Istoric

In nordul „dulcii Bucovine”, la 4 km mai sus de Manastirea Putna, se afla Manastirea Sihastria Putnei. Situata într-o poiana larga si frumoasa, prinsa la mijloc din toate partile de o hora de munti, Sihastria Putnei reprezinta astazi un liman de liniste, pace si binecuvântare, ce izvorasc dintr-un trecut multisecular de sfintenie si nevointa.

Documentele istorice ne spun ca Sihastria Putnei a fost întemeiata de unii monahi în timpul domniei Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfânt (1457-1504). Prima atestare documentara este în jurul anului 1466, când aflam si despre cel dintâi vietuitor al Sihastriei cunoscut cu numele: un tatar încrestinat, calugarit apoi cu numele de Atanasie, venit aici de la Manastirea Putna. Exemplul sau a fost urmat si de alti monahi iubitori de viata sihastreasca, unii chiar ucenici ai Sfântului Cuvios Daniil Sihastru, care îsi vor ridica aici si o mica bisericuta de lemn.

Când Moldova a fost invadata de armatele regelui polon Ioan Sobieski (1674-1696), Sihastria a fost si ea pustiita de cotropitori. Va ramâne astfel pâna la pacea de la Karlowitz (1699), când calugarii ce pribegisera prin munti s-au întors la locurile lor.

Primul egumen al Sihastriei cunoscut cu numele este Lazar, un ucenic al sfântului mitropolit Dosoftei al Moldovei (1671-1686). Cu sprijinul marelui vistiernic domnesc Ilie Cantacuzino, el ridica o noua bisericuta de lemn în care, dupa cum ne spun izvoarele, „abia încapeau patru-cinci sihastri”. Urmasii lui la cârma asezamântului monahal au fost Teodosie (+ 1715) si Dosoftei (+ 1753).

În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, Sihastria Putnei cunoaste o înflorire deosebita în timpul egumenului Sila (1753-1781), originar din tinuturile Botosanilor. El ridica o noua biserica, din piatra, sfintita în 1758 de episcopul Dosoftei Herescu de Radauti, pe care o împodobeste cu toate cele necesare cultului. Construieste chilii si anexe, amenajeaza incinta, în paralel cu vegherea asupra vietii duhovnicesti a monahilor vietuitori aici. Având peste 80 de ani, cuviosul Sila trece la cele vesnice la 23 aprilie 1783, dupa ce a predat egumenia, înca din 1781, ieroschimonahului Natan.

Dupa ocuparea nordului Moldovei de catre Imperiul Habsburgic (1775), Sihastriei i se pun multe interdictii. Starea materiala precara în care ajunge Sihastria Putnei în aceste timpuri reiese din asa-numita „carte de milostenie” (1783), prin care cuviosul Natan si obstea sa solicitau sprijin din partea credinciosilor. Acest ajutor era însa mai greu de primit acum, datorita granitei care îi despartea pe sihastri de ceilalti frati români. În astfel de împrejurari grele, la 26 decembrie 1784, cuviosul Natan trece la Domnul, si, odata cu el, ultimul staret oficial al Sihastriei.

Viata multor calugari vietuitori la Sihastria Putnei o stie doar Dumnezeu. poate o stiau si contemporanii. Despre trei dintre ei avem ceva mai multe stiri. Înconjurati si sprijiniti de ceilalti vietuitori, sfintii cuviosi Sila, Natan si Paisie sunt ultimii trei stareti care au povatuit obstea de la Sihastria Putnei. Viata lor este astazi model pentru tot cel ce vrea sa-L slujeasca pe Dumnezeu întru curatia inimii.