Proorocie a Părintelui Iosif Vatopedinul într-un interviu (din 26.10.2001) despre al treilea război mondial
SEP 21
Publicat de bătăiosu
Părintele Iosif: Ne bucuram sa va primim. Aveti respectul nostru profund si cele mai bune urari din partea noastra.

Un pelerin: Multumim, parinte, ca ne-ati primit. Vremurile in Rusia, acum, sunt pe de o parte teribile si pe de alta parte complexe.

Părintele Iosif: Noi ne rugam ca poporul rus sa se intoarca la starea sa naturala, care a existat inaintea distrugerii, pentru ca avem radacini comune si punem la inima situatia in care se afla poporul rus.

Un pelerin: Exista multe suferinte, desigur. Dependenta de droguri este agresiva. Exista o stare de degenerare a natiunii noastre.

Părintele Iosif: Lucrurile sunt acum intr-o stare de deteriorare – conditie care in momentul de fata este comuna pentru lumea intreaga. Si ca urmare a acestei conditii va incepe mania lui Dumnezeu. Am atins limita. Si acum se va intampla ceea ce Dumnezeu, in mila Sa, a indurat. El acum va pedepsi aspru, datorita dreptatii sale, pentru ca a venit timpul pentru aceasta.
Va fi un razboi, si mai multe razboaie, si vom trece prin mari dificultati. Puterea lumii a fost preluata acum de evrei, iar scopul lor este de a anihila Crestinismul. Mania lui Dumnezeu va face astfel incat toti dusmanii secreti care au condus la aceasta stare sa se autodistruga. Mai ales de aceea este trimisa mania lui Dumnezeu peste noi: pentru a-i distruge, intr-un fel sau altul. Dar acest lucru nu trebuie deloc sa ne inspaimanteze, pentru ca trebuie sa avem mereu nadejde in Dumnezeu. Pentru ca mii si milioane de martiri, inclusiv Noii Martiri, au suferit exact in acelasi mod, si trebuie sa fim pregatiti pentru aceasta si sa nu ne inspaimantam. Trebuie sa existe rabdare, rugaciune si nadejde in pronia Divina, din partea noastra. Sa ne rugam pentru renasterea Crestinismului dupa acest razboi, dupa tot ceea ce ne asteapta, pentru ca Domnul sa ne dea cu adevarat puterea sa restauram toate acestea. Dar acest rau (razboiul) trebuie indurat.

Un pelerin: Si cat de repede va renaste Rusia dupa aceasta?

Părintele Iosif: Totul a inceput acum, acum va fi o mare explozie. Dupa aceasta va urma renasterea.

Un pelerin:Acum multe icoane izvorasc mir. Noi avem o icoana a Mantuitorului din care curge sange.

Părintele Iosif: Si aici in Grecia de asemenea, multe izvorasc mir. Aceasta simbolizeaza ca Mantuitorul plange, si Maica Domnului plange, si icoanele plang.

Un pelerin: Au dus o icoana pe hartie cu o urma de sange pe ea sa fie analizata si s-a descoperit ca era plasma.

Părintele Iosif: Acesta este inceputul acestor evenimente, evenimente tulburatoare, evenimente militare. Cei care pun in miscare acest rau sunt evreii. Ei sunt indemnati de catre diavol sa faca aceasta, pentru a distruge samanta ortodoxiei in Grecia si in Rusia. Acesta va fi principalul lor obstacol in dominarea lumii. Si fara indoiala ei ii vor obliga pe turci sa vina aici, in Grecia, pentru a-si incepe lucrarea lor; iar Grecia, desi are teoretic un guvern, nu are un guvern cu adevarat. Ii lipseste puterea, iar turcii vor veni aici. Acesta va fi momentul cand Rusia de asemenea isi va pune in miscare fortele sale pentru a se impotrivi turcilor. Evenimentele se vor desfasura astfel: cand Rusia vine in ajutorul Greciei, americanii si NATO vor incerca sa previna aceasta, pentru a nu se forma nici o alianta intre doua tari ortodoxe. De asemenea ei vor provoca la lupta alte puteri, cum ar fi Japonia si altele. Va fi mare sacrificiu pe teritoriul fostului Imperiu Bizantin. Vor pieri 600 de milioane de oameni. Vaticanul de asemenea se va implica mult, pentru a impiedica rolul crescand al ortodoxiei si pentru a preveni o alianta intre tarile ortodoxe. Astfel se va implini pronia Divina.

Un pelerin: Desigur. Toate premizele pentru aceste evenimente sunt create. Dar trebuie luat in considerare si faptul ca exista o opozitie in mass-media. Cat timp va mentine presedintele Rusiei calea pe care merge acum? Este buna calea pe care merge?

Părintele Iosif: Dumnezeu va permite distrugerea tuturor celor care seamana aceste tentatii, pornografia si dependenta de droguri. Iar Domnul le va intuneca mintile astfel incat sa se distruga unii pe altii fara nici o satisfactie. Domnul va permite aceasta special pentru a putea aduce o mare “epurare”. In ceea ce-l priveste pe Putin, nu va fi mult la putere, si apoi va urma un razboi, iar el nu va rezista mult. Dar dupa aceasta “epurare” va urma o mare renastere a ortodoxiei, nu numai in Rusia, ci peste tot in lume. Dumnezeu isi va arata binecuvantarea Sa, ca si in primele secole de crestinism. Atunci oamenii se duceau la Dumnezeu cu inima deschisa. Aceasta va dura pentru 3-4 decade (decenii), apoi dictatura lui Antihrist va incepe brusc. Acestea sunt evenimentele teribile pe care trebuie sa le induram, sa nu le permitem sa ne sperie, pentru ca Dumnezeu ne va adaposti. Da, cu siguranta vom trece prin dificultati, foame, si chiar persecutii, si multe altele, dar Dumnezeu nu ne va abandona. Iar cei care sunt la putere ar trebui sa-i indemne pe subordonatii lor sa fie cu Dumnezeu, sa respecte rugaciunea, iar Dumnezeu ne va adaposti. Starea care va urma “epurarii” va fi una de mare renastere.
Noi păstorii trebuie, atat cat ne sta in putinta, sa-i facem pe oameni sa renunte la pacatele lor, pentru ca gratia Divina sa nu se indeparteze de la noi. Pentru a fi cat mai aproape posibil de Dumnezeu, in rugaciune. Atunci Dumnezeu va fi intotdeauna cu noi, indiferent de cat de grele vor fi circumstantele. Dumnezeu nu ne va abandona.

sursa: http://vestitorul.blogspot.com/2009/04/interviu-cu-parintele-iosif-de-la.html

Spune şi altora despre acest articol:

Sfantul ISAIA PUSTNICUL – Despre pazirea mintii in 27 capete
Descriere 1. Este în firea mintii mânia împotriva patimilor. Caci daca nu se mânie omul împotriva tuturor celor semanate de vrajmasul într-însul, nu va vedea nici curatie întru sine. Când a aflat Iov lucrul acesta, a blestemat pe vrajmasii sai zicând: “Necinstitilor si defaimatilor, lipsiti de tot binele, nu v-am socotit vrednici nici de câinii turmelor mele!” Iar cel ce vrea sa ajunga la^mânia cea fireasca, taie toate voile sale, pâna când întareste în sine voia cea dupa fire a mintii.
2. Când, împotrivindu-te, vei birui oastea vrajmasilor si o vei vedea ca fuge de la tine slabita,, sa nu ti se bucure inima. Caci rautatea duhurilor este în urma lor. Ei pregatesc un razboiu si mai rau decât cel dintâi si aduna forte înapoia cetatii, poruncindu-le sa nu se miste din loc. Daca te vei împotrivi lor mai departe, luptându-te, vor fugi de la fata ta întru slabiciune. Dar daca te vei înalta întru inima ta, pe motiv ca i-ai izgonit si vei parasi cetatea, se vor ridica unii de la spate, altii din fata si bietul suflet se va pomeni împresurat de ei fara scapare. Cetatea este rugaciunea; lupta este împotrivirea prin Iisus Hristos; iar baza de unde pornim lupta noastra este mânia.
3. Sa stam deci, iubitilor, întru frica lui Dumnezeu, pazind si supraveghind lucrarea virtutilor. Sa nu dam pricina de sminteala constiintii noastre, ci sa luam aminte la noi însine întru frica lui Dumnezeu, pâna când se va desrobi si ea dinpreuna cu noi, ca sa se faca între noi ei ea unire deplina. Ea va fi atunci paznica noastra, aratându-ne fiecare lucru de care trebue sa ne ferim. Daca însa nu o vom asculta, se va departa de la noi si ne va parasi si vom cadea în mâinile vrajmasilor, care nu vor mai avea mila de noi. Caci iata cum ne-a învatat Stapânul nostru, zicând:”împaca-te cu pârâsul tau, pâna esti înca pe cale cu el si cele urmatoare”. Pârâsul este constiinta, fiindca se împotriveste omului ce vrea sa faca voia trupului, iar daca acesta nu vrea sa o asculte îl da pe mâna vrajmasilor sai.
4. Când vede Dumnezeu ca mintea s-a supus Lui din toata puterea si nu are alt ajutor fara numai pe El singur, o întareste zicând: “Nu te teme fiul meu Iacob, prea micule la numar Israil”; si iarasi: “Nu te teme ca te-am rascumparat; te-am numit cu numele Meu si al Meu esti tu. De va fi sa treci prin apa, cit ane voi fi si puhoaiele nu te vor înghiti. Iar de va fi sa treci prin foc, nu vei fi ars, iar flacara nu te va mistui. Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Sfântul lui Israil, cel ce te mântuieste”.
5. De va auzi mintea aceasta încurajare, va îndrazni împotriva vrajmasului, zicând: “Cine vrea sa bata razboiu cu mine? Sa vie de fata! Cine este potrivnicul meu? Sa se apropie de mine! Iata, Domnul este ajutorul meu, cine ma va asupri? Voi toti ca o haina va veti învechi si veti fi mâncati de molii”.
6. Daca inima ta uraste pacatul prin fire, va iesi biruitoare si se va departa de la toate ce nasc pacatul. Pune muncile înaintea ta si vei cunoaste ca ajutorul tau ramâne cu tine. Iar tu întru nimica sa nu-L întristezi pe Dumnezeu, ci plângând înaintea Lui, zi asa: “A Ta este mila, ca sa ma izbavesti pe mine. Doamne; caci fara ajutorul Tau, îmi este cu neputinta sa scap din mâinile vrajmasilor meii”. Fii cu luare aminte si la inima ta si El te va pazi de tot raul.
7. Dator este monahul sa închiza toate portile sufletului sau, adica toate “simturile, ca sa nu mai faca greseli prin ele. Gaci de se va vedea mintea pe sine nestapânita de nimic, se va pregati pentru nemurire, aducându-si simturile sale la un loc si facându-le un singur trup.
8. Când se va slobozi mintea de toata nadejdea din lumea vazuta, sa stii ca acesta e semn ca a murit în tine pacatul.
9. Când se va elibera mintea, se va înlatura tot ce e la mijloc între ea si Dumnezeu.
10. Când se va izbavi mintea de toti vrajmasii ei si se va linisti, se va afla într-un veac nou, cugetând la cele noua si nestricacioase. “Deci unde este stârvul, acolo se vor aduna si vulturii”.
11. Dracii se învalue si se acopera pentru o vreme în viclesugul lor, ca doar îsi va lasa omul, inima sloboda, socotind ca s-a izbavit de lupta. Iar daca se întâmpla aceasta, sar dintr-o data asupra bietului suflet si îl rapesc ca pe o vrabie. Si daca se afla mai puternici decât bietul suflet, îl pravalesc fara mila în pacate mai grele ca cele de la început, pentru care s-a rugat sa fie iertat. Sa stam deci cu frica lui Dumnezeu si sa strâjuim inima, desavârsind lucrarea noastra. Caci pazind virtutile, împiedecam rautatea vrajmasilor.
12. Iisus Hristos, învatatorul nostru, stiind vrajmasa lor neândurare si milostivindu-se de neamul omenesc, ne-a poruncit sa pazim inima cu strictete, zicând:”Fîti gata în tot ceasul, ca nu stiti în care ceas vine furul; deci nu cumva venind sa va gaseasca dormind”; si iarasi: “Vedeti sa nu se îngreuieze inima voastra întru desfrânare, betie si griji lumesti si sa vie peste-voi fara de veste ceasul acela”. Deci ia seama la inima ta, fiind cu luare aminte la simturile tale. Si daca se va întovarasi cu tine pomenirea lui Dumnezeu, vei prinde pe tâlharii care te prada de ea. Caci cel ce se deprinde sa deosebeasca precis gândurile, recunoaste pe cele ce vreau sa intre si sa-l spurce, fiindca acestea turbura mintea sa se faca câ e mândra si trândava. Dar cei ce cunosc rautatea lor, ramân neturburatî, rugându-se Domnului.
13. De nu va urî omul toata lucrarea lumii acesteia nu va putea sluji lui Dumnezeu, Deci care este slujirea lui Dumnezeu? Numai aceasta: sa nu avem nimic strain în minte în vremea când ne rugam Lui, nici placere când îl binecuvântam, nici rautate când îl cântam, nici ura când luam partea Lui, nici râvna rea ca sa ne împiedice sa zabovim cugetând la el si sa ne aducem aminte de EL. Caci toate aceste lucruri întunecate se fac zid care închide nefericitul suflet, de nu poate sluji curat lui Dumnezeu. Fiindca acestea îl retin în vazduh si nu-1 lasa sa mearga în întâmpinarea lui Dumnezeu si sâ-L binecuvânteze întru ascuns si sa-L primeasca în camara inimii, ca sa fie luminat de EL Iata de ce se întuneca mintea totdeauna si nu se poate apropia de Dumnezeu, daca nu are grija, sâcâie acestea de la sine întru cunostinta.
14. Când mintea va izbavi simtirile sufletului de voile trupului si le va aduce la nepatimire si va desface sufletul de voile trupului, atunci, daca va vedea Dumnezeu nerusinatele patimi navalind asupra sufletului, ca sa-i traga simtirile în pacat, si va striga mintea întru ascuns pe Dumnezeu neâncetat, îi va trimite ajutorul Sau si le va alunga pe toate deodata.
15. Rogu-te, câta vreme esti în trup, sa nu lasi sloboda inima ta. Caci precum plugarul nu se poate bizui pe vreo roada ce se arata în tarina sa, mai înainte de a o aduna în hambarele sale, fiindca nu stie ce i se poate întâmpla, tot asa nu poate omul da drumul inimii sale “câta vreme are suflare în narile sale”.’ Si precum omul nu stie ce patima îl va întâmpina pâna la cea din urma suflare, tot asa nu poate slobozi inima sa pâna are rasuflare; ci trebue sa strige totdeauna catre Dumnezeu, dupa ajutorul si mila Lui.
16. Cel ce nu afla ajutor în vremea razboiului, nu poate nadajdui nici în pace.
17. Abia când cineva se va desface de cele de-a stânga (de cele rele) îsi va cunoaste cu de-amanuntul toate pacatele ce le-a facut înaintea lui Dumnezeu. Caci nu-si vede omul pacatele sale, de nu se va desface de ele cu amaraciune. Dar cei ce au ajuns la masura aceasta, nu au aflat plânsul ci rugaciunea si rusinea înaintea lui Dumnezeu, aducându-si aminte de urâta lor tovarasie cu patimile. Sa ne luptam, deci, fratilor, dupa puterea noastra, si dimpreuna cu noi va lucra si Dumnezeu dupa multimea milelor Sale. Chiar daca nu ne-am pazit inima ca parintii nostrii, sa ne sârguim dupa putere sa pazim trupurile noastre fara de pacat, precum cere Dumnezeu si sa credem ca, tinând seama de vremea foametei ce am apucat-o, va face si cu noi mila pe care a facut-o cu Sfintii Sai.
18. Cel ce si-a închinat întreaga inima cautarii lui Dumnezeu întru evlavie si dupa adevar, nu poate avea parerea ca a ajuns placut înaintea iui Dumnezeu. Caci câta vreme ii mustra constiinta pentru unele lucrari împotriva firii, nu este cu totul liber. -Câta vreme este cineva care îl mustra este si cineva care îl învinovateste; iar câta vreme atârna asupra lui învinuirea, nu e de fata slobozenia. Daca însa mai pe urma, luând seama la tine în vremea rugaciunii, vezi ca nimic nu te învinovateste de pacat, sa stii ca esti slobod si ai intrat in sfânta Lui odihna dupa voia Sa. Daca vezi ca roada cea buna s-a împuternicit de n-o mai înabuse neghina vrajmasului, si ca nu din voia lor si din viclesug s-au departat protivnicii, încetând a mai razboi simturile tale; si daca nourul face umbra deasupra cortului si soarele nu te arde ziua, nici luna noaptea; daca se afla întru sine ispravita toata, pregatirea cortului, ca sa stai si sa strajuîesti dupa voia lui Dumnezeu, sa stii câ ai biruit cu ajutorul lui Dumnezeu, Iar atunci si El face umbra deasupra cortului, caci al Lui este. Pâna când însa tine razboiul, omul petrece în frica si cutremur, cugetând ca poate birui sau poate fi biruit azi, ori poate birui sau poate fi biruit mâine. Caci lupta strânge inima. Dar nepatimirea nu e tulburata de razboiu. Cel-ajuns la nepatimire a primit rasplata si nu mai are grija de desbinarea celor trei, caci s-a facut pace între ei prin Dumnezeu. Iar cei trei sunt: sufletul, trupul si duhul. Deci când cei trei se fac una prin lucrarea Duhului Sfânt nu se mai pot desparti. Asadar sa nu te socoti pe tine ca ai murit pacatelor, atata vreme esti suparat de vrajmasii tai, fie în vremea privegherii, fie în vremea somnului. Caci câta vreme nefericitul om este pe arena de lupta, nu poate avea siguranta.
19. Când se întareste mintea si se pregateste sa urmeze dragostei, care stinge toate patimile trupului si nu mai lasa sa stapâneasca ceva din cele potrivnice firii asupra inimii, se împotriveste la toate cele opuse firii, pâna când le va desparti de cele firesti.
20. Cerceteaza-te, frate, în fiecare zi, ca sa-ti cunosti inima si sa vezi ce patimi se afla în ea înaintea lui Dumnezeu; si lapada-le din inima ta, ca sa nu vie osânda rea asupra ta.
21. Fii, deci, cu luare aminte la inima ta, frate, si ia seama la vrajmasii tai, caci sunt vicleni în’rautatea lor. încredinteaza-te în inima ta de cuvântul acesta: nu poate face cele bune, omul care savârseste cele rele. De aceea ne-a învatat Mântuitorul sa piiveghiem, zicând: “Strâmta este poarta si îngusta calea ce duce la vieata; si putini sunt cei ce o afla pe ea”.
22. Fii deci cu luare aminte la tine, ca nu cumva ceva din cele ale pierzarii sa te desfaca de Dumnezeul dragostei. Stapâneste-ti Inima ta si nu fi nepasator, zicând: “Cum o voi pazi, om pacatos fiind?” Caci când va parasi omul pacatele sale si se va întoarce la Dumnezeu, pocainta sa îl va naste a doua oara si-1 va face cu totul nou.
23. Dumnezeeasca Scriptura cea Veche si Noua vorbeste pretutindeni despre pazirea inimii. întâi cântaretul David striga: “Fiii oamenilor, pâna când veti fi grei la inima?”; si iarasi: “Inima lor este desarta”. Iar despre cei ce cugeta cele desarte spune: “Zis-a întru inima sa: nu ma voi clati”; si iarasi; zis-au întru inima lor: uitat-a Dumnezeu”si câte ca acestea. Monahul este dator sa înteleaga scopul: Scripturii,si catre cine graieste si când graieste si sa tina neâncetat lupta nevointii. Sa fie cu luare aminte la atacurile (momelile) vrajmasului, Si ca un cârmaciu, sa taie valurile calauzit de harul lui Dumnezeu. Sa nu se întoarca din cale, ci sa fie cu luare aminte numai la sine si sa vorbeasca în liniste cu Dumnezeu cu gând neclatit si cu minte neiscoditoare.
24. Imprejurarile cer de la noi rugaciune, precum valurile, vijeliile si furtunile cer cârmaciu. Caci suntem supusi la atacul gândurilor, atât ale virtutii, cât si ale pacatului. Iar stapân peste patimi se zice ca este gândul cel evlavios si iubitor de Dumnezeu. Deci ni se cade noua, celor ce râvnim linistea, sa deosebim si sa despartim cu luare aminte si cu întelepciune virtutile si pacatele, si sa aflam care virtute trebue sa o cultivam când sunt de fata parintii si fratii si pe care s-o lucram când suntem singuri. Trebue sa mai stim care este virtutea prima, care a doua, a treia; si care patima este sufleteasca si care trupeasca; si din care virtute ne rapeste mândria, mintea, din care se iveste slava desarta prin care se apropie mânia si din care se iveste lacomia pântecelui. Caci datori suntem sa curatim gândurile, precum si orice înaltare ce ar creste împotriva constiintei de Dumnezeu.
25. Cea dintâi virtute este nepurtarea de grija, adica moartea fata de orice om si de orice lucru. Din aceasta se naste dorul de Dumnezeu. Iar aceasta naste mânia cea dupa fire, care se împotriveste oricarui atac încercat de vrajmasul. Atunci gaseste salas în om frica lui Dumnezeu, iar prin frica de Dumnezeu se face aratata dragostea de EL.
26. Trebue sa alungam din inima momeala gândului, prin împotrivire cucernica în vremea rugaciunii, ca sa nu ne aflam cu buzele vorbind cu Dumnezeu, iar cu inima cugetând cele necuvenite. Caci nu primeste Dumnezeu rugaciune turbure dispretuitoare de la cel ce se îndeletniceste cu linistea. Scriptura ne îndeamna pretutindeni sa pazim simturile sufletului. De se va supune voia monahului legii lui Dumnezeu si dupa legea Lui va ocârmui mintea cele supuse ei (inteleg toate miscarile sufletului, dar mai ales mânia si pofta, caci acestea sunt supuse puterii ratiunii), am savârsit.virtutea si am împlinit dreptatea, îndreptând pofta spre Dumnezeu si voia spre voile Lui, iar mânia împotriva diavolului si a pacatului. Spre ce lucrare nazuim prin urmare? Spre mediatia cea ascunsa.
27. De se va semana vreun gând urât în inima ta, sezând în chilia ta priveste si împotriveste-te pacatului, ca nu cumva sa te birue. Sârgueste-te sa-ti aduci aminte de Dumnezeu; gândind ca îti poarta de grije si ca cele ce le graesti întru inima ta sunt descoperite înaintea Lui. Zi deci sufletului tau: Daca te temi ca pacatosii, care is ca si tine, sa nu vaza pacatele tale, cu atât mai mult trebuie sa te temi de Dumnezeu, care ia aminte la toate! Iar din sfatuirea aceasta cu tine însuti vine în sufletul tau frica lui Dumnezeu. Si daca ramâi în ea, ramâi neclintit de patimi, precum este scris: “Cei ce nadajduesc spre Domnul, sunt.ca muntele Sionului; nu se va clati în veac cel ce locueste în Ierusalim”. Si la tot lucrul pe care-l faci, sa ai pe Dumnezeu înainte si sa cugeti ca vede orice gând al tau, si nu vei pacatui niciodata. A Lui fie slava în veci. Amin.

Postat in Ortodoxie | Etichetat ISAIA PUSTNICUL, pazirea mintii |
Categorie Religie si Societate