LAUDATI DREPTCREDINCIOSILOR PE PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU
» Laude închinate Maicii Domnului
Inapoi la Pagina de Discutii
|
LAUDA MAICII SOARELUI NEAPUS
În bezna omenirii De mii de ani întinsă Explozia iubirii A fost din nou aprinsă! Printr-o Sfântă Fecioară, O Maică nenuntită, Care ne înconjoară Cu milă nesfârşită. Ea a născut un Soare Pentru lumea întreagă. Lumina Lui nu moare, În cel care se roagă. Măicuţa dimineţii Ne iubeşte nespus. Ea este Maica Vieţii, A Celui neapus. Din cea mai blândă Maică ne răsare Fiul dumnezeiesc, veşnicul Soare! LAUDA MAICII PURUREA FECIOARE O singură Maică din lume Fecioară-n veci de veci rămâne, Maria este al său nume, Pe care toţi o să-l îngâne... Te cântă omenirea toată, Fecioară - Maică iubitoare, Marie, Sfântă preacurată, Creştinilor izbăvitoare. Îngerii se închină ţie, Uimiţi de sufletul tău blând, Uimiţi de tine, o, Marie, Floarea întregului pământ. Şi cel mai mult te-mbrăţişează Cu o iubire nesecată Fiul ceresc, ce te aşează De-a dreapta Sa, o, Preacurată! LAUDA MAICII IZVORÂTOARE DE BUCURIE Se revarsă, se revarsă, Se revarsă bucuria, Prin Măicuţa cea aleasă, Prin Fecioara, prin Maria! Inimi mute, dureri surde, Ea le mângâie pe dată. Orice rugă o aude Maica Sfântă, Preacurată. Ea Îl roagă, ea Îl cheamă, Îl imploră pe Iisus, Glasul ei duios de mamă Ne-aduce mila de sus. Căci prin inima ei sfântă A trecut sabie grea. Durerea i se împlântă, Când Fiul moartea gusta. De atunci orice nevoie, Orice chin şi suferinţă, Ajung prin Sfânta Maria Chemare la pocăinţă. Plec genunchii, plec rărunchii, Îmi plec sufletul şi trupul, Să mi se deschidă ochii, Să se liniştească duhul! LAUDA NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU Cine s-a învrednicit Ca pe Fiul cel iubit, Pe Iisus Hristos - Cuvântul, Cel ce a făcut pământul, Să-L arate omenirii, Din slava Dumnezeirii? Fecioara cea mai curată, Maria cea ne-ntinată, Copila cea rugătoare, Maria cea iubitoare. Israelul odrăsleşte Floarea care înfloreşte: De Dumnezeu Născătoarea, Ce-a uimit toată suflarea. Laudă Împărătesei, Maicii, Fecioarei, Miresei! LAUDA MAICII, ÎNCHIPUITĂ DE RUGUL LUI MOISE I s-a deschis vederea Lui Moise, de demult. I s-a dat mângâierea, Pe Maria, văzând. Rugul, arzând, nu arde, Flăcări nu îl ating, Mila din ceruri cade, Îngeri pe oameni ning. Aşa Sfânta Fecioară, În foc dumnezeiesc A stat, fără să moară, Născând Pruncul Ceresc. Rug nears, strălucitor, Întoarce-te spre popor, Iartă-ne, mult am greşit, Păcatul ne-a ostenit. LAUDA MAICII DOMNULUI ADUSĂ DE ADAM șI EVA Omul cel întâi zidit A ajuns nefericit, Înşelat cu greu păcat Şi de Domnul depărtat. El a plâns neîncetat, Dumnezeu l-a alinat: - Maica va naşte Fecior, Dumnezeu Mântuitor! Mii de ani s-au scurs tăcuţi, Tot cu oameni amărâţi, Până s-a făcut lumină, Prin Fecioara cea senină. Căci prin ea a răsărit Cel ce atât ne-a iubit, Încât pe Cruce S-a dat, Cu noi, moartea a gustat, El fiind nevinovat... La trei zile-a înviat! Mulţumim, Stăpâna lumii, C-ai făcut cale minunii, Ai dat leac durerii Evei, Ai vrut, Maică, s-o mângâi. Pe Adam l-ai alinat, Hristos în Rai i-a luat. |
|
|