În anul 1931 a fost adusă la mănăstirea sfântului E.P. din Troianaton, cumplit chinuită de diavolul necurat. Aceasta striga cumplit şi a descoperit şi multor persoane diferite lucruri ascunse. Nimeni nu putea să se apropie de mănăstire, căci se temeau de ea, deoarece striga multe şi descoperea oamenilor păcate ascune, nemărturisite. Îl blestema pe sfântul, îi adresa injurii cu cuvintele cele mai ruşinoase şi striga: „Kapsalis, nu voi pleca de aici, oricât te-ai ruga lui Dumnezeu 1 Aici voi rămâne, nu mă voi duce, nicodată nu mă voi întoarce în locul în care am fost mai înainte! Voi rămâne aici ca să mă răzbun pentru cât de mult m-ai războit în viaţa ta. N-am putut să te biruiesac nici o clipă. Ai fost ca un stâlp de foc. Voi purta război cu mănăstirea ta, te voi alunga de aici, căci ai uimit toată lumea prin minunile tale. Ne-ai lovit şi ne-ai ars!Îl vedeţi? Vine cu tioagul să mă lovească. Unde mă voi ascunde? Vai de mine! Pleacă de aici. Gherasime Kapsale ! Fugi de lângă mine, căci ai adus asupra noastră toată puterea ta! Numai să ne alungi te-ai ostenit toată viaţa ta! Vai de noi! Nu voi mai putea să rămân, dar dacă plec îţi voi sparge candela cea din mijloc! Voi lăsa semn şi după aceea voi pleca. N-o voi sparge? Ba am s-o sparg! Nu voi pleca fără să las un semn.” Şi deodată a strigat: „Îmi porunceşti să plec? Bine, plec, plec!” Şi la cuvântul „plec” , candela a sărit în sus cu un mare şuierat şi Elena a rămas ca moartă. Şi după ce şi-a revenit ca din somn, toţi l-au preamărit pe Dumnezeu şi pe Sfântul Gherasim, care săvârşeşte atâtea minuni celor ce cred şi cheamă în ajutor numele lui.

********************************************************************

În anul 1936 părinţii Vasilicăi, care era paralitică, au adus-o din Etolia acoperită cu o pătură şi tulburată de un duh necurat care o chinuia mult. Părinţii disperaţi, spuneau călugăriţelor: „Este cu putinţă ca această nălucă să devină om?” Fiica lor urla, behăia precum caprele, îşi smulgea părul cu sălbăticie, scotea limba, într-un cuvânt era înfricoşătoare la vedere. Legată cun lanţuri la mâini şi la picioare, striga către sfântul:”Kapsalis, am căutat prilejul ca să te pierd. Dar nu pot, pentru că ne arzi când ne aduc aici! Dar dacă izbândesc, te voi pierde, ca să nu te mai aibă aceste femei în negru! Nu am putere însă şi îmi porunceşti să plec, căci prin postire şi rugăciune te faci foc pe deplin şi mi-e teamă să te privesc!” Şi a rămas cea demonizată aşa mult timp, dar a venit şi vremea harului şi a fost vindecată prin mijlocirea sfântului. Şi făcându-se sănătoasăşi recunoscând pe deplin starea de nenorocire de dinaninte, a plecat împreună cu părinţii în patria ei, lăudând pe Dumnezeu şi pe Sfântul Gherasim.

********************************************************************

Domnului P. Din Patras, comerciant de meserie, i-a apărut în anul 1970 un cancer la mână. Medicii, după analize dureroase şi îndelungi, l-au îndemnat să plece în străinătate şi i-au recomandat Franţa. Soţia sa era tare neliniştită, dar şi el era tulburat. S-au hotărât însă să plece în cel mau scurt timp la Paris.
Într-o dimineaţă, pregătimdu-se pentru plecare, s-a hotărât să-şi cumpere bilet de călătorie. Noaptea a visat că plecase la agenţie pentru bilet, dar agentul a insistat să-i dea bilet pentru Kefalonia şi nu pentru Franţa. S-a trezit liniştit dimineaţa şi i-a spus soţiei sale: „pregăteşte-te, căci mergem în Kefalonia!” Soţia sa a rămas uimită şi a început să-i pună întrebări, fiind neliniştită. În discuţia lor şi-au aminitit deSfântul Gherasim Tămăduitorul. Într-adevăr, în după-amiaza aceleiaşi zile ajunseseră deja la mănăstire. Au ascultat îngenunchiaţi paraclisul sfântului şi s-au rugat fierbinte. La sfârşit şi-a ridicat mâna bolnavă de cancer şi a atins-o de raclă, iar după aceea au plecat la Argostoli, ca să caute gazdă. A doua zi, după somn, când s-a spălat, a văzut că dispăruse cancerul. A strigat-o pe soţia sa ca să-i arate, să se convingă şi ea. După puţin timp se aflau din nou în faţa raclei sfântului, mulţumindu-i pentru intervenţia minunată şi au povestit măicuţelor minunea.
Acum se bucură de sănăate şi Îl preamăreşte pe Dumnezeu, care prin Sfântul Gherasim i-a restabilit sănătatea.

********************************************************************

Obştea mănăstirii a primit din America o scrisoare. O creştină trăia în mod dramatic suferinţa ei. Fiul ei se afla în spital şi doctorii nu-i dădeau speranţe, iar ea cerea să se facă rugăciuni la Sfântul Gherasim şi să i se trimită filacterii (mici obiecte din pânză de formă dreptunghiulară, pline de obicei cu vată îmbibată în untdelemn de la candela sfântului şi atinse de sfintele moaşte ca binecuvântare). Călugăriţele au îndeplinit cererea creştinei, i-au scris şi i-au trimis o filacterie. Mama îndurerată a primit-o cu credinţă şi a aşezat-o la capul copilului ei, care pătimea greu. În ziua următoare, medicii au constatat o îmbunătăţire însemnată şi au rămas uimiţi. În câteva zile, copilul, făcându-se sănătos, a plecat din spital, lăsându-i pe medici înmărmuriţi.
Deasupra medicilor este Dumnezeu şi Sfinţii Săi, care se grăbesc să ajute la rugăciunile credincioşilor. Credincioasa creştină kefalonită s-a grăbită să mulţumească Sfântului şi măicuţelor.

********************************************************************

În anul 1972, X. M. Arta, din satul Kompoti, studia la facultatea de agronomie, progresând la toate disciplinele, în special la gimnastică, şi era admirat de toţi, dar din pricina invidiei iavolului urâtor de bine, s-a îmbolnăvit şi nu mai putea să-şi continue studiile. Renunţând la facultate, a mers la mulţi medici însoţit de tatăl său şi „n-a putut să fie vindecat de nimeni”. Când tatăl său, creştin, l-a dus la mănăstrirea Sfântului Gherasim şi a făcut Praclisul sfântului, a lăsat preotului şi un pomelnic de patruzeci de zile.
Revenind acasă, peste puţin timp s-a vindecat pe deplin prin harul sfântului şi s-a înscris la Academia din Ioanina şi a devenit învăţător, preamărindu-l pe Dumnezeu şi pe Sfântul Gherasim, care l-a însănătoşit.

********************************************************************

Un tânăr din Messolonghion, în vârstă de 22 de ani, bolnav fiind, a fost dus de către pătinţii săi la mulţi medici, dar în loc să se facă bine, straea lui s-a înrăutăţit. Tatăl său nu era un om credincios şi s-a certat cu mama lui când aceasta a vrut să-l ducă la Sfântul Gherasim. A vrut să-l închidă într-un ospiciu. Ea s străruit şi l-au dus la mămăstire. Cu lacrimi, postiri şi rugăciune au petrecut 40 de zile, dar straea tânărului nu s-a îmbunătăţi în nici un fel. Legat cum era, a fost luat de mama sa, urmând să se întoarcă cu vaporul din Kateleion. Era încă ocupaţia germană. Când au ajuns la locul plecării, tânărul legat i-a zis mamei sale: „Mmaă, dezleagă-mă...” „Fiul meu” „ Da, mamă, dezleagă-mă, sunt bine! Uite-l pe călugărul care îmi spune că sunt sănătos, nu-l vezi?” Sărmana mamă l-a dezlegat înspăimântată şi cucernicia şi recunoştinţa şi bucuria au luat locul nefercirii lor insuportabile.
De atunci tânărul revine periodic în insulă, fiind un închinător obişnuit al sfântului său ocrotitor şi tămăduitor.

 

Domnul G.A., creştin în vârstă şi credincios, de meserie comerciant, era necăjit că proprietarul magazinului său l-a înşelat şi l-a dus la tribunal ca să-i facă evacuarea. Zadarnic s-a ostenit să-l convingă pe proprietar să-l lase şi să nu-l ducă la tribunal, pemtru că nu mersese acolo în toată viaţa lui, nici ca martor. Într-adevăr era în primejdie pentru, că datorită sufletului său bun, crezuse cuvintele aceluia şi nu semnase contractul obişnuit pentru prelungirea chiriei. Cu inimă grea aştepta judecata. Însă în ajun, împreună cu soţia sa, s-au dus la Sfântul Gherasim şi, în rugăciune, i-au spus problema lor.
În ziua procesului, 18.06.1974, a plecat la tribunal, tulburat. Acolo a spus tot adevărul şi a şezut. A venit şi rândul acuzatorului, care pretindea invers. În acel moment s-a întâmplat un cutremur înfiorător care a zgâlţâit clădirea tribunalului. Preşedintele tribunalului, om evavlios, ascultând părerile potrivnice ale celor aflaţi în dispută şi văzând cutremurul, a zis: „Unul dintre voi spune minciuni. Nu vedeţi ce suntem? Un cutremur ca acesta şi rade toate, şi magazinul pentru care aţi venit aici”. Bătrânul s-a ridicat în picioare, şi-a făcut semnul Sfintei Cruci şi a zis: „Eu am spus adevărul înaintea lui Dumnezeu”. Proprietarul şi-a plecat capul şi a renunţat. A lăsat magazinul aşa cum făgăduise şi nu l-a evacuat pe chiriaş. Preşedintele a dat dreptate celui nevinovat.
Sfântul, prin cutremur, a săvârşit minunea! A descoperit adevărul şi l-a salvat pe cel drept şi neputincios.