Cum trebuie sa stăm în biserică?

Când prin glas duios de clopot, se va da de ştire că în sfânta biserică începe slujba dimineţii, atunci frate crestin, nu întarzia, şi îndată plecând, să te apropii de Casa Domnului.

Acolo, îţi vei înviora sufletul cu dulci cântări şi citiri ale Utreniei.
Deci, apropiindu-te de uşa bisericii şi descoperindu-ti capul, (bărbaţii) rosteşti în şoaptă acestea:,,Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine din nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc.” Iar călcând pragul, cu inima smerită şi fruntea plecată, zi şi această rugăciune, însoţind-o cu semnul Sfintei Cruci:,,Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei, îndreptează înaintea Ta calea mea.”(Ps.5, 8-9) Înaintează cu evlavie şi oprindu-te în mijlocul bisericii, adaugă:,,În mijlocul bisericii Te voi lăuda pe Tine, Doamne.”
Şi dacă ai adus diferite daruri:lumânări, tămâie, ulei sau altceva, să le încredinţezi preotului slujitor , împreună cu pomelnicul familie, care trebuie să cuprindă numele celor vii şi ai morţilor tăi scumpi.

După aceasta mergi şi te închină la icoanele împărăteşti, aşa cum altădată te-am îndrumat. Iar acum pentru buna ta povăţuire, vei afla cum trebuie să te rogi şi la celălalte icoane sfinte.
La icoana Sfântului Ioan Botezătorul vei spune:,,Sfinte Ioane Botezătorule şi Înaintemergătorule al Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii.”
La icoana sfinţilor îngeri:,,Mai marii cetelor celor fără de trupuri, Mihaile şi Gavriile Arhanghelilor, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii.”
La icoana Sfinţilor Apostoli:,,Sfinţilor Apostoli şi ucenici ai Domnului, rugaţi-vă lui Hristos pentru noi păcătoşii.”
Apoi la icoana oricărui sfânt:,,Sfinte al lui Dumnezeu(numele sfântului) roagă-te pentru noi păcătoşii.”
La icoana unui cuvios sau cuvioasă:,,Cuvioase părinte, sau cuvioasă maică(numele), roagă-te lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii.”Asemenea si la icoana unui mucenic sau muceniţă.
Iar la iconostas:,,Dumnezeule, curăţeşte-ne pe noi păcătoşii şi ne miluieşte.”
Iar cănd te aşezi la locul tău:,,În Biserica slavei Tale stând, în cer mi se pare că stau. Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşa, cea cerească, deschide şi nouă uşa milostivirii tale.”

Când am zis că te aşezi la locul tău, am înţeles partea din dreapta a bisericii, urmând ca femeile să stea în cea stângă.Mijlocul bisericii sa rămână mereu liber pentru a nu încurca pe preot când iese cu Sfânta Evanghelie sau cu Cinstitele Daruri.Se va păstra un culoar de la uşa de la intrare până la Sfântul Altar, pentru credincioşii care vor să se închine, ori să dea ,,liturghie”, cât şi pentru preot când trebuie să tămâieze biserica şi pe credincioşi.

Iubite frate, şi acest lucru cred că îl ştii, că în anumite momente ale sfintei slujbe,(utrenie) credincioşii pot sta în strană sau pe scaune. Nu vei uita niciodată să dai cinstea cuvenită celor bătrâni, neputincioşilor şi bolnavilor.

Aşazându-te la un loc, vei rămâne acolo în linişte până la sfârşitul slujbei, fără să vorbeşti sau să râzi cu vecinul tău, uitând că eşti în biserică, - casa de rugăciuni-, încât tulburi atmosfera de evlavie şi pace a celorlalţi.Şi este mare păcat:,,vai omului aceluia prin care vine sminteala”(Mt.18,7).
Dacă venind la biserică, tu, în loc să vorbeşti cu Dumnezeu, stai la sfat cu vecinul tău, ce fel de rugăciune este, pentru ce ai venit aici?

În vremea rugăciunii pornită din adâncul inimii, simţim în anumite momente un îndemn lăuntric de a înclina capul cu respect, ca un semn de recunoaştere a atotputerniciei dumnezeieşti şi a dependenţei noastre faţă de El; de a face semnul Sfintei Cruci ca o mărturisire statornică, că noi ne rugăm în numele Domnului Iisus Hristos, Care pentru noi şi a noastră mântuire S-a jertfit pe Cruce; să ne plecăm genunchii cu smerenie înaintea lui Dumnezeu, ştiind că El ne va înălţa.(Iacob 4,10)

Toate aceste mişcări şi semen pe care creştinii le folosesc în timpul slujbei, arată adevăratele sentimente de care este cuprins sufletul nostru când ne rugăm.Sunt mulţi care le îndeplinesc doar de formă, unii luându-se după alţii, fără să simtă ceea ce fac.
Frate creştin, nu cumva eşti şi tu dintre aceştia?
(Preot Constantin Moisiu)