Inapoi la Pagina de Discutii
|
Mila(gr. eleos): sentimentul de compasiune fata de aproapele nostru cazut in nevoi sufletesti sau trupesti. Sentimentul izvorat din dragostea sincera si credinta in Hristos determina actiunea de ajutorare sau milostenie.
Mila si indurarea sunt denumiri diferite ale lucrarii lui Dumnezeu asupra oamenilor. Ele apar ca darul lui de sus, revarsat, din iubirea Sa in inimile lor. Mila ca indurare se revarsa in inimile noastre prin Duhul Sfant(Rom 5, 5). Despre “mila lui Dumnezeu” si de “bogatia milei Lui” vorbesc multe texte: Luca 1, 50, 54, 58, 72, 78. Apostolul Pavel vorbeste de cei gatiti dinainte a fi “vasele milei Sale”(Rom. 9, 23); sau de cei care vor fi miluiti “prin mila cea catre voi”(Rom. 11, 31). In aproape toate epistolele sale, Pavel vorbeste despre mila lui Dumnezeu, in: Rom. 15, 9; Efes. 2, 4; I Tim 1, 2; II Tim. 1, 2; 1, 16, 18; Tit 3, 5; Evr. 4, 16; si ceilalti apostolic, in: I Petru 1, 3; II Ioan 3; Iuda 21. Mila lui Dumnezeu cand este insusita, ca raspuns al dragostei noastre, la dragostea si harul Lui, oferite noua, trebuie s-o punem in lucrare, pentru ca – prin aproapele nostru -, mila noastra fata de el sa se intoarca la Dumnezeu(Matei 25, 34-40). In acest sens zice Dumnezeu: “mila” voiesc(sa aratati semenilor vostri), nu “jertfa”; “mila din inima”(Luca 1, 78; Matei 9, 13; 12, 7). Si mustra pe farisei ca au lasat pe cele mai grele ale legii: “judecata, mila si credinta”(Matei 23, 23). Mantuitorul indeamna permanent la mila(Luca 10, 37): “Mergi de fa si tu la fel”, caci ea este mantuitoare si e primita chiar de El, daca e facuta in numele Lui si din inima(cf. Matei 25, 34-40). De aci a iesit cuvantul: “cine pe saraci ajuta, pe Dumnezeu imprumuta”, caci pe cei milostivi si El ii miluieste(Matei 5, 7). Iar fata de cel fara mila de aproapele Insusi Dumnezeu este fara mila. Asa zice si Sfantul Iacov(2, 13): “Ca judecata (lui Dumnezeu) este fara mila fata de cel ce n-a facut mila”. Si “mila biruieste in fata judecatii”. Iar intelepciunea de sus este “plina de mila si de roade bune”(Iacov 3, 17). Mila este principalul criteriu in dreapta judecata a lui Dumnezeu(Matei 25, 31-40; Fapte 10, 2-4, 31). |
|
|
Mihail(= “Cine este ca Dumnezeu?”): nume propriu. Arhanghelul Mihail este una dintre capeteniile ingerilor, care se socotea si ocrotitorul poporului ales. In Noul Testament numele lui este amintit de doua ori(Iuda 9 si Apoc 12, 7).
In primul text se spune ca arhanghelul Mihail, certandu-se cu diavolul – cand acesta i se impotrivea – pentru trupul lui Moise, n-a indraznit sa aduca judecata de hula, ci a zis (doar): “Sa te certe Domnul pe tine(diavole)”(Iuda 9), expresie intrata in rugaciunile cultice ale Bisericii(ex. in exorcismele sau lepadarile) de la botez si in Molivtele sfantului Vasile si ale sfantului Ioan Gura de Aur. In al doilea text se vorbeste de un fapt dinainte de zidirea lumii vazute si anume de caderea ingerilor care s-au trufit. Atunci “S-a facut razboi in cer: Mihail si ingerii lui au pornit razboi cu balaurul. Si se razboiau si balaurul si ingerii lui. Si n-a izbutit el nici nu s-a mai gasit pentru ei loc in cer. Si a fost aruncat balaurul cel mare, sarpele cel de demult, care se cheama diavol si satana, cel ce insala toata lumea, aruncat a fost el pe pamant cu ingerii lui”(Apoc. 12, 7-9; Luca 10, 18; Apoc. 12, 1-4; 20, 3). Aceasta arata si biruinta finala a lui Hristos si a Bisericii si osanda vesnica a diavolilor(Matei 25, 41; II Petru 2, 4). |
|
|
Matei: in ebraica, numele propriu inseamna "daruit de Dumnezeu". Apostolul Matei evanghelistul, sau Matei vamesul, era din Galileea, fiul unui oarecare Alfeu si se numea si Levi(Marcu 2, 14). El locuia in Capernaum si exercita profesiunea de vames al cetatii. Chemat de Iisus de la vama(Matei 9, 9) devine unul din cei doisprezece apostoli ai Sai(Matei 10, 3) urmandu-L indeaproape tot timpul cat a propovaduit. Acuzat de carturari si farisei pentru Matei si pentru alti vamesi, ca Zaheu, pe care Iisus il cauta ca sa il mantuiasca, Domnul le raspunde ca "n-au trebuinta cei sanatosi de doctor, ci cei bolnavi"(Matei 9, 12); este raspunsul pe care il da cu prilejul chemarii lui Matei de la vama, cand acesta da ospat. E amintit si in Luca 6, 15 si Fapte 1, 13.
Matei a retinut aceste cuvinte care arata tocmai unul din scopurile Evangheliei sale, de a dovedi ca in Iisus-Mesia se implinesc proorocirile Vechiului Testament si ca El este Mesia care a venit pentru mantuirea pacatosilor. Dupa pogorarea Duhului Sfant nu se mai aminteste nimic de el. Traditia insa ne informeaza ca sfantul apostol Matei ar fi mers in Etiopia si ar fi propovaduit si prin Persia. El scrie cea dintai Evanghelie pentru compatriotii sai iudei, in limba aramaica, pe la anul 43-44, tradusa mai tarziu(pe la 68) in limba greaca, probabil tot de el sau de altcineva. Se crede ca a murit ca martir. Evanghelia dupa Matei a fost tradusa si comentata in romaneste de Dr. Vasile Gheorghiu, Cernauti, 1925-1933. O traducere in romaneste a comentariului grec la Evanghelia dupa Matei, a lui Eutimie Zigaben, au facut Pr. Constantin Grigore si Sava Saru(Rm. Vilcea, 1931). Sfantul Matei este praznuit in calendarul nostru crestin ortodox la 16 noiembrie. |
|
|