Istorie relativa.

Sfintii Ioachim si Ana sunt parintii Maicii Domnului. Sfantul Ioachim a fost din neamul regelui David. Sfanta Ana a fost fiica preotului Matan. Acest preot a avut trei fiice: Maria - care a nascut-o pe Salomeea, Elisabeta - mama Sfantului Ioan Botezatorul si pe Ana - cea care a nascut-o pe Fecioara Maria. (9 septembrie)

Sfantul Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, a fost preot la Templul din Ierusalim in timpul imparatului Cezar August. In acea vreme, in Tara Sfanta domnea Irod cel Mare, ucigasul de prunci.
Din Scriptura aflam ca in vreme ce slujea la Templul din Ierusalim, in sfantul altar i s-a aratat ingerul Gavriil care i-a vestit ca Elisabeta, sotia lui, ii va naste fiu, ca raspuns la rugaciunile lor. Zaharia s-a indoit de cuvintele ingerului, pentru ca atat el, cat si sotia sa erau inaintati in varsta. Pentru indoiala sa, va ramane mut pana cand ii va scrie numele fiului pe o tablita, dupa nasterea acestuia. Moare din porunca lui Irod. (5 septembrie)
Sfantul Apostol Codrat a facut parte din cei Saptezeci de Apostoli ai Mantuitorului. A vietuit in secolul al II lea si a vestit Evanghelia in Atena si Magnesia. Prin predica sa, a stins focul jertfelor paganesti si a zdrobit idolii. Dar, dupa cum intunericul uraste lumina, tot astfel si paganii l-au urat pe Sfantul Codrat. L-au batut cu pietre, l-au aruncat in temnita si l-au infometat pana ce si-a dat sufletul in mainile Domnului. A trecut la cele vesnice in timpul imparatului Adrian (117-138). Sfantul Codrat a scris o Apologie a crestinismului si i-a dat-o imparatului Adrian. Aceasta carte l-a atins atat de mult pe Adrian, incat a dat ordin incetarii oricaror persecutii impotriva crestinilor, afara de situatia vinovatiei lor din cauza unei crime civile. (21 septembrie)

Sfanta Tecla s-a nascut in cetatea Iconiu, din parinti pagani. Ascultand timp de trei zile si trei nopti cuvantarile Sfantului Apostol Pavel, Tecla s-a convertit la crestinism si s-a hotarat sa duca o viata de feciorie. Mama ei a chinuit-o si a dat-o pe mana judecatorului. A fost aruncata in foc, dar a iesit nevatamata. Sfanta Tecla l-a urmat pe Pavel la Antiohia, iar aici un tanar si-a dorit-o sotie. Pentru ca a fost refuzat, acesta a acuzat-o in fata conducatorului cetatii ca este crestina. A fost aruncata la fiare, dar animalele nu s-au atins de trupul acesteia. Primind binecuvantarea Sfantului Apostol Pavel, s-a retras intr-un loc pustiu, la Maloula. Dumnezeu i-a dat darul vindecarii bolnavilor. Vracii din Maloula i-au ridicat pe localnici impotriva ei. Dorind sa scape de rautatea acestora, Tecla s-a rugat si in urma rugaciunilor ei, stanca sa despicat si i-a devenit mormant. (24 septembrie)

Sfantul Eustatie a fost general al armatei romane din vremea imparatului Traian (98-117). Inainte de a primi botezul se numea Placid. Se boteaza in urma unei descoperiri minunate. Dupa moartea lui Traian vine imparatul Adrian care i-a cerut sa aduca jertfe. Pentru refuz Eustatie impreuna cu toata familia vor patimi. (20 septembrie)
Sfanta Mucenita Sofia si fiicele sale, Pistis, Elpis si Agapis au vietuit in Italia si au patimit in timpul domniei lui Adrian (117-138). Fetele au fost martirizate in anul 137. Sofia a luat trupurile celor trei fiice si le-a ingropat pe un deal, in afara cetatii. Dupa trei zile de rugaciune la mormantul acestora, si-a dat duhul in mainile Domnului. (17 septembrie)
Sfantul Grigorie Luminatorul (240-332), Apostolul Armeniei s-a nascut la Valarshapat, capitala provinciei Ararat in Armenia. Inca de prunc Grigorie a fost trimis in Cezareea Capadociei, unde a fost crescut in credinta crestina si botezat. Tot aici se casatoreste si are doi fii. Grigorie izbuteste sa-l converteasca si pe rege Armeniei, impreuna cu familia sa si intreg poporul. Leontiu de Cezareea il hirotoneste episcop, iar Petru de Sevaste il intronizeaza episcop al Armeniei. Spre sfarsitul vietii, Sfantul Grigorie Luminatorul se retrage pentru a duce o viata solitara intr-o pestera din Manyea, in provincia Taran. Moare in salbaticie. (30 septembrie)
Sfantul Cuvios Hariton a vietuit in cetatea Iconiu, in timpul imparatului Aurelian (270-275). Pentru ca a marturisit ca este crestin, a fost supus la multe chinuri. A fost torturat si batut, pana cand trupul sau s-a facut tot numai o rana. A fost eliberat din temnita dupa moartea imparatului Aurelian.
In timp ce se indrepta spre Ierusalim, a fost prins de niste talhari. Din Sinaxar aflam ca un sarpe veninos a intrat in vasul cu vin din care beau talharii si le-a adus moartea acestora. Sfantul Hariton a facut o biserica din pestera talharilor si cu aurul gasit la acestia a ridicat o manastire. A trecut la cele vesnice la adanci batraneti. (28 septembrie)
Sfintii Mucenici Trofim, Savatie si Dorimedont au trait in timpul imparatului Probus (276-282), un persecutor al crestinilor. Ei au sosit in Antiohia in toiul unui festival paganesc, cand se aduceau jertfe zeului Apolo. Pentru ca nu au participat la aducerea jertfelor, au fost judecati, torturati si aruncati in temnita. Trofim si Dorimedont au fost decapitati, iar Savatie si-a dat duhul in teminita. (19 septembrie)
Sfantul Mucenic Antim a pastorit Biserica Nicomidiei in timpul persecutiilor impotriva crestinilor, dictate de imparatii Diocletian si Maximian. In anul 288 din porunca lui Maximian, au murit 20.000 de crestini in Nicomidia. In timpul acestei prigoane, Sfantul Antim era prezent in satul Semana, nu pentru a se feri de moartea muceniceasca, ci pentru a-i intari pe cei de acolo in primirea muceniciei. Una din epistolele sale trimisa crestinilor din inchisoare, a fost predata imparatului Maximian. Imparatul citind epistola, a poruncit ca Antim sa fie prins. Va fi torturat si apoi decapitat. (3 septembrie)

Sfantul Sozont s-a nascut in Licaonia (Asia Mica), in timpul domniei lui Diocletian (284-305). A fost pastor de oi si s-a invrednicit sa-si vada sfarsitul ca mucenic pentru Hristos, intr-o vedenie. In vremea sa, se afla la Pompeiopolis (in Cilicia) un idol din aur si argint, la care se inchinau paganii. Sozont a intrat in cetatea in care se afla acest idol, a rupt mana idolului, a facut-o bucati si a impartit-o saracilor. Ca sa impiedice arestarea pe nedrept a nevinovatilor, Sozomen s-a predat magistratului, marturisindu-i ca este crestin si ca el a taiat mana idolului. Dupa supunerea la multe chinuri, a fost aruncat in foc, iar aici si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. (7 septembrie)
Sfantul Mucenic Autonom a fost episcop in Italia. In timpul prigoanelor lui Diocletian(284-305), Sfantul Autonom a parasit Italia stabilindu-se in Bitinia (Asia Mica), in localitatea Soreus, aducand aici multi pagani la credinta crestina. Sfantul Mucenic Autonom a ridicat pentru comunitate o biserica inchinata Sfantului Arhanghel Mihail. Va predica prin Asia, dar intors in Soreus v-a fi omorat de pagani in timpul unei Liturghii. (12 septembrie)
Sfanta Eufimia s-a nascut in Calcedon si a trait in vremea imparatului Diocletian (284-305). Tatal ei, senatorul Filofron si mama sa, Theodorisia, erau crestini. Pentru ca refuzat sa implineasca porunca proconsului Pricus de a aduce jertfe idolilor, a fost supusa la multe chinuri. A fost aruncata intr-un cuptor incins, intr-o apa plina de taratoare otravitoare, dar insemnandu-se cu semnul sfintei cruci, a iesit nevatamata. Si-a dat sufletul cand a fost aruncata la fiarele salbatice. (16 septembrie)
Sfintele Mucenite Minodora, Mitrodora si Nimfodora au trait in vremea imparatului Galeriu Maximian (305-311), in Bitinia. Aceste mucenitie au fost surori si s-au retras intr-o pustie pentru a se inchina deplin lui Hristos. Datorita vietuirii lor, au primit darul facerii de minuni. Astfel, credinciosii primeau de la ele vindecare pentru diverse neputinte. Au fost ucise pentru credinta lor in Hristos. (10 septembrie)
Sfanta Cuvioasa Eufrosina a trait in Alexandria in vremea imparatului Teodosie cel Mic (sec V). Orfana de mama pleaca la 18 ani la o manastire de monahi si ramane acolo pana la moarte timp de 38 de ani. Din coincidenta tatal ei vine la aceasta manastire sa ceara alinare. Eufrosina i se va descoperi fiind pe patul de moarte, ceea ce il va impresiona profund pe tatal ei, astfel incat dupa moartea ei va imbraca si el haina de monah la manastirea aceea. (25 septembrie)
Sfantul Chiriac Sihastrul s-a nascut la anul 448, in vremea imparatului Teodosie cel Mic, in Corint. Fiind nepot al Episcopului Petru al Corintului, inca de copil a fost hirotesit citet al bisericii catedralei. La varsta de optsprezece ani Chiriac ajunge la Ierusalim unde il cunoaste pe Sfantul Eftimie care il va tunde in monahism. A fost cunoscut atat pentru nevointele sale cat si pentru darul facerii de minuni. Sfantul Chiriac a fost si un mare luminator al Bisericii, Stalp al Ortodoxiei, luptand mai ales impotriva ereziilor lui Origen. Sfantul Chiriac Sihastrul s-a mutat la Domnul in anul 557. (29 septembrie)
Sfanta Teodora din Alexandria fiind casatorita si cazand in adulter, constientizand starea de pacat, a luat decizia de a se inchinovia la o manastire de calugari. Taindu-si parul si imbracand haine barbatesti s-a inchinoviat in manastirea Octodecatos, luandu-si numele de Theodor. A uimit obstea de monahi cu nevointele, cu postul si lacrimile de pocainta. O tanara de o moralitate indoielnica a acuzat, pe nedrept pe Teodor ca a lasat-o insarcinata. Monahul nu a incercat sa se dezvinovateasca primind sa plece din manastire. Sfanta a vietuit sapte ani intr-o padure pustie, crescand copilul acelei femei. Apoi se intoarce la manastire si este primita. Moare dupa 2 ani in 490. (11 septembrie)
Sfantul Dionisie Exiguul(cel Mic) s-a nascut in jurul anului 470 in Scitia Mica si a intrat de tanar in viata mona-hala. Lui i se datoreaza datarea anilor cu “dupa Hristos”. Calendarul stabilit de el a fost adoptat in Italia in anul 527, mai tarziu in Franta si in Anglia (Sinodul de la Whitby, 664), extinzandu-se cu vremea in intreaga lume crestina. Datorita traducerilor pe care le-a facut din diversi scriitori si Parinti ai Bisericii crestine din Orient, cum au fost Chiril al Alexandriei, Grigorie de Nysa, etc, el a facut cunoscuta teologia rasariteana in mediul latin. Al doilea mare merit care ii revine lui Dionisie cel Mic, se leaga de activitatea de traducere in latina si de colectionare a canoanelor bisericesti, fixate la diferite sinoade sau concilii si care fusesera redactate in limba greaca. (1 septembrie)
Sfantul Eumenie a vietuit in secolul al VI lea. Si-a impartit averea saracilor si s-a calugarit. Datorita vietuirii sale a fost ales episcopul Gortinei. A facut minuni. Propovaduieste Evanghelia la Roma si in Tebaida Egiptului. (18 septem-brie)
Sfantul Cuvios Simeon s-a nascut la inceputul secolului al XV lea, intr-un sat din apropierea orasului Piatra Neamt. Alege sa se retraga impreuna cu doi ucenici in anul 1432 in pustie, la poalele muntelui “Paru”, la 5 km de Manastirea Bistrita. Primeste de la Sfantul Voievod Stefan cel Mare bani si ajutor sa ridice o biserica in cinstea Sfantului Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir. Biserica va fi sfintita de Mitropolitul Teoctist I. La aceasta slujba a avut loc si hirotonirea intru preot a lui Siomen, devenind primul intemeietor si egumen al Manastirii Pangarati. Din cauza invaziei otomane, Cuviosul Simeon este nevoit sa plece in Transilvania. Se stabileste la Manastirea Casiva, unde va avea loc si trecerea sa la cele vesnice (anul 1476). (7 septembrie)
Sfantul Cuvios Amfilohie de la Pangarati s-a nascut in anul 1487. De tanar a intrat in obstea de la Pangarati. Va ajunge sa conduca obstea manastirii vreme de 56 de ani. In urma unei descoperiri dumnezeiesti, domnitorul Alexandru Lapusneanu zideste la Pangarati o noua biserica, in locul celei vechi de lemn, care fusese arsa de turci.. Ea va fi sfintita in anul 1560 de Mitropolitul Grigorie al Moldovei. Cunoscand vremea trecerii la cele vesnice, se retrage in anul 1566 la Manastirea Moldovita, unde se va mai osteni timp de patru ani. (7 septembrie)
Sfantul Ioan de la Prislop, originar din Silvasul de Sus, a trait la inceputul secolului al XVI-lea, nevoindu-se intr-o pestera din apropierea Manastirii Prislop. Aceasta mica pestera a fost sapata de catre sfant, in malul stancos si adanc al paraului Silvut, fiind cunoscuta cu numele de "chilia" sau "casa sfantului". Cuviosul Ioan a fost ucis in timp ce isi sapa cu dalta o fereastra in peretele chiliei. Un vanator l-a impuscat crezand ca este un animal salbatic. (13 septembrie)
Sfantul Neagoe Basarab a fost domn al Tarii Romanesti intre anii 1512 si 1521. A facut donatii manastirilor ortodoxe din Muntele Athos, Muntele Sinai, Ierusalim, Tara Romaneasca. A fost ctitor al multor biserici din tara si autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii romanesti, "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie", lucrare cu un continut moral-crestin. (26 septembrie)
Sfantul Iosif cel Nou de la Partos s-a nascut in 1568, in orasul Raguza din Dalmatia. Dupa moartea tatalui sau, s-a mutat impreuna cu mama sa in Ohrida, la sud de Dunare. Cand a implinit varsta de 15 ani a intrat in manastirea Maicii Domnului din Ohrida. Dupa cinci ani de vietuire in aceasta manastire, ajunge in Muntele Athos, la Manstirea Pantocrator. Aici s-a calugarit si a primit numele de Iosif. La cererea patriarhului de Constantinopol este trimis egumen pentru marea lavra a Sfantului Stefan din Adrianopol, iar dupa sase ani este pus egumen in marea lavra romaneasca Cutlumus. Este trimis de patriarhia din Constantinopol ca mitropolit al Timisoarei. Asezarea in scaun a fost savarsita pe 20 iulie 1650. In anul 1653 s-a retras la Manastirea Partos, aproape de Timisoara. Aici a mai vietuit trei ani si apoi si-a dat sufletul in mainile Domnului. (15 septembrie)
Sfantul Ierarh Teodosie s-a nascut in prima jumatate a sec. al XVII-lea, in tinutul Vrancei. A intrat de tanar in monahism. Datorita culturii sale, este numit secretar la cancelaria manastirii Bogdana. Mai tarziu, in calitate de egumen, se ocupa de reconstruirea acestui asezamant. In anul 1670 a fost hirotonit episcop de Radauti, iar in 1671, episcop de Roman. Va fi pentru un an mitropolitul Moldovei. Pleaca la Focsani si se reocupa de reconstructia Manastirii Brazi. In toamna anului 1694, tatarii au navalit si la schitul Brazi. Acestia i-au cerut sa le predea avutul si obiectele de pret. Pentru ca Sfantul Teodosie a refuzat, acestia i-au taiat capul. (22 septembrie)
Sfantul Antim Ivireanul s-a nascut in anul 1650. A fost de neam georgian (ivirean) sau caucazian. Dupa iesirea din robia turca, a invatat caligrafia, pictura, sculptura si limbile greaca, araba, turca. Este adus in Tara Romaneasca in jurul anului 1690 de domnitorul Constantin Brancoveanu. Ajunge conducatorul tipografiei de la Bucuresti in 1691. In anul 1696, este numit egumen al Manastirii Snagov. Aici va intemeia o noua tipografie. In anul 1705, este ales episcop al Ramnicului, iar in 1708 devine mitropolit al Tarii Romanesti. A tiparit 63 de carti. Acuzat ca ar fi avut legaturi cu austriecii si ca ar fi uneltit impotriva lui Nicolae Mavrocordat si a turcilor, a fost arestat. Patriarhul ecumenic l-a caterisit si a fost condamnat la exil in Muntele Sinai. Turcii care il duceau spre locul exilului l-au ucis pe drum, iar trupul sau a fost aruncat in raul Tungia, un afluent al Maritei, langa Adrianopol. (27 septembrie)

Sfantul Siluan Athonitul s-a nascut in 1866, la Tambov (Rusia), dintr-o familie de crestini. Datorita mustrarii primite de la Maica Domnului pentru viata traita in necuratie, ia hotararea la varsta de 26 de ani sa ajunga la Sfantul Munte. Se calugareste la Manastirea Sfantul Pantelimon. (24 septembrie)