Sfântul Proroc Samuel a trăit cu 1000 de ani înainte de Întruparea Domnului. Fiu al lui Elcana şi al prorocitei Ana, a fost ultimul judecător al evreilor. Sub conducerea lui Samuel, a biruit Israel în războiul cu filistenii. La bătrâneţe Samuel povăţuit de Dumnezeu, îl va unge rege pe David. (20 august)

Sfântul Ilie a trăit în Regatul de Nord al lui Israel, în vremea domniei regelui Ahab. Sfântul Ilie a fost fiul preotului Sovac din Tesvi (din neamul lui Aaron) şi a trăit cu mai bine de 800 de ani înainte de Hristos. Vechiul Testament istoriseşte despre faptele lui minunate în cărţile numite Regi. Este ales de Dumnezeu să certe aspru pe regele Ahab şi pe cei care-l urmau pe calea păgâneasca a adorării lui Baal. Sfântul Ilie este socotit şi protopărintele monahismului creştin. (20 iulie)
Sfântul Proroc Elisei a fost agricultor. A fost chemat de Ilie, din porunca dumnezeiască, la misiunea de proroc. Ilie i-a descoperit lui Elisei revelaţia dumnezeiască şi a cerut cu lacrimi de la Dumnezeu, ca îndoit să-i dea acestuia harul prezent în el. Elisei şi-a părăsit casa şi familia şi a urmat lui Ilie. L-a urmat pe Ilie până la înălţarea acestuia la cer, când i-a preluat cojocul, dar şi darul profetic. A murit în jurul anului 839 i.d.H. şi a fost înmormântat în Samaria, la Sevastopoli. (14 iunie)
Sfântul Proroc Avdie era din pământul Sihem, din ţarina lui Vitaharam. A trăit cu 800 de ani înainte de naşterea lui Hristos. Numele Avdie se tâlcuieşte „robul Domnului“. A slujit mai întâi lui Ahav şi apoi lui Ohozia. Murind Ahav şi după dânsul luând împărăţia lui Israil fiul său Ohozia, în acea vreme Sfântul Avdie slujea în rândurile ostaşilor. Şi a fost el unul din cei trei căpitani care s-au trimis de Ohozia la Ilie Proorocul cu câte cinci soldaţi, dintre care peste doi, căzând foc din cer, i-a ars, după cuvântul proorocului. Iar al treilea căpitan, care era Avdie, a fost miluit pentru că s-a apropiat cu smerenie de Sfântul Proroc Ilie. Din acea vreme a lăsat Avdie slujba împăratului şi a mers în urma Sfântului Prooroc Ilie, luând duhul proorociei. (19 noiembrie)
Sfântul Proroc Amos s-a născut în satul Tecoa de lângă Betleem şi a trăit în secolul al VIII lea i.Hr. A păzit turmele de porci ale unui om bogat din Ierusalim, până la alegerea sa ca proroc. Începutul prorocirii lui a fost pe vremea împăratului Iudeei Ozia, cel din Ierusalim, şi în vremea împăratului lui Israel Ieroboam, cel din Samaria. (15 iunie)
Sfântul Proroc Osea a fost fiul lui Beyri, din tribul lui Isahar. A prorocit cu opt sute de ani înainte de Naşterea lui Hristos, pe când evreii din Samaria au fost luaţi în robia asiriană. El a certat cu asprime pe Israel şi pe Iuda pentru idolatria lor. A vestit pieirea Samariei şi a lui Israel din cauza păcatelor. Ne-a rămas de la el o carte în 14 capitole. El a vestit sfârşitul şi desfiinţarea jertfelor Vechiului Testament. A prorocit în timpul domniei a patru regi, timp de aproape 30 de ani. A trecut la cele veşnice la adânci bătrâneţi.(17 octombrie)
Sfântul Proroc Ioil a trăit cu 800 de ani înainte de naşterea lui Hristos. Sfântul Prooroc Ioil a fost din seminţia lui Ruvin, din satul Metomor. El a proorocit despre pustiirea Ierusalimului şi a dat sfaturi pentru post, ca fiind cel mai bun mijloc prin care se face milostiv Dumnezeu. A mai proorocit şi pentru venirea Sfântului Duh peste tot trupul, precum şi pentru înfricoşata Judecată de apoi.(19 octombrie)
Isaia a trăit şi a prorocit cu 700 de ani înaintea venirii Mântuitorului Hristos. A fost numit "Evanghelistul Vechiului Testament” datorită faptului că a prorocit naşterea din Fecioara Maria a lui Mesia, Dumnezeirea Lui, minunile Lui, patimile şi moartea, şi în sfârşit preaslăvirea Lui. (9 mai)
Sfântul Proroc Miheia a făcut parte din tribul lui Iuda. Este cunoscut şi sub numele de "Moresitul”, de la numele satului în care s-a născut - Moreset. A prorocit 84 de ani, cu 660 ani înainte de întruparea Domnului. Sfântul Miheia a fost contemporan cu prorocii Isaia, Amos şi Osea. Cea mai importantă prorocie este aceea despre Betleem, ca loc al naşterii Domnului (Miheia V, 1). (14 august)

Sfântul Proroc Ieremia a trăit în jurul anului 600 i.d.Hr., când evreii au fost luaţi în robia babilonică sau persană de către împăratul Nabucodonosor. Numele său înseamnă "Iahve înalta", era preot, iar profeţia sa a fost trecută în scris de Sfântul Proroc Baruh. (1 mai)
Sfântul Proroc Iezechiel a fost fiul lui Buzi, un preot din cetatea Sarira. Iezechiel a fost luat în captivitate babilonică în vremea lui Nabucodonosor. A fost contemporan cu prorocul Ieremia. Însă, Iezechiel prorocea şi învaţa poporul evreu luat rob în Babilon, spre deosebire de Ieremia care învăţa poporul şi prorocea la Ierusalim. (21 iulie)
Sfântul Proroc Avacum a trăit cu 600 de ani înainte de Hristos. A prorocit despre robia Ierusalimului, despre pustiirea bisericii şi luarea poporului în robie. Prorocul Avacum a murit cu doi ani înainte de întoarcerea iudeilor din robie.(2 decembrie)
Sfântul Proroc Agheu s-a născut în Babilon, în timpul robiei babiloniene a poporului lui Israel, cu 470 de ani înainte de Hristos.(16 decembrie)
Prorocul Daniel s-a născut din seminţia lui Iuda, seminţie împărătească. A trăit cu 460 de ani înainte de Hristos.(17 decembrie)
Sf. Prooroc Naum a trăit cu 460 înainte de Hristos. Le-a vestit ninivitenilor că cetatea lor va pieri.(1 decembrie)
Sfântul Proroc Maleahi a făcut parte din seminţia lui Levi. A trăit cu patru sute de ani înainte de întruparea Domnului şi a profeţit în timpul lui Ezdra. Cartea profetului Maleahi reda mustrările adresate de Dumnezeu lui Israel prin el şi profeţia despre Mesia, îndemnând poporul la pocăinţă.(3 Ianuarie)

Vechiul Testament a fost tradus din limba ebraică în limba greacă de 70 de înţelepţi, din porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului. Potrivit Tradiţiei, printre aceştia s-a numărat şi Sfântul şi Dreptul Simeon. Pentru necredinţa sa, Dumnezeu i-a făgăduit că nu o să moară până nu va vedea pe Mesia născut din Fecioară. (3 februarie)
Sfinţii Ioachim şi Ana sunt părinţii Maicii Domnului. Sfântul Ioachim a fost din neamul regelui David. Sfânta Ana a fost fiica preotului Matan. Acest preot a avut trei fiice: Maria - care a născut-o pe Salomeea, Elisabeta - mama Sfântului Ioan Botezătorul şi pe Ana - cea care a născut-o pe Fecioara Maria. (9 septembrie)

Sfântul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, a fost preot la Templul din Ierusalim în timpul împăratului Cezar August. În acea vreme, în Tara Sfântă domnea Irod cel Mare, ucigaşul de prunci.
Din Scriptură aflăm că în vreme ce slujea la Templul din Ierusalim, în sfântul altar i s-a arătat îngerul Gavriil care i-a vestit că Elisabeta, soţia lui, îi va naşte fiu, ca răspuns la rugăciunile lor. Zaharia s-a îndoit de cuvintele îngerului, pentru că atât el, cât şi soţia sa erau înaintaţi în vârstă. Pentru îndoială sa, va rămâne mut până când îi va scrie numele fiului pe o tăbliţă, după naşterea acestuia. Moare din porunca lui Irod. (5 septembrie)
De vederea Pruncului Mântuitor s-a bucurat şi prorocita Ana. S-a emis ipoteza că era o prorocită cultică, în sensul că ea aducea jertfă pentru cei care erau nedreptăţiţi şi aveau nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.(3 februarie)

Sfinţii 14000 de prunci ucişi din porunca lui Irod.(29 decembrie)
Sf. Arhidiacon Ştefan era iudeu de neam, din seminţia lui Avraam.(27 decembrie)
Sfântul Mucenic Longhin Sutaşul a făcut parte din armata condusă de Ponţiu Pilat. El a fost cel care a avut în comandă paza Crucii la Răstignirea Domnului şi paza Sfântului Mormânt. Nu s-a lăsat cumpărat de iudei, ci s-a convertit cu alţi doi soldaţi şi apoi a mers în Capadocia. A fost decapitat la insistenţele lui de soldaţii romani care veniseră după el, trimişi de Pilat.(16 octombrie)
După alegerea celor doisprezece apostoli, Mântuitorul a luat 70 de apostoli, ca să-i trimită la propovăduire. Toţi aceşti ucenici au propovăduit cuvântul lui Hristos, indurând chinuri şi prigoniri.(4 Ianuarie)

După Cincizecime, Sfântul Apostol lacov a predicat Evanghelia în mai multe locuri, ajungând până în Spania. Întors în Ierusalim, avea să pătimească multe chinuri din partea iudeilor. Sfântul Apostol Iacov, prin cuvântările sale, pline de harul Duhului Sfânt, a reuşit să aducă mulţi iudei şi păgâni la credinţa în Hristos. Dintre aceştia, tradiţia i-a consemnat pe vrăjitorul Hermoghen, pe ucenicul acestuia, Filip, şi pe Iosia, toţi opozanţi a Apostolului. Acesta din urmă a fost chiar condamnat la moarte, împreună cu Sfântul Apostol Iacov, luând amândoi cununa muceniciei în anul 45. (30 aprilie)
Sfântul Iacob este numit fratele Domnului (Gal. 1, 9), pentru că a fost fiul Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria. Potrivit Tradiţiei, el a călătorit în Egipt împreună cu tatăl său Iosif, cu Fecioara Maria şi Pruncul, în vremea în care Irod căuta să-L omoare pe Hristos. A fost primul episcop al Iersualimului. A alcătuit prima slujbă a Sfintei Liturghii, variantă care a fost prelucrata de Sfinţii Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur.(23 octombrie)
Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu l-a însoţit pe Sfântul Apostol Pavel şi pe Barnaba, vărul său, în prima călătorie misionară, iar după ce merge cu Barnaba în Cipru, îl însoţeşte din nou pe Sfântul Apostol Pavel la Roma. Acolo se întâlneşte cu Sfântul Apostol Petru şi după predica lui va scrie Evanghelia care îi poartă numele. După tradiţie, Sfântul Marcu a înfiinţat Biserica din Alexandria, unde a fost numit episcop. Se crede că a murit martir în timpul sărbătorilor de Paşte, fiind scos din catacomba în care săvârşea Sfânta Liturghie, legat cu funii şi târât prin oraş. (25 aprilie)
Sfântul Apostol Petru a propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mică până în Babilon şi în ultima parte a vieţii, la Roma. Sfântul Petru a murit răstignit pe cruce, cu capul în jos, în anul 67, pe 29 iunie. (29 iunie)
Sfântul Elefterie s-a născut în Roma într-o familie de nobili creştini. De mic a rămas orfan de tată fiind crescut numai de mama sa, Antia, care, potrivit tradiţiei, fusese botezată de către Sfântul Apostol Pavel. Aceasta a încredinţat creşterea şi educaţia singurului ei fiu lui Anichit, Episcopul Romei. Văzând marile daruri ale lui Dumnezeu care luminează sufletul copilului, episcopul l-a hirotonit diacon la vârsta de cincisprezece ani, preot la vârsta de optsprezece ani, şi episcop al Iliricului la vârsta de douăzeci de ani.(15 decembrie)
Sfinţii Apostoli Rodion, Olimp, Erast, Sosipatru şi Cuart fac parte din cei şaptezeci de apostoli. Olimp şi Rodion au suferit moarte martirică în vremea lui Nero, în cetatea Romei. Erast a fost iconom al bisericii din Ierusalim şi episcop al Paneadei, iar Sosipatru episcop la Iconiu (pomenit de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către romani). Cuart a fost episcop al cetăţii Beirutului, a botezat mulţi elini şi a pătimit pentru credinţa în Hristos. (10 noiembrie)
Sfântul Mucenic Ierotei a primit credinţa în Hristos de la Sfântul Apostol Pavel. A fost însoţitorul Sfântului Dionisie Areopagitul.(4 octombrie)
Sfântul Apostol Pavel a pornit în trei mari călătorii misionare şi a scris 14 epistole care se găsesc în Sfânta Scriptură. A fost decapitat din porunca împăratului Nero, în anul 67. (29 iunie)
Sfinţii Mucenici Nazarie, Protasie, Ghervasie şi Chelsie au fost osândiţi la tăierea capului. Dintre aceşti Mucenici, Sfinţii Ghervasie şi Protasie erau fraţi şi, după Mărturisirea Sfântului Ambrozie, sunt cei dintâi Mucenici ai Bisericii din Milano. Ei au pătimit în zilele lui Nero (54-68), după sfârşitul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.( 14 octombrie)
Sfânta Tecla s-a născut în cetatea Iconiu, din părinţi păgâni. Ascultând timp de trei zile şi trei nopţi cuvântările Sfântului Apostol Pavel, Tecla s-a convertit la creştinism şi s-a hotărât să ducă o viaţă de feciorie. Mama ei a chinuit-o şi a dat-o pe mâna judecătorului. A fost aruncată în foc, dar a ieşit nevătămată. Sfânta Tecla l-a urmat pe Pavel la Antiohia, iar aici un tânăr şi-a dorit-o soţie. Pentru că a fost refuzat, acesta a acuzat-o în fata conducătorului cetăţii că este creştină. A fost aruncată la fiare, dar animalele nu s-au atins de trupul acesteia. Primind binecuvântarea Sfântului Apostol Pavel, s-a retras într-un loc pustiu, la Maloula. Dumnezeu i-a dat darul vindecării bolnavilor. Vracii din Maloula i-au ridicat pe localnici împotriva ei. Dorind să scape de răutatea acestora, Tecla s-a rugat şi în urma rugăciunilor ei, stanca s-a despicat şi i-a devenit mormânt. (24 septembrie)

Sfinţii Apostoli Filimon, Onisim şi Arhip Aceşti sfinţi au vieţuit pe vremea împăratului Nero. Au fost ucenici ai Sfântului Apostol Pavel şi au pătimit pentru Hristos în Kolasia. Din Sinaxar aflăm că pe când îşi înălţau rugăciunile către Dumnezeu în sfânta biserică, împreună cu alţi creştini, au năvălit asupra lor închinătorii de idoli. Atunci toţi credincioşii care erau în biserică, au fugit şi au rămas numai Filimon, Arhip şi Apfia, pe care, luându-i păgânii, i-au dus la Artoklis făcătorul de pâine al Efesului. Sfântul Arhip a fost bătut aspru şi străpuns cu cuţite peste tot trupul, de persoanele care treceau pe acolo. Sfântul Filimon a fost bătut fără milă şi, fiind împroşcat cu pietre, s-a săvârşit. Asemenea şi Sfânta Apfia a fost ucisă cu pietre şi în astfel de munci au trecut sfinţii către Dumnezeu. (22 noiembrie)
Sfântul Iacob (9 octombrie) a fost fratele Sfântului Apostol Matei, iar tatăl lor se numea Alfeu. A fost unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos şi a propovăduit cuvântul Evangheliei în sudul Palestinei şi în Egipt. Tradiţia spune că Sfântul Iacob a murit răstignit pe cruce.
Sfântul Vartolomeu a fost unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Hristos. Împreună cu Sfântul Apostol Filip şi Mariami, sora acestuia, au fost prezenţi în cetăţile din Siria şi Asia de Sus. Apoi a fost în Arabia, Persia, India, Armenia. Acolo va muri prin tăierea capului. (11 iunie)
Sfântul Iuda a fost unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului. Sfântul Apostol Iuda se număra între fraţii Domnului nostru Iisus Hristos, adică între fiii dreptului Iosif pe care îi avusese din căsătoria anterioară cu Salomeea. Abia după ce dreptul Iosif a rămas văduv, i-a fost dată în grijă Maica Domnului. Sfântul Apostol Iuda a predicat Evanghelia în ludeea, Samaria, Galileea, Idumeea, Siria, Arabia, Mesopotamia şi Armenia. Ajungând să predice în ţinutul Muntelui Ararat, Sfântul Apostol Iuda a fost prins de păgâni, răstignit şi omorât cu săgeţi. (19 iunie)
Sfântul Apostol Timotei, a fost ucenicul Sfântului Apostol Pavel.(22 Ianuarie)

Sfântului Apostol Simeon a fost fiul lui Cleopa, fratele lui losif, logodnicul Maicii Domnului. Sfântul Simeon a făcut parte din cei Şaptezeci de Apostoli ai Mântuitorului. Acesta a predicat Evanghelia lui Hristos în ludeea. După moartea Sfântului Apostol Iacob, vărul său, Sfântul Apostol Simeon a fost numit Episcop al Ierusalimului, păstorind până la o vârstă înaintată. Tradiţia spune că atunci când a primit cununa muceniciei, în timpul împăratului Traian, Sfântul Apostol Simeon avea peste o sută de ani. Izbucnind în Palestina o persecuţie atât asupra iudeilor, cât şi asupra creştinilor, bătrânul Episcop Simeon a fost prins şi supus la chinuri cumplite. Sfântul Apostol Simeon a murit fiind răstignit asemenea Domnului. (27 aprilie)
Sfântul Apostol Simon Zilotul nu este altul decât mirele de la Cana Galileii. La nunta acestuia, Iisus a făcut prima minune - prefacerea apei în vin. Odată cu Pogorârea Duhului Sfânt, mirele cel din Cana a început a propovădui şi el, alături de Apostoli, Evanghelia în toată lumea. El a propovăduit în Mauritania, Africa şi Britania, unde şi-a dat şi sufletul său, fiind răstignit şi îngropat. (10 mai)
Sfântul Apostol Andrei a fost fratele Sfântului Petru şi împreună au fost primii ucenici ai lui Hristos. După Pogorârea Sfântului Duh, prin tragere la sorţi, Apostolii au primit teritoriile unde să predice. Astfel, Sfântul Apostol Andrei va predica în Scytia şi Asia Mică. Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat la Patras, în Grecia. Nu se cunoaşte cu exactitate anul morţii sale, se presupune că ar fi fost în timpul uneia dintre persecuţiile lui Nero (54-68) sau Domitian (81-96). Potrivit tradiţiei, a fost răstignit pe o cruce în formă de "X". (30 noiembrie)

Originar din Betsaida Galileii, Sfântul Apostol Filip este cel de-al treilea Apostol chemat la misiune de către Mântuitorul nostru, Iisus Hristos. După Înălţarea Domnului la cer, Sfântul Filip a propovăduit credinţa creştină în Asia. Documente descoperite recent atestă faptul că Sf. Ap. Filip l-a însoţit pe Sf. Ap. Andrei în Schitya, Dobrogea de astăzi, pentru a face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu. A murit în cetatea Hierapolis, din centrul Asiei Mici, unde a fost răstignit cu capul în jos. (14 noiembrie)
Potrivit Tradiţiei, Maria Magdalena L-a propavaduit pe Hristos şi în Roma, unde l-ar fi convertit pe împăratul Tiberiu. Va ajunge şi în Efes, spre a-i sta în ajutor Sfântului Ioan Evanghelistul în vestirea Evangheliei. (22 iulie)
Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei este unul dintre cei doisprezece Apostoli aleşi de Hristos. Înainte de a ajunge Apostol, a fost vameş şi se numea Levi. Era originar din Capernaum şi era fiul lui Alfeu. Nu ştim dacă a fost căsătorit. Potrivit Tradiţiei este autorul primei Evanghelii. Eusebiu şi Sfântul Epifanie ne mărturisesc că Matei a scris Evanghelia în limba aramaică şi în limba greacă. Din Martirologiul roman aflăm că a murit ca martir în Etiopia, fiind ars pe rug de păgâni. Din textele apocrife care vorbesc despre trecerea sa la cele veşnice, aflăm că a suferit moarte de martir în Pont. (16 noiembrie)
Sfântul Apostol Matia s-a născut în Betleem, din tribul lui Iuda. A studiat Cărţile Legii cu Sfântul şi Dreptul Simeon. La început a făcut parte din cei şaptezeci de Apostoli. Sfântul Apostol Matia a vestit Evanghelia lui Hristos în Iudeea, Macedonia şi Etiopia. Moare ca martir. (9 august)
Sfântul Apostol Filip (nu trebuie confundat cu Apostolul Filip, cel de-al treilea Apostol chemat la misiune de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos.) s-a născut în Cezareea Palestinei. Împreună cu Sfântul Arhidiacon Ştefan s-au numărat între cei şapte diaconi aleşi de către Sfinţii Apostoli. Din Faptele Apostolilor aflăm că Sfântul Filip l-a botezat pe Simon Magul. Tot el a fost cel care l-a botezat şi pe eunucul Candachiei, Regina Etiopiei. Sfântul Apostol Filip a predicat învăţătura lui Hristos şi în Azotus unde a adus pe mulţi la dreapta credinţă. Sfântul Filip a fost hirotonit Arhiereu al cetăţii Tralles. Tot în această cetate s-a mutat la Domnul.(11 octombrie)
Sfântul Apostol Toma (6 octombrie) era originar din Galileia. Numele de Toma, în aramaica te’oma, tradus în greacă Didymos, înseamnă geamăn. În India a întemeiat biserici, a sfinţit preoţi şi episcopi şi a convertit două surori, Tertiana şi Migdonia, soţii de mari principi indieni. Prinţul Smideu, soţul Tertianei, l-a osândit la moarte. A fost omorât cu lancea de cinci soldaţi.
Sfântul Pangratie s-a născut în Antiohia. Va ajunge împreună cu părinţii săi în Ierusalim, pentru a asculta cuvintele şi a vedea minunile lui Hristos. În Ierusalim, Sfântul Pangratie s-a făcut cunoscut Apostolului Petru. Primeşte Sfântul Botez după Înălţarea Domnului. Mai târziu, după ce vieţuieşte un timp într-o peşteră, Sfântul Apostol Petru l-a hirotonit episcop al Tavromeniei (Taomirna), în Sicilia. Aici, Sfântul Pangratie a dărâmat idolii şi a convertit pe mulţi păgâni la creştinism. (9 iulie)
Sfinţii Apostoli Irodion, Agav şi Ruf fac parte din cei şaptezeci aleşi de Domnul . Toţi sunt amintiţi de către Sfântul Apostol Pavel în diferite locuri din epistolele sale. Apostolul Irodion a murit crucificat alături de Sfântul Petru. (8 aprilie)
Sfinţii Aristarh, Pud şi Trofim făceau parte din cei Şaptezeci de Apostoli aleşi de Mântuitorul. Sfinţii Aristarh, Pud şi Trofim au murit prin decapitare, împreună cu Sfântul Apostol Pavel, în timpul persecuţiei lui Nero. (15 aprilie)
Sfinţii Iason şi Sosipatru au făcut parte din cei Şaptezeci de Apostoli ai Mântuitorului. Despre Sfinţii Apostoli lason şi Sosipatru aflăm din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, unde acesta îi numeşte de un neam cu el (Romani 16;21). (28 aprilie)
Sfântul Andronic a fost unul dintre cei Şaptezeci de Apostoli şi rudă a Sfântului Apostol Pavel. Sfântul Andronic a fost hirotonit episcop al Panoniei, fără a avea tronul episcopal într-un loc anume. El călătorea şi predica Cuvântul pe întreg cuprinsul Panoniei. Împreună cu Sfânta Iunia, a luptat împotriva închinării la idoli şi vindecau prin Sfântul Duh toate bolile şi suferinţele din popor. (17 mai)
Sfântul Apostol Carp a fost unul din cei 70 de apostoli, următor şi slujitor al Sfântului Apostol Pavel, fiindcă ducea scrisorile acestuia la destinatari. A fost hirotonit episcop de Sfântul Apostol Pavel pentru Veria Traciei. Sfântul Apostol Carp a mai predicat Evanghelia şi în Creta. A fost ucis cu sălbăticie şi cu nemilostivire de ceilalţi iudei ce nu crezuseră. (26 mai)
Sfântul Conon a trăit pe vremea Sfinţilor Apostoli. S-a născut în Isauria. Cei de aici au primit credinţa în Hristos de la Sfântul Apostol Pavel. A fost căsătorit. Soţia îi moare şi el se retrage pentru o viaţă în rugăciune. Face minuni. În urma unei prigoane este înjunghiat peste tot. Moare peste 2 ani. (5 martie)
Sfinţii Apostoli Arhip, Filimon şi soţia sa, Apfia au trăit în vremea împăratului Nero(54-68). Sfântul Arhip a fost episcop în cetatea Colose, din Frigia. Sfântul Filimon a fost convertit la creştinism de Sfântul Apostol Pavel, şi în casa lui se adunau creştinii pentru a participa la rugăciunea comună. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, rânduia biserica din casa ei. Când păgânii din Colose au serbat-o pe zeiţa Artemida, Arhip, Filimon şi Apfia au fost prinşi în biserică de păgâni, şi au fost duşi înaintea ighemonului Artocles. Arhip refuza să jertfească idolilor, fapt pentru care va fi îngropat până la brâu şi ucis cu pietre. Sfinţii Filimon şi Apfia fiind supuşi la multe chinuri, s-au săvârşit muceniceşte. (19 februarie)
Sfântul Apostol Tadeu a făcut parte din cei şaptezeci de Apostoli. Sfântul Tadeu a primit botezul de la Sfântul Ioan Botezătorul. Ajunge în Edesa, locul său de naştere, după Învierea şi Înălţarea Domnului. Aici îi va dărui lui Avgar, după făgăduinţa Mântuitorului, Sfânta Mahramă. Avgar, sărutând acest chip nefăcut de mână omenească, s-a vindecat de lepră, apoi a primit botezul. În urma acestei minunate vindecări, poporul a lepădat credinţa în idoli şi s-a botezat. Aşa s-a luminat cu Hristos, toată cetatea Edesei. Sfântul Apostol Tadeu a predicat Evanghelia în Siria şi Fenicia. A trecut la cele veşnice în Berit, cetate din Fenicia. (21 august)

Sfinţii Mucenici Leontie, Ipatie şi Teodul au luat mucenicia în anul 73, în vremea persecuţiei împotriva creştinilor pornite de cezarul Adrian. Leontie a fost comandant roman în oraşul Tripoli din Fenicia. Cezarul Adrian, aflând că Leontie este creştin a trimis un detaşament militar pentru a-l aresta. Ipatie, conducătorul acestui detaşament, s-a îmbolnăvit pe drum, oastea fiind nevoită să se oprească. Într-o noapte lui Ipatie i s-a arătat un înger, zicându-i: "Dacă vrei să te faci bine, atunci strigă de trei ori cu glas mare, ridicându-ţi privirea spre cer: 'Dumnezeule al lui Leontie, ajută-mi mie!'". Ipatie a descoperit ostaşilor vedenia şi toţi au strigat după cum spusese îngerul. Minunea însănătoşirii lui Ipatie i-a uimit pe mulţi, dar mai ales un anume Teodul. Fiind prinşi, Ipatie şi Teodul au fost torturaţi murind prin decapitare. Leontie a fost torturat până când sufletul său s-a mutat la Domnul. (18 iunie)
Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca s-a născut în Antiohia Siriei. Îl întâlneşte pe Hristos în Teba Boetiei, loc în care se îngrijea de bolnavi în calitatea sa de medic. Crezând în El, Sfântul Luca ajunge să se numere printre cei 70 de Apostoli. Împreună cu Sfântul Apostol Cleopa, el L-a văzut pe Domnul înviat pe drumul către Emaus (Luca 24). După Pogorârea Sfântului Duh, Luca s-a întors la Antiohia şi l-a ajutat pe Pavel să vestească Evanghelia Domnului. A scris o Evanghelie şi cartea Faptele Apostolilor adresate dregătorului Teofil. După martiriul Sfântului Apostol Pavel, Sfântul Luca a predicat Evanghelia în Italia, Dalmaţia, Macedonia şi Grecia. Este socotit şi patronul iconografiei creştine, el fiind cel care a pictat primele icoane ale Maicii Domnului, purtând în braţe pe Hristos şi prima icoană a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. A trecut la cele veşnice la vârsta de 80 de ani, când nişte păgâni l-au spânzurat de un măslin în cetatea Tebei din Boeţia.(18 octombrie)
Sfântul Dionisie Areopagitul s-a născut în Atena, în anul 51 se va converti la creştinism. Mai târziu, va fi hirotonit episcop în Atena. Sfântul Dionisie Areopagitul a fost decapitat în vremea împăratului Domitian (81-96).(3 octombrie)
Onisim a fost unul dintre cei 70 de Apostoli ai Mântuitorului. În tinereţe a fost rob al lui Filimon, un creştin din oraşul Colose. Cu ajutorul Sfântului Pavel scapa de robie. Mai târziu, Onisim a fost numit episcop de Apostolii înşişi, primind scaunul episcopal al Efesului. În urma persecuţiilor din timpul domniei împăratului Traian, Onisim, a fost arestat şi dus la Roma. Aici a fost întemniţat, şi, într-un sfârşit, ucis prin decapitare, la anul 90. (15 februarie)
Sfânta Irina a fost singura fiică a lui Liciniu, rege în cetatea Maghedon. Sfânta Muceniţă Irina s-a născut păgână, iar numele ei a fost la început Penelope. Într-o noapte, i-a apărut în vis îngerul lui Dumnezeu. Sfânta Irina a aflat despre Hristos de la Apelian şi a primit botezul de la Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel. Sfânta Irina îl va converti în chip minunat pe tatăl ei la creştinism. Pentru credinţa ei a suferit diverse chinuri în vremea a patru împăraţi. (5 mai)
Sfântul Vucol s-a născut în părţile Smirnei. A trăit în vremea Sfinţilor Apostoli. Nu s-a mulţumit să ştie că există persoane care vestesc învăţătura lui Hristos, ci călăuzit de Duhul Sfânt, a convertit la creştinism mulţi păgâni. A fost hirotonit episcop de Sfântul Evanghelist Ioan. Înainte de a trece la cele veşnice, a lăsat urmaş pe Sfântul Policarp. (6 februarie)
Sfinţii Apostoli Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul şi Narcis. Sfântul Stahie a fost pus episcop în Bizanţ de către Sfântul Apostol Andrei şi a zidit o biserică în Arghiropoli, împreună cu Sfântul Andrei. Apoi a adunat pe mulţi credincioşi şi îi învaţa mântuitoarea viaţă. Ostenindu-se şaisprezece ani în acea nevoinţă pentru mântuirea omenească, a răposat cu pace. Amplie şi Urban au fost puşi episcopi de către acelaşi sfânt, Andrei. Amplie a fost episcop în Diospoli, iar Urban a fost episcop în Macedonia. Ei, propovăduind pe Hristos şi pe idoli pierzându-i, i-au ridicat asupra lor pe evrei şi pe elini şi, fiind ucişi de către aceştia, şi-au împletit lor cunună mucenicească. Narcis a fost episcop în Atena, Apelie în Ieraclia şi Aristobul în Britania, propovăduind Evanghelia lui Hristos, iar după multe osteneli şi nevoinţe şi-au dat fericitele lor suflete în mâinile Domnului.(31 octombrie)
Sfântul Policarp s-a născut în temniţă, în jurul anului 70, la Efes, deoarece părinţii săi fuseseră închişi pentru că nu lepădaseră credinţa în Hristos. La botez a primit numele Pangratie. Din scrierile Sfântul Irineu aflăm că Sf. Policarp a fost ucenic al Sfântului Apostol Ioan. Înainte ca părinţii lui să fie martirizaţi, este dat în grijă Calistei, o femeie bogată şi credincioasă. Potrivit tradiţiei, Pangratie va da săracilor tot ce va găsi în hambarele acesteia. Ca mama sa adoptiva să nu fie tulburată de milostenia sa, se va ruga lui Dumnezeu şi în urma rugăciunii, hambarele s-au umplut la loc. Datorită acestei minuni, Calista i-a schimbat numele din Pangratie în Policarp, adică "cel cu multe roade“.
Sfântul Policarp a fost hirotonit diacon şi preot de Sfântul Vucol. Episcopii prezenţi la înmormântarea Sfântului Vucol, l-au hirotonit episcop. Va muri martirizat. (23 februarie)
Sfinţii Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenetos şi Andronic au făcut parte din numărul celor 70 de Apostoli ai lui Hristos. Sfântul Sila a fost trimis de la Iersualim la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba, ca să lămurească disputa legată de tăierea împrejur: dacă trebuie sau nu să fie tăiaţi împrejur cei care vin la credinţa în Hristos. Sfântul Sila a fost hirotonit episcop al Corintului. Sfântul Silvan a fost episcop al Tesalonicului şi a primit multe chinuri până la trecerea sa la cele veşnice. Sfântul Crescent a fost mai întâi impreuna-lucrator cu Sfântul Apostol Pavel (ÎI Timotei 4: 10), iar apoi Episcop în Galatia şi misionar în Galia, unde a primit moartea mucenicească în vremea împăratului Traian. Sfântul Epenetos este pomenit în Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel (16: 5) şi a fost Episcop în Cartagina. Sfântul Andronic, a fost Episcop al Pannoniei (Romani 16: 7) şi a vestit învăţătura lui Hristos în Italia. (30 iulie)

Sfântul Mucenic Eutihie a fost ucenicul Sfântului Ioan Evanghelistul şi al Sfântului Apostol Pavel. A fost sfinţit ca Apostol misionar. A vestit cu mult curaj credinţa în Hristos, distrugând multe temple păgâne. În timpul călătoriilor sale misionare, a fost însoţit neîncetat de un înger. Acesta îl întărea şi îi vestea cele ce avea să i se întâmple. Tot acest înger îl hrăneşte în chip minunat în vremea în care se afla în temniţă. A fost aruncat în foc şi la fiare, dar a ieşit nevătămat prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Pentru că nu a lepădat credinţa în Hristos, a fost omorât cu sabia. (24 august)

Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul (35-107) - se crede că a fost sirian de origine şi că, înainte de convertirea sa la creştinism, ar fi fost păgân şi mare persecutor al creştinilor. Potrivit tradiţiei, Ignatie a fost episcop de Antiohia. A suferit moarte martirică la Roma, în timpul domniei împăratului Traian (98-117).(20 decembrie)
Clement este hirotonit episcop în Roma, după Lin şi Anaclet, înainte ca Petru să fie răstignit de către Nero. A convertit la creştinism mulţi necredincioşi. Potrivit Sinaxarului, într-un an, de Paşti, a botezat patru sute douăzeci şi patru de oameni, toţi de neam mare. Pentru că nu slujeşte zeilor, va fi supus la multe chinuri în vremea împăratului Domitian (81-96) şi ucis în anul 101, în timpul împăratului Traian (98-117). I s-a legat de grumaji o ancoră de fier şi a fost aruncat în mare. (24 noiembrie)

Sfinţii Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena fac parte din primii şapte diaconi ai Bisericii. Prohor a fost hirotonit episcop în Nicomidia şi l-a însoţit pe Sfântul Apostol Ioan pentru o vreme, în insula Patmos. Nicanor a primit mucenicia în ziua în care Sfântul Ştefan a fost ucis cu pietre. Timon a fost episcop în Bastoria, o cetate din Arabia. Potrivit unei tradiţii, Timon a murit răstignit în această cetate. Parmena a vestit Evanghelia Domnului în Macedonia. A murit ca mucenic, la sfârşitul domniei împăratului Traian (98-117). (28 iulie)
Sfântul Mucenic Iachint a fost slujitor al meselor imperiale, în timpul domniei împăratului Traian (98-117). Din cauza neparticipării sale la o jertfă adusă de împărat idolilor şi a aflării că este creştin, a fost bătut, biciuit şi aruncat în temniţă. Ca mâncare nu i s-a dat decât carnea adusă ca jertfă idolilor. Sfântul Iachint a refuzat să se hrănească cu ea şi a murit în temniţă. Împăratul a poruncit ca trupul Sfântului Mucenic Iachint să fie aruncat în loc pustiu ca mâncare pentru animalele sălbatice. (3 iulie)
Sfinţii Proclu şi Ilarie s-au născut în cetatea Calipt din Asia. Ei au luat mucenicia în vremea împăratului Traian (98-117). Proclu era unchiul lui Ilarie. Proclu a fost răstignit pe o cruce, iar la trei zile de la moartea unchiului său, Ilarie a fost decapitat. (12 iulie)
Parmena a vestit Evanghelia Domnului în Macedonia. A murit ca mucenic, la sfârşitul domniei împăratului Traian (98-117). (28 iulie)
Sfânta Muceniţă Evdochia era originară din cetatea Heliopolis, din provincia Liban (Frigia), şi a trăit în timpul împăratului Traian. O bună parte a vieţii şi-a petrecut-o în desfrânare, agonisind o avere însemnată. Schimbarea sa lăuntrică s-a petrecut în chip minunat, datorită monahului Gherman. În urma convorbirilor duhovniceşti cu acesta, Evdochia a luat hotărârea de a primi Botezul. După ce a fost botezată de către Teodot, episcopul cetăţii, ea şi-a împărţit toată averea săracilor, apoi s-a călugărit. În mănăstire s-a dăruit celei mai aspre vieţuiri, în desăvârşită ascultare, în posturi, privegheri, şi rugăciuni. Nu după mult timp, obştea mănăstirii a cerut-o stareţă. Pentru pocăinţa sa adâncă, Dumnezeu a învrednicit-o cu darul învierii morţilor. Cuvioasa a dobândit moarte mucenicească, în timpul persecuţiei din vremea lui Vincentiu, conducătorul cetăţii Heliopolis.(1 martie)
Sfântul Apostol Codrat a făcut parte din cei Şaptezeci de Apostoli ai Mântuitorului. A vieţuit în secolul al II lea şi a vestit Evanghelia în Atena şi Magnesia. Prin predica sa, a stins focul jertfelor păgâneşti şi a zdrobit idolii. Dar, după cum întunericul urăşte lumina, tot astfel şi păgânii l-au urât pe Sfântul Codrat. L-au bătut cu pietre, l-au aruncat în temniţă şi l-au înfometat până ce şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. A trecut la cele veşnice în timpul împăratului Adrian (117-138). Sfântul Codrat a scris o Apologie a creştinismului şi i-a dat-o împăratului Adrian. Această carte l-a atins atât de mult pe Adrian, încât a dat ordin încetării oricăror persecuţii împotriva creştinilor, afară de situaţia vinovăţiei lor din cauza unei crime civile. (21 septembrie)

Sfântul Eustatie a fost general al armatei romane din vremea împăratului Traian (98-117). Înainte de a primi botezul se numea Placid. Se botează în urma unei descoperiri minunate. După moartea lui Traian vine împăratul Adrian care i-a cerut să aducă jertfe. Pentru refuz Eustatie împreună cu toată familia vor pătimi. (20 septembrie)
Sfânta Muceniţă Sofia şi fiicele sale, Pistis, Elpis şi Agapis au vieţuit în Italia şi au pătimit în timpul domniei lui Adrian (117-138). Fetele au fost martirizate în anul 137. Sofia a luat trupurile celor trei fiice şi le-a îngropat pe un deal, în afara cetăţii. După trei zile de rugăciune la mormântul acestora, şi-a dat duhul în mâinile Domnului. (17 septembrie)
Sfântul Apostol Ermie a fost soldat în armata romană. I s-a cerut în timpul împăratului Antonin Piul (138-161), să renunţe la credinţa în Hristos. A refuzat şi a fost supus la cumplite chinuri: i s-au zdrobit dinţii cu o piatră, pielea feţei i-a fost luată cu un cuţit, a fost aruncat în foc, dar prin harul lui Dumnezeu a rămas nevătămat. La porunca judecătorului, i s-a dat să bea otravă de la un vrăjitor. A băut-o, dar otrava nu i-a făcut niciun rău. În urma acestei minuni, vrăjitorul a primit credinţa în Hristos, motiv pentru care a fost ucis. După alte chinuri, i s-a tăiat capul. Creştinii au luat în taină trupul Sfântului Ermie şi l-au îngropat cu cinste. Sfintele lui moaşte vindecă în chip minunat pe cei cuprinşi de diverse boli. (31 mai)
Sfânta Glicheria a trăit în secolul al II-lea, în timpul împăratului Antonin şi a guvernatorului Savin. Sfânta Glicheria a fost fiica unui guvernator roman. După moartea tatălui s-a stabilit în cetatea Traianopole din Tracia. A suferit diverse chinuri pentru credinţa în Hristos. (13 mai)
Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful s-a născut în jurul anului 100 şi a trăit în vremea împăraţilor romani Antonin cel Pios (138-161) şi Marcus Aurelius (161-180). Părinţii săi erau greci păgâni. Devine creştin după ce-l întâlneşte pe un bătrân pe malul mării, care îi vorbeşte de Hristos. În Roma va deschide prima şcoală filosofică în care se va preda credinţa creştină. În anul 165, după denunţul lui Crescens, Sfântul Iustin primeşte moartea martirica prin tăierea capului, în ziua de 1 iunie. (1 iunie)
Sfântul Averchie a fost episcopul cetăţii Ierapole din Frigia, în timpul domniei împăratului Antonin şi a fiului său, Marc Aureliu (161-180). Populaţia acestei cetăţi era în majoritate păgână. În timpul unei serbări păgâne, Sfântul Averchie a intrat în templu şi a distrus idolii. Trei tineri dintre păgâni, fiind demonizaţi şi încercând să-l omoare pe episcop, au căzut la pământ înaintea acestuia, iar demonii s-au depărtat de la ei. Văzând minunea sfântului, cinci sute de persoane au crezut în Hristos şi au dorit să primească Sfântul Botez. Cu vremea, Sfântul Averchie a reuşit să aducă întreaga cetate Ierapole la dreapta credinţă. Tot Sfântul Averchie i-a redat vederea mamei proconsulului provinciei, Publius. Sfântul Averchie a umblat prin oraşele şi satele vecine vindecând bolnavii şi propovăduind cuvântul lui Dumnezeu. A predicat în Siria, Cilicia, Mesopotamia, vizitând Roma şi convertind mulţi oameni la creştinism. Tradiţia consemnează faptul că Sfântul Averchie s-a învrednicit de mai multe ori de vederea lui Hristos. (22 octombrie)
Sfântul Haralambie a fost episcop în Cetatea Magneziei, din Asia Mică, Turcia de astăzi, în vremea împăratului Septimiu Sever (193-211). A suferit multe chinuri pentru credinţa în Hristos. A făcut minuni ca de exemplu a vindecat un om posedat de un duh rău de 35 de ani şi a înviat un tânăr, încât Galina, fiica împăratului s-a convertit şi ea la creştinism. A fost condamnat la tăierea capului cu sabia. A murit înainte de a fi executat. (10 februarie)
Sfânta Hristina s-a născut în cetatea Tir şi a trăit în timpul împăratului Septimiu Sever (193-211). A fost fiica lui Urban, reprezentantul imperial al acestei cetăţi. A fost închisă în un turn pentru că era frumoasă. Acolo descoperă credinţa adevărată distrugând idolii. Suferă diverse chinuri în timpul şi după moartea tatălui său. Moare prin sabie. (24 iulie)
Sfânta Muceniţă Tatiana a trăit în vremea domniei lui Alexandru Sever (223-235). A refuzat să se căsătorească, alegând să trăiască pentru Hristos. Datorită vieţii sale, a fost aşezată în rândul diaconiţelor de Biserica din Roma, deşi nu avea mai mult de 15 ani.(12 Ianuarie)

Sfânta Muceniţă Cecilia l-a întors la credinţa în Hristos pe soţul său în noaptea nunţii, apoi pe fratele acestuia. Pentru că propovăduia în rândul păgânilor dreapta credinţă a fost omorâtă prin decapitare în 230. (22 noiembrie)
Sfântul Polieuct a fost ostaş în armata romană şi a trăit în secolul al III lea.(9 Ianuarie)

Sfântul Pavel Tebeul a trăit în secolul al III lea. Este considerat în istoria monahismului, drept primul ascet care s-a retras în "cele mai dinăuntru ale pustiei", primul eremit sau pustnic. (15 Ianuarie)

Sfântul Mucenic Codrat a fost născut în munţi, din cauza persecuţiilor împotriva creştinilor din secolul al III lea. La vârsta de 12 ani ajunge în cetate şi este crescut de o familie de creştini. Va studia medicina şi va ajunge să-i vindece pe bolnavi atât cu remedii trupeşti, cât şi cu cele duhovniceşti. Când împăratul Deciu (249-251) porneşte lupta împotriva creştinilor, Codrat este aruncat în temniţă, împreună cu prietenii săi: Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel şi Crescent. Pentru că nu au lepădat credinţa în Hristos, au fost condamnaţi la moarte. (10 martie)
Sfinţii Mucenici Carp (episcop), Papil (diacon), Agatodor şi Agatonica (13 octombrie). Ei au pătimit în locul naşterii lor - cetatea Pergam, în vremea împăratului Decius şi a proconsulului Valerius. Au fost legaţi şi târâţi de cai, însă, un înger al Domnului le-a vindecat rănile. Agatodor, servitorul lui Carp a mărturisit că şi el este creştin şi a fost supus şi torturii. Au fost legaţi din nou şi târâţi de cai. Sfântul Carp a fost atât de rău bătut, încât tot trupul îi era o rană. Cu toate acestea el zâmbea, mărturisind că face acest lucru pentru că a văzut cerurile deshise şi pe Domnul şezând pe tron, înconjurat de heruvimi şi serafimi. Sfântul Papil, deşi era supus chinurilor, a vindecat un orb, minune care i-a făcut pe mulţi să primească credinţa în Hristos. Au fost aruncaţi la fiare, dar au ieşit nevătămaţi. Apoi au fost puşi într-un cuptor de foc. În flăcări a sărit şi Agatonica, sora Sfântului Carp, însă, focul nu s-a atins de ei. După alte chinuri, au fost decapitaţi cu sabia.
Soţii Galaction şi Epistimi au vieţuit în timpul împăratului Deciu (249-253). S-au născut în cetatea Emesiei, din Fenicia. Galaction s-a logodit cu Epistimi, o fată păgână. Deşi Galaction nu a dorit căsătoria, a reuşit să o convingă pe Epistimi că trebuie să se boteze şi împreună, au ales calea călugăriei. Nu au mai ieşit din mănăstirile lor şi nu s-au mai văzut unul cu celălalt decât înaintea morţii lor muceniceşti. După biciuiri şi alte chinuri li s-au tăiat mâinile, picioarele şi apoi au fost decapitaţi. (5 noiembrie)
Sfântul mucenic Temistocle a trăit pe vremea împăratului Deciu(249-251), în Mira Lichiei, fiind păstor de oi.(21 decembrie)
Sfântul Paramon a trăit în secolul al III-lea, în timpul domniei lui Deciu(249-251). Achilin, dregătorul Răsăritului, a poruncit către 370 de creştini să jertfească zeului Poseidon. Pentru că aceştia au refuzat, au fost ucişi. În vremea pătimirii acestora, a trecut pe lângă ei Paramon, un creştin, care a strigat către Achilin: "O, cât de mulţi drepţi sunt înjunghiaţi fără vină, de necuratul voievod, pentru că nu se închină idolilor lui celor fără de suflet şi muţi". La auzul acestor cuvinte, Achilin a poruncit ca Paramon să fie ucis. Înainte de a primi moartea, a fost supus la mai multe chinuri. I s-a smuls limba, apoi i s-au înfipt în toate mădularele trestii. În urma acestor chinuri, a fost săgetat cu suliţele şi astfel, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. (29 noiembrie)
Sfinţii Mucenici Terentie, African, Maxim, Pompie, şi a celor treizeci şi şase împreună cu dânşii. Aceşti patruzeci de mucenici din Africa au trecut la Domnul, în timpul domniei împăratului Deciu(249-251), pentru că au refuzat să lepede credinţa în Hristos. Au murit decapitaţi în 250. (10 aprilie)

Sfinţii 10 mucenici: Teodul, Satornin, Evpor, Ghelasie, Evnichian, Zotic, Agatopus, Vasilide Evarest şi Pompie au pătimit, în jurul anului 250, în insula Creta, din porunca împăratului Deciu. Pentru că au refuzat să se închine idolilor şi au mărturist că sunt creştini, li s-a tăiat capul. (23 decembrie)
Sfântul Isidor s-a născut în Alexandria şi a fost conducător în armata împăratului Deciu (249-251). Ostaşul Iuliu este cel care îi vesteşte comandantului armatei că Isidor este creştin. Lui Isidor i s-a cerut să renunţe la credinţa creştină şi să jertfească idolilor. Refuză, motiv pentru care i se taie limba. În chip miraculos, chiar fără limbă, Isidor Îl mărturisea pe Hristos. Isidor a fost condamnat la moarte în anul 251. A primit cununa muceniciei prin tăierea capului. (14 mai)
Sfinţii şapte tineri din Efes sunt: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin. Ei au fost ostaşi şi au trăit în vremea împăratului Deciu (249-251). Au refuzat să participe la un festival păgân şi s-au rugat lui Dumnezeu ca toţi creştinii care erau torturaţi din cauza credinţei lor, să fie mântuiţi. Când au aflat că numele lor au fost citate acuzator înaintea împăratului, ei s-au ascuns într-o peşteră. Aflând împăratul despre aceasta, a poruncit zidirea intrării în peşteră, ca aceştia să moară prin înfometare sau sufocare. Au fost descoperiţi peste 200 de ani şi au înviat pentru o săptămână. (4 august)

Sfântul Miron preotul a trăit în Ahaia, în timpul împăratului Deciu (249-251). O mulţime de păgâni a intrat în biserica în care slujea Sfântul Miron, în ziua prăznuirii Naşterii Domnului, cu scopul de a-i prinde pe creştini şi a-i supune la chinuri. Pentru că a refuzat să aducă jertfă idolilor, Sfântul Miron a fost aruncat în foc şi i-a fost luată pielea de pe trup. A fost dus în cetatea Cizicului şi acolo i s-a tăiat capul. (17 august)

Sfânta Muceniţă Anastasia Romana. Aceasta a trăit pe vremea împăraţilor Deciu (250-253) şi Valerian (253-260) guvernator al Romei fiind Prov, pe când se pornise, iarăşi, mare prigoană împotriva creştinilor. Romana de neam, tânăra cu vârsta, Sfânta Anastasia se afla pe atunci într-o mică mănăstire de fecioare, pierdută printre livezi şi grădini, din apropierea Romei, unde era stareţă o îmbunătăţită călugăriţă, anume Sofia. Infruntandul pe Prov, dregătorul, acesta o va pune la multe chinuri, cât se spune că poporul din Roma, care era de faţă, a început a murmura împotriva acestor cruzimi, iar mulţi s-au apropiat de credinţă şi s-au lepădat de idoli, botezându-se. Cât despre Sfântă, scoţând-o afară din cetate, la urmă, i-au tăiat capul. (29 octombrie)
Sfântul Mare Mucenic Mercurie a fost de neam scit, conducător de oşti şi sfetnic al împăraţilor romani Decius (249-251) şi Valerian (253-260). A fost ostaş în trupa ce se chema Martenses, din Armenia cea Mare, unde stăpânea voievodul Saturnin. Pentru că devine un apărător al creştinătăţii, este ucis în oraşul Cezareea din Capadocia. (25 noiembrie)
Cei şapte tineri au trăit la jumătatea secolului al III-lea, în cetatea Efes (actuala regiune Seljuk, vestul Turciei). Sfinţii tineri din Efes sunt şapte fraţi creştini, iubitori de Dumnezeu şi mult rugători pentru pacea lumii. Tradiţiile locului păstrează nu doar o variantă a istoriei, ci mai multe. Astfel, fraţii Maximian, Malchus, Martinian, Dionisius, Ioan, Serapion şi Constantin au fost zidiţi de vii într-o grotă în timpul împăratului persecutor Deciu, fiind găsiţi dormind acolo două sute de ani mai târziu. Ei s-ar fi trezit în anul 446 d.Hr, iar Malchus ar fi mers să cumpere pâine, plătind-o cu o monedă având chipul împăratului Deciu.(22 octombrie)
Sfinţii Noua Mucenici din Cizic au luat cununa muceniciei în secolul al treilea, în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor. Numele Sfinţilor Nouă Mucenici sunt: Teognid, Ruf, Antipatru, Teostih, Artema, Magn, Teodot, Tavmasie şi Filimon. Aceştia, deşi aveau origini diferite, s-au întâlnit în cetatea Cizic, unde au propovăduit credinţa creştină.
Fiind prinşi de către autorităţi au refuzat să se lepede de credinţa în Hristos. Sfinţii Nouă Mucenici din Cizic au fost apoi supuşi la numeroase chinuri, şi, într-un final, omorâţi prin tăierea capului. Pe locul în care aceşti mucenici au primit martiriul, a fost ridicată o biserică, în vremea domniei împăratului Constantin cel Mare, în care au fost aşezate sfintele lor moaşte. Tradiţia a consemnat numeroase minuni petrecute la racla cu moaştele acestor sfinţi. (29 aprilie)
Sfântul Clement de Ancira a vieţuit în Galiţia, în localitatea de la care şi-a luat şi numele - Ancira, în vremea stăpâniei împăratului Valerian (253-259). De la 12 ani a intrat la mănăstire. A avut moarte mucenicească. (23 Ianuarie)

Sfântul Lavrentie a vieţuit în secolul al III lea. Lavrentie a fost arhidiaconul episcopului Sixt. Din cauza persecuţiei împotriva creştinilor, Sixt a fost luat spre a fi judecat, împreună cu doi dintre diaconii săi. Sfântul Lavrentie va vinde vasele bisericii şi va împărţi banii săracilor. În timp ce Sixt era dus pe Via Appia, spre a i se tăia capul, Sfântul Lavrentie i-a ieşit în cale spunându-i fapta sa, că a vândut “comorile”. E prins de soldaţi şi pentru că nu a jertfit idolilor e întemniţat. Va fi omorât pus pe un grătar încins după mai multe chinuri. (10 august)

Sfântul Mucenic Nichifor a trăit în secolul al III-lea şi era prieten cu preotul creştin Sapriciu. Cei doi se ceartă iar Nichifor încearcă să se împace dar fără rezultat. Din cauza prigonirii împotriva creştinilor, Sapriciu primeşte pedeapsa de a i se tăia capul, dar întâmplarea a fost că Sapriciu s-a lepădat de Hristos rămânând în viaţă, iar Nichifor care venise încă la Sapriciu să îi ceară iertare îl mărturiseşte pe Hristos în fata păgânilor şi este tăiat în locul lui Sapriciu.(9 februarie)
Sfântul Luchilian a trăit în secolul al III-lea, în vremea împăratului Aurelian. Luchilian a fost preot al slujirii idoleşti până la bătrâneţe, când s-a convertit la creştinism. Nevoind să-şi lepede credinţa în Hristos, a fost bătut cu sălbăticie, încât era tot numai o rană. Aruncat în temniţă în acest chip, a întâlnit patru tineri: Ipatie, Pavel, Dionisie şi Claudie, închişi din acelaşi motiv - nelepădarea de Hristos. Aici i-a întărit pe tineri către nevoinţa mucenicească, ca să nu se înfricoşeze de chinurile şi moartea pe care urmau să le primească. Astfel, împreună se rugau lui Dumnezeu ziua şi noaptea, şi unul pe altul se întăreau în Hristos. Au fost aruncaţi în foc, dar au ieşit nevătămaţi. În urma acestei minuni, tinerilor li s-au tăiat capetele, iar Luchilian a fost răstignit, batandu-i-se piroane peste tot trupul. Trupurile lor au fost îngropate de o fecioară, Paula, care a fost pedepsită pentru această faptă cu tăierea capului. (3 iunie)

Sfânta Marina s-a născut din părinţi păgâni, în Antiohia Pisidiei. Sfânta Marina a primit învăţătura despre Hristos la vârsta de doisprezece ani. Pentru credinţa ei va fi chinuită apoi omorâtă prin decapitare. Moare la 15 ani în 270. (17 iulie)
Sfântul Cuvios Hariton a vieţuit în cetatea Iconiu, în timpul împăratului Aurelian (270-275). Pentru că a mărturisit că este creştin, a fost supus la multe chinuri. A fost torturat şi bătut, până când trupul său s-a făcut tot numai o rană. A fost eliberat din temniţă după moartea împăratului Aurelian.
În timp ce se îndrepta spre Ierusalim, a fost prins de nişte tâlhari. Din Sinaxar aflăm că un şarpe veninos a intrat în vasul cu vin din care beau tâlharii şi le-a adus moartea acestora. Sfântul Hariton a făcut o biserică din peştera tâlharilor şi cu aurul găsit la aceştia a ridicat o mănăstire. A trecut la cele veşnice la adânci bătrâneţi. (28 septembrie)
Sfântul Grigorie Taumaturgul s-a născut într-o familie păgână din Nicsar (în Turcia de azi). A trăit în vremea împăratului Aurelian (270-275). Studiază retorica, latina şi dreptul în oraşul natal. Ajunge ucenicul lui Origen. Se converteşte la creştinism, iar la botez îşi schimbă numele din Teodor în Grigorie. Este hirotonit episcop al Neocezareei Pontului, un scaun nou înfiinţat de către Phaedimus, episcop de Amasea. A luptat împotriva ereziilor din vremea sa: sabelianismul şi triteismul şi a participat la sinodul de la Antiohia din 265, care l-a condamnat pe Pavel de Samosata. Datorită vieţuirii sale, Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Grigorie cu darul facerii de minuni, şi de aceea a primit şi numele de Taumaturgul (făcătorul de minuni). Părinţii capadocieni din sec. IV l-au considerat a fi fondatorul Bisericii creştine din Capadocia. După ce a fost hirotonit episcop a convertit la creştinism pe toţi locuitorii din Neocezareea. (17 noiembrie)
Sfânta Muceniţă Agripina a luat cununa muceniciei în anul 275, în timpul domniei împăratului Valerian. Sfânta Agripina s-a născut la Roma într-o familie de creştini, primind încă din copilărie o educaţie în duhul Evangheliei lui Hristos. (23 iunie)

Sfinţii Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont au trăit în timpul împăratului Probus (276-282), un persecutor al creştinilor. Ei au sosit în Antiohia în toiul unui festival păgânesc, când se aduceau jertfe zeului Apolo. Pentru că nu au participat la aducerea jertfelor, au fost judecaţi, torturaţi şi aruncaţi în temniţă. Trofim şi Dorimedont au fost decapitaţi, iar Savatie şi-a dat duhul în teminită. (19 septembrie)
Sf Nicolae s-a născut în jurul anului 280, în localitatea Patara Lichiei, şi a trecut la cele veşnice în jurul anului 345, în localitatea Mira (astăzi Kocademre, Turcia)(6 decembrie)
Sfântul Hrisant a fost fiul lui Polemius, un distins patrician. A trăit în secolul al III lea. După diferite chinuri, torţionarii au hotărât că Hrisant şi soţia sa Daria, să fie îngropaţi de vii. Mai târziu s-a zidit o biserică în acel loc. Aceşti soţi propovăduitori şi impreună-mucenici pentru Hristos au trecut la cele vesnie în anul 283, la Roma, sub domnia împăratului Numerian. (19 martie)
Sfântul Talaleu a trăit în vremea împăratului Numerian (283-284). Ajunge medic, tămăduind bolnavii fără a cere nimic în schimb. Devine creştin şi este supus la multe chinuri. A primit cununa muceniciei prin tăierea capului. Menţionăm că Sfântul Talaleu este invocat atât în rugăciunile de la Sfântul Maslu, cât şi în cele de la sfinţirea apei. (20 mai)
Sfântul Sozont s-a născut în Licaonia (Asia Mică), în timpul domniei lui Diocletian (284-305). A fost păstor de oi şi s-a învrednicit să-şi vadă sfârşitul ca mucenic pentru Hristos, într-o vedenie. În vremea sa, se afla la Pompeiopolis (în Cilicia) un idol din aur şi argint, la care se închinau păgânii. Sozont a intrat în cetatea în care se află acest idol, a rupt mâna idolului, a făcut-o bucăţi şi a împărţit-o săracilor. Ca să împiedice arestarea pe nedrept a nevinovaţilor, Sozomen s-a predat magistratului, mărturisindu-i că este creştin şi că el a tăiat mâna idolului. După supunerea la multe chinuri, a fost aruncat în foc, iar aici şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. (7 septembrie)
Sfânta Eufimia s-a născut în Calcedon şi a trăit în vremea împăratului Diocletian (284-305). Tatăl ei, senatorul Filofron şi mama sa, Theodorisia, erau creştini. Pentru că a refuzat să împlinească porunca proconsului Pricus de a aduce jertfe idolilor, a fost supusă la multe chinuri. A fost aruncată într-un cuptor încins, într-o apă plină de târâtoare otrăvitoare, dar însemnându-se cu semnul sfintei cruci, a ieşit nevătămată. Şi-a dat sufletul când a fost aruncată la fiarele sălbatice. (16 septembrie)
Sfinţii Mucenici Timotei şi Mavra au dobândit moarte martirică la anul 286, în vremea persecuţiilor din timpul impăratului Diocletian. Sfinţii Mucenici Timotei şi Mavra erau căsătoriţi de numai douăzeci de zile atunci când au fost prinşi şi duşi înaintea guvernatorului cetăţii Tebaida, Arianus. După multe torturi, Timotei şi Mavra au fost răstigniţi fata în faţă. Au rămas astfel timp de zece zile, grăind unul către celălat şi întărindu-se, iar apoi au trecut la cele veşnice. (3 mai)
Sfântul Mucenic Antim a păstorit Biserica Nicomidiei în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor, dictate de împăraţii Diocletian şi Maximian. În anul 288 din porunca lui Maximian, au murit 20.000 de creştini în Nicomidia. În timpul acestei prigoane, Sfântul Antim era prezent în satul Semana, nu pentru a se feri de moartea mucenicească, ci pentru a-i întări pe cei de acolo în primirea muceniciei. Una din epistolele sale trimisă creştinilor din închisoare, a fost predată împăratului Maximian. Împăratul citind epistola, a poruncit ca Antim să fie prins. Va fi torturat şi apoi decapitat. (3 septembrie)

Sfântul Mucenic Autonom a fost episcop în Italia. În timpul prigoanelor lui Diocletian(284-305), Sfântul Autonom a părăsit Italia stabilindu-se în Bitinia (Asia Mică), în localitatea Soreus, aducând aici mulţi păgâni la credinţa creştină. Sfântul Mucenic Autonom a ridicat pentru comunitate o biserică închinată Sfântului Arhanghel Mihail. Va predica prin Asia, dar întors în Soreus v-a fi omorât de păgâni în timpul unei Liturghii. (12 septembrie)
Sfântul Teopempt a fost episcop şi a trăit la sfârşitul secolului al III lea, în vremea împăratului Diocletian(284-305). Pentru că a mărturisit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu a fost aruncat într-un cuptor cu foc, i s-a scos un ochi şi i s-a dat otravă. Rămâne în viaţă după toate aceste chinuri şi îl converteşte la creştinism pe vrăjitorul Teona. Pentru că nu au lepădat credinţa în Hristos, lui Teopempt i s-a tăiat capul, iar Teona a fost îngropat de viu.(5 ianuarie)

Sfinţii Mucenici Zenovie Episcopul şi Zenovia sora sa. În părţile Ciliciei era o cetate care se numea Egea şi în acea cetate s-au născut aceşti sfinţi mucenici, Zenovie şi sora lui, Zenovia, din părinţi dreptcredincioşi, care i-au crescut în bună învăţătură şi în frică de Dumnezeu. Rămaşi orfani vor da averea lor celor săraci. Vor lua în schimb daruri cereşti. Pe vremea lui Diocletian vor fi nevătămaţi la chinurile la care sunt supuşi, iar în cele din urmă li se vor tăia capul.(30 octombrie)
Sfântul Ciprian a trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305). Sfântul Ciprian a murit ca martir pe 2 octombrie 304 împreună cu Sfânta Iustina.
Sfânta Haritina (5 octombrie) a vieţuit în timpul împăratului Diocleţian (284-305). Rămasă orfană de mică, ea a fost crescută de creştinul Claudiu. Pentru credinţa în Hristos a fost supusă la mai multe chinuri.
Sfinţii Mucenici Tarah, Prov şi Andronic au vieţuit în vremea împăratului Diocleţian (284-305) şi au murit pentru că au refuzat închinarea în faţa idolilor. Ei au fost ucişi de soldaţi la porunca proconsulului Numerian Maximus. Dumnezeu le-a descoperit unor creştini în chip minunat care sunt trupurile martirilor - trei lumânări s-au arătat deasupra trupurilor acestora.(12 octombrie)
Sfinţii Epictet şi Astion sunt cei mai vechi martiri din ţara noastră, atestaţi de izvoarele aghiografice. Ei au pătimit în anul 290, ca urmare a persecuţiei lui Diocleţian (284-305). Sfinţii Epictet şi Astion au primit moartea martirică în cetatea Halmyris, vechea cetate creştină aşezată pe malurile Dunării ce se numea în antichitate "Almyra“. (8 iulie)
Sfântul Mucenic Calinic s-a născut în Cilicia. În anul 290, prezent în cetatea Ancira din Galatia, a fost arestat de păgâni şi dus înaintea dregătorului Sacerdon. Va muri fiind aruncat în foc după ce a fost chinuit. (29 iulie)
Sfântul Mucenic Iulian s-a născut într-o familie de nobili. A trăit în Tarsul Ciliciei în vremea lui Diocletian(284-305). Sfântul Mucenic Iulian când a primit moartea mucenicească era în vârstă de 18 ani. Persecutorii l-au torturat timp de un an încercând să-l facă să se lepede de credinţa în Hristos. Aceştia au arestat-o pe mama lui Iulian, silind-o să-şi convingă fiul să se lepede de Hristos, dar ea l-a sfătuit să meargă la moarte cu mulţumire, cu nădejde şi cu bucurie. Sfântul Mucenic Iulian a fost legat într-un sac, plin cu şerpi veninoşi, pe care l-au aruncat în mare. Sfintele moaşte ale Sfântului Mucenic Iulian au fost aduse de valuri la mal, iar credincioşii le-au găsit şi le-au îngropat cu cinste la Alexandria, în anul 290. Moaştele au fost mutate după un timp în Antiohia. (21 iunie)
Sfântul Sabin a trăit în vremea împăratului Diocletian (284-305). Era originar din Ermuopole (Egipt). Din cauza persecuţiilor împotriva creştinilor, Sfântul Sabin se va retrage în munţi împreună cu alţi creştini. Un cerşetor, care primea hrană de la Sfântul Sabin, îl va vinde slujitorilor de idoli, precum a făcut Iuda cu Hristos, pe doi galbeni. A fost dus înaintea tribunalului nelegiuirii cu alţi şase creştini. Pentru că nu a lepădat credinţa în Hristos, a fost străpuns cu unghii de fier, ars şi apoi înecat într-un râu, luând în acest fel, cununa muceniciei. (16 martie)
Sfânta Pelaghia s-a născut în cetatea Tars, din părinţi păgâni. Auzind despre Hristos, alege să părăsească credinţa în idoli. În acea vreme soseşte în Tars împăratul Diocletian (284-305). Datorită credinţei în Hristos este aruncată în foc. (4 mai)
Sfântul Teodot a fost hangiu în timpul domniei împăratului Diocletian(284-305). El îi adăpostea în han pe creştinii prigoniţi. Teodot îi ajută în taină cu toate cele necesare pe creştinii care scăpaseră de persecuţii. Aduna trupurile creştinilor omorâţi şi le îngropa. Este pârât judecătorului şi după ce a fost supus la mai multe chinuri, a primit mucenicia prin tăierea capului. (18 mai)
Sfânta Muceniţă Achilina s-a născut în Biblos, cetate din Palestina, din părinţi creştini. La vârsta de şapte ani, Sfânta Achilina cunoastea toate tainele credinţei creştine, iar la vârsta de 15 ani, a început să le înveţe pe fetele de aceeaşi vârstă credinţa în Hristos şi le îndemna să nu se închine idolilor. În vremea împăratului Diocletian (284-305) Sfânta Achilina a fost biciuită, i s-a înfipt o vergea încinsă în foc prin urechi şi prin creier, pentru că nu se închină idolilor. Moare din cauza acestor chinuri, iar trupul său este aruncat în groapa de gunoaie din afara cetăţii, spre a fi mâncat de animale. Noaptea, un înger al Domnului a ridicat-o din moarte. În ziua următoare, la porunca guvernatorului Ulosian, călăii i-au tăiat capul Sfintei Achilina. (13 iunie)

Sfânta Muceniţă Chiriachi a trăit în secolul al III lea, în vremea împăratului Diocletian(284-305). Sfânta Chiriachi s-a născut din părinţi creştini, într-o duminică. Nu a vrut să se căsătorească. A murit mărturisindu-L pe Hristos. I s-a tăiat capul. (7 iulie)
Sfânta Iulita a trăit în vremea împăratului Diocletian (284-305). A rămas văduva la puţin timp după naşterea fiului ei, Chiric. Când Diocletian a declanşat persecuţiile împotriva creştinilor, Sfânta Iulita şi-a luat fiul şi a plecat din Iconia în Seleucia. Aici este arestată şi dusă înaintea judecătorului sub acuzaţia că este creştină. Judecătorul, ca să o facă să-şi lepede credinţa în Hristos, l-a luat pe Chiric pe genunchi şi i-a adresat câteva cuvinte. Chiric, deşi avea doar trei ani, a strigat: "Eu sunt creştin şi vreau cu mama mea!". În urma acestor cuvinte, judecătorul l-a lovit pe Chiric cu piciorul, iar copilul s-a rostogolit pe treptele de piatră şi şi-a dat duhul. După chinuri cumplite, Iulitei i s-a tăiat capul. (15 iulie)
Sfântul Atinoghen a trăit în vremea împăratului Diocletian (284-305). Sfântul Atinoghen a vieţuit împreună cu zece ucenici într-o mănăstire de lângă cetatea Sevastiei şi a fost episcop al Pidahtoei. Pentru credinţa în Hristos toţi au fost decapitaţi. Sfântul Vasile cel Mare îi atribuie Sfântului Atinoghen imnul „Lumină lina”, din rânduiala Vecerniei. (16 iulie)
Sfântul Mucenic Bonifatie a trăit pe vremea împăratului Diocletian (284-305). A fost robul unei femei bogate.(19 decembrie)
Sfinţii Serghie şi Vah (7 octombrie) erau romani şi conducători ai armatei îm

Sfântul Mucenic Bonifatie a trăit pe vremea împăratului Diocletian (284-305). A fost robul unei femei bogate.(19 decembrie)
Sfinţii Serghie şi Vah (7 octombrie) erau romani şi conducători ai armatei împăratului Maximian (286-305). Au fost descoperiţi lui Maximian că se închinau lui Hristos, motiv pentru care li s-a cerut să jertfească idolilor. Au fost duşi în cetatea Varvalisa, spre a fi supuşi chinurilor de împăratul Antioh. În această cetate Sfântul Vah şi-a dat duhul în urma torturilor, iar Sfântul Serghie a fost decapitat.
Sfinţii Mucenici Evlampie şi Evlampia s-au născut în Nicomidia fiind fraţi. În timpul persecuţiilor pornite de Maximian aceştia, împreună cu mai mulţi creştini, au părăsit cetatea, ascunzându-se în munţi. Evlampie a fost decapitat, iar sora sa a murit mai înainte ca să i se taie capul. Împreună cu ei au mai fost omorâţi încă două sute de creştini. (10 octombrie)
Sfântul Mucenic Luchian s-a născut din părinţi nobili, în cetatea Samosata (Siria). Rămas orfan la vârsta de 12 ani, şi-a dăruit averea săracilor. Împăratul Maximian dorea să-l omoare şi pe el în vremea persecuţiilor. În timp ce era adus spre a fi judecat, converteşte la creştinism 40 de soldaţi, persoane care vor primi moarte mucenicească. Sfântul Luchian a fost aruncat în temniţă şi supus regimului de exterminare prin înfometare. Pe mormântul Sfântului Luchian, Sfânta Elena, mama Sfântului împărat Constantin cel Mare, a ridicat o biserică.(15 octombrie)
Sfinţii Mucenici Uar şi Felix şi Eusebiu diaconul au trăit pe vremea împăratului Maximilian.(19 octombrie)
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir s-a născut în cetatea Solun (Tesalonic), din părinţi de neam bun şi dreptcredincioşi. Tatăl lui era voievod în cetatea Solunului, crezând în taina în Domnul nostru Iisus Hristos şi slujind Lui. Dar nu îndrăznea să mărturisească preasfânt numele Lui, căci atunci era mare prigoană asupra creştinilor din partea păgânilor împăraţi. Împăratul Maximian (Maximilian?) Galeru (284-311) văzându-i înţelepciunea şi vitejia în război, l-a făcut antipat şi i-a încredinţat lui Tesalonicul, după moartea tatălui său, zicându-i: "Păzeşte patria ta şi s-o cureţi de necuraţii creştini, ucigându-i pe toţi cei care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit". Însă Sfântul Dimitrie va deveni pentru tesaloniceni un alt Apostol Pavel, aducându-i pe ei la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu şi dezrădăcinând închinarea la idoli, fapt pentru care va fi în închisoare şi apoi va fi omorât tot acolo cu suliţe de ostaşi. După moartea lui au loc nenumărate minuni, chiar şi trupui lui rămâne intact şi izvorâtor de mir.(26 octombeie)
Sfântul Ermolae a fost preot în Nicomidia în timpul împăratului Maximian (286-305). Sfântul Ermolae s-a numărat printre cei două mii de mucenici arşi de vii din porunca împăratului. Însă, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Ermolae, împreună cu alţi doi preoţi, Ermip şi Ermocrat au scăpat nevătămaţi din foc şi au fost apoi torturaţi şi omorâţi prin decapitare. (26 iulie)
Sfântul Mochie a trăit în secolul al IV-lea şi a fost preot în Amfipol. El a suferit mucenicia în timpul împăratului Diocletian(284-305). Pentru că propovăduia pe Hristos şi îi învăţa pe oameni să renunţe la cinstirea idolilor a fost supus la multe chinuri: a fost aruncat în temniţă, în foc, la fiare, dar din toate a ieşit nevătămat. Sfântul Mucenic Mochie a murit pentru Hristos prin tăierea capului. (11 mai)
Sfinţii Fotie şi Anichit au trăit în vremea împăratului Diocletian(284-305). Pentru credinţa în Hristos sunt în cele din urmă aruncaţi în foc. Mulţi creştini le-au urmat suferinţa, intrând şi ei în foc. Din foc se auzeau până în depărtări cântări de laudă către Dumnezeu. (12 august)

Sfântul Mucenic Orest a pătimit în vremea împăratului Diocletian(284-305). Este ţinut în temniţă şapte zile fără mâncare şi băutură, coastele îi vor fi arse cu fierul, i se vor bate 20 de cuie în călcâie şi va fi legat de un cal sălbatic ca să fie târât. În aceste chinuri îşi va da duhul Sfântul Orest. (10 noiembrie)
Sfântul Mucenic Agatonic a fost cetăţean al Nicomidiei. A convertit la creştinism pe mulţi păgâni. Din porunca împăratului Maximian (284-305), comisul Evtolmie ajunge în Nicomidia. Aici, aflând că principele Nicomidiei devenise creştin, a poruncit ca acesta să fie exilat în Tracia. Din cauza lui Evtolmie au pierit mulţi creştini, dintre aceştia îi amintim pe Zinon, Teoprepie, Achindin şi Severian. Sfântul Agatonic a fost ucis în localitatea Silviria, împreună cu principele Nicomidiei şi alţi creştini. (22 august)

Sfântul Lup a fost servitorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic. După uciderea Sfântului Dimitrie, Lup a înmuiat marginea veşmântului în sângele lui şi i-a luat inelul. Cu acest strai şi inel, Sfântul Lup a săvârşit multe minuni, aducând vindecare pentru multe boli şi neputinte. Din porunca împăratului Maximian(284-305), Sfântul Lup este prins şi torturat. Pentru că nu primise botezul, s-a rugat lui Dumnezeu să-l învrednicească de botez, înainte de a-şi da duhul. După această rugăciune, a început să plouă peste acest mucenic. Astfel, în chip minunat a primit botezul. După multe chinuri, Sfântul Lup a fost ucis cu sabia. (23 august)

Sfinţii Adrian şi Natalia, soţ şi soţie, au trăit în Nicomidia, în vremea împăratului Maximian (284-305). Adrian era păgân şi pretor al Nicomidiei, iar Natalia era creştină. În timpul unei persecuţii, văzând curajul şi blândeţea a 23 de bărbaţi creştini, Adrian, un tânăr de 28 de ani, a ales să devină creştin. A fost aruncat în temniţă împreună cu ceilalţi bărbaţi creştini. După torturi li s-au zdrobit mâinile şi picioarele cu un ciocan. După câteva zile de la trecerea lor la cele veşnice, Natalia l-a văzut pe Adrian în vedenie şi acesta i-a descoperit că în curând va veni şi ea în lumina cerească. După ce timpul s-a împlinit conform celor vestite, Natalia şi-a dat duhul, alăturându-se soţului ei în împărăţia lui Dumnezeu. (26 august)

Sfinţii 33 de Mucenici din Melitina s-au nevoit pe vremea împăraţilor Diocletian şi Maximian(284-305). Sfântul Mucenic Ieron, unul dintre aceştia, s-a născut în Tyana Capadociei într-o familie creştină. Refuzând să intre în serviciul militar şi alungându-i pe cei trimişi să îl recruteze, deoarece nu voia să-şi părăsească mama, care era oarbă, şi pentru că nu dorea să aducă jertfe idolilor, precum li se impunea militarilor, acesta a fost arestat împreună cu alţi creştini. Toţi au mărturisit până la sânge credinţa lor în Hristos, afară de unul, Victor, rudă a lui Ieron, care s-a lepădat de Hristos. Au primit moarte mucenicească în anul 298. (7 noiembrie)
Sfântul Trifon s-a născut în satul Lampsac, din provincia Frigia, la sfârşitul secolului al III-lea, regiune care astăzi aparţine Turciei. Dumnezeu i-a dăruit din copilărie darul vindecării bolnavilor şi putere asupra demonilor. A fost supus la chinuri şi i s-a tăiat capul.(1 februarie)
Sfinţii 20000 de mucenici arşi în 302 în cetatea Nicomidiei pe vremea împăratului Maximian.(28 decembrie)
Sfinţii Ermil şi Stratonic au trăit în ţinutul Iliricului şi al Dunării de Mijloc, în timpul persecuţiilor declanşate de împăratul Licinius (230-325). Au primit moartea mucenicească, în ziua de 13 ianuarie 303, la 3 kilometri de oraşul Singidunum (Belgradul de azi).(13 Ianuarie)

Sfântul Mina s-a născut în Nakiyos, în apropiere de Memphis, în prima jumătate a secolului al III-lea. Pe 23 februarie 303, când Diocletian a emis primul edict de persecutare a creştinilor, părăseşte armata şi se retrage în deşert, dedicându-se vieţii ascetice. Aici îl va întâlni pe Sfântul Macarie Egipteanul care îl va mustra pentru că a ales viaţa ascetică. Sfântul Mina împlineşte cuvintele Sfântului Macarie, părăseşte deşertul şi ajunge în Cotyaeum, cel mai apropiat oraş de deşertul în care vieţuise. Aici avea loc o serbare în cinstea zeilor. Sfântul Mina mărturiseşte că este creştin în faţa celor ce cinsteau zeii, motiv pentru care este luat de soldaţi şi dus înaintea prefectului Pyrrhus. Pentru că a refuzat să se lepede de credinţa în Hristos, i s-a tăiat capul. (11 noiembrie)
Sfânta Mucenică Anisia pentru că a mărturisit că este creştină, Sfânta Mucenică a fost ucisă, de către un soldat, în timp ce mergea spre biserică. Împăratul Maximian(284-305) decretase că oricine poate să ucidă în voie creştini oriunde îi va afla, fără nici o judecată şi nici o sentinţă.(30 decembrie)
Sfânta Varvara a trăit în timpul împăratului Maximian (284-305), la Heliopolis. Pentru că nu s-a închinat idolilor şi a mărturisit pe Hristos, a fost ucisă cu sabia chiar de tatăl ei. (4 decembrie)
Sfântul Mucenic Agapie şi cei şapte mucenici au pătimit în vremea împăratului Diocletian (284-305). Sfântul Mucenic Agapie era originar din Gaza, Timolau din Pont, cei doi Dionisie din Tripole (Fenicia), Romil era diacon al bisericii din Diospoli, iar Plisiu şi cei doi Alexandru, din Egipt. Dintre aceşti mucenici numai Agapie primise botezul prin afundare în apă. Ceilalţi au primit botezul sângelui. Uimiţi de tăria şi liniştea cu care creştinii primeau chinurile pentru credinţa lor, inimile lor s-au înflăcărat de râvnă pentru Hristos şi astfel, şi-au legat singuri mâinile şi s-au înfăţişat înaintea ighemonului Urban, spunându-i: "Şi noi suntem creştini." Acestor tineri li s-a alăturat atunci şi Agapie, un cetăţean de vază al cetăţii, care suferise şi până atunci mult pentru Hristos. Cu toţii au fost ucişi prin decapitare în anul 303. (15 martie)
Sfântul Mucenic Vasilisc a fost nepotul Sfântului Mucenic Teodor Tiron. A trăit în vremea împăratului Maximian (286-305). A fost ucis pentru că a refuzat să aducă jertfă idolilor şi pentru arderea templului închinat lui Apolon (Sfântul Vasilisc s-a rugat lui Dumnezeu, iar Acesta a trimis foc din cer şi astfel a fost distrus templul şi statuia idolului Apolon). (22 mai)
Agatopod era diacon, iar Teodul era citeţ în Biserica din Tesalonic. Agatopod era împodobit cu bătrâneţile cele cinstite, iar Teodul cu tinereţea cea plină de întreaga înţelepciune. În vremea lui Diocletian, în 303 cei doi sunt întemniţaţi şi apoi aruncaţi în mare, pentru credinţa lor în Hristos. (5 aprilie)
Sfântul Mucenic Artemon a trăit în vremea domniei împăratului Diocletian fiind preot în cetatea Leodiceea. Artemon a slujit Biserica lui Hristos ca citeţ timp de 16 ani, ca diacon timp de 28 de ani, iar ca preot 33 de ani. Continuând persecuţiile împotriva creştinilor, Sfântul Artemon a fost prins şi omorât prin decapitare, în anul 303. (13 aprilie)
Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, într-o familie creştină, şi a trăit în timpul domniei împăratului Diocletian. Încă de tânăr rămâne fără tatăl său, care a murit mărturisind credinţa creştină. Împreună cu mama sa, se mută în Palestina. Urmează cariera militară, ajungând comandant în armata împăratului Diocletian. În anul 303, când împăratul a început persecuţiile împotriva creştinilor, Sfântul Gheorghe a mărturisit chiar înaintea lui Diocletian credinţa în Hristos. După ce a fost supus la numeroase chinuri, a fost condamnat la moarte prin decapitare în anul 303, în ziua de 23 aprilie. Tot acum, au primit moarte mucenicească Glicherie, Valeriu, Donat, Terin şi Alexandra, soţia împăratului Diocletian, care trecuseră la credinţa creştină. (23 aprilie)
Sfântul Mucenic Pantelimon s-a născut în anul 284 în oraşul Nicomidia. A trăit în timpul împăratului Maximian (286-305). Devine medic apoi se încreştinează. Moare în 303 prin tăierea capului pentru credinţa în Hristos. (27 iulie)
Sfântul Caliopie a vieţuit la sfârşitul secolului al III lea şi începutul secolului al IV lea. Mărturiseşte credinţa în Hristos şi este răstignit în 304. (7 aprilie)
Sfintele Muceniţe Agapi, Hionia şi Irina au fost surori şi au locuit în apropierea cetăţii Aquileia. După ce le-a torturat îndelung, judecătorul le-a trimis la moarte pe cele două surori mai mari, pe care le-a ars de vii, iar pe Irina însă a ţinut-o vie, cu gândul să o necinstească. Irina va muri ucisă cu arcul. Sfintele Muceniţe Agapi, Hionia şi Irina au primit moarte martirică la anul 304. (16 aprilie)
Sfântul Ianuarie, Episcopul oraşului Benevento din Italia, a primit mucenicia la anul 305, în timpul persecuţiilor împăratului Maximian. Sfântul Mucenic Ianuarie a fost supus la numeroase chinuri suferind torturi de neimaginat, dar pe care el le-a îndurat cu blândeţe, întărit fiind de harul Duhului Sfânt. A murit prin decapitare. Trupul Sfântului Mucenic Ianuarie l-au dus în Napoli îngropându-l în biserică. Au fost consemnate numeroase minuni petrecute la mormântul Sfântului Ianuarie. Dintre acestea amintim minunea care s-a făcut unei văduve, al cărei fiu a înviat, după ce ea a luat icoana Sfântului Ianuarie şi apoi a aşezat-o pe trupul fiului ei mort. (21 aprilie)
Sfântul Andrei a fost ofiţer în armata imperială a Romei, în vremea împăratului Maximian. A fost ridicat la rangul de "Stratilat”, adică de general, datorită rezultatelor sale. În anul 305, este nevoit să lupte împotriva perşilor. Atât el cât şi cei de sub comanda sa, se vor ruga lui Hristos să-i ajute să iasă biruitori. Datorită rugăciunii lor, armata persană a fost înfrântă. Când Andrei Stratilat a intrat biruitor în Antiohia, a fost denunţat că este creştin. Pentru că a mărturisit credinţa sa în Hristos, a fost supus la multe chinuri. Datorită respectului de care se bucura, este eliberat din temniţă. Îşi va boteza armata. Vor muri cu toţii decapitaţi. (19 august)

Sfântul Teodor Stratilat a vieţuit la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. Este supus la multe chinuri, iar după cinci zile de temniţă, este răstignit asemeni lui Hristos. I-au fost pironite mâinile şi picioarele, iar trupul i-a devenit tinta tinerilor arcaşi. Noaptea, îngerul Domnului l-a coborât de pe cruce şi l-a făcut sănătos. În urma acestei minuni, mulţi păgâni s-au convertit la creştinism.(8 februarie)
Sfântul Antonie cel Mare a trăit în secolul al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. Este socotit a fi întemeietorul vieţii monahale, şi este probabil cel mai reprezentativ ascet pentru duhul vieţii călugăreşti. Născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc în anul 251, acest mare luminător al credinţei a fost fiul unor ţărani creştini înstăriţi. În acest mediu a deprins calea credinţei.(17 Ianuarie)

Sfinţii Chir şi Ioan au trăit la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. Sfântul Chir era originar din Alexandria, iar Sfântul Ioan din Edesa. Au devenit prieteni. Li s-au tăiat capetele.(31 Ianuarie)

Macarie cel Mare, cunoscut şi sub numele de Macarie Egipteanul, este unul dintre marii Sfinţi Părinţi ai pustiei, a trăit în secolul al III-lea şi începutul secolului al IV-lea.?(19 Ianuarie)

Sfântul Teodot a trăit la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. A fost episcop al Bisericii din cetatea Ancira Galatei. El îi adăpostea pe creştinii prigoniţi. Teodot îi ajuta în taină cu toate cele necesare pe creştinii care scăpaseră de persecuţii. Aduna trupurile creştinilor omorâţi şi le îngropa. După ce a fost supus la mai multe chinuri, a primit mucenicia prin tăierea capului. (7 iunie)

Sfinţii Mucenici Tirs, Calinic, Filimon şi Apolonie au trăit în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor, în secolele III şi IV.(14 decembrie)
Sf Mucenici Mina, Ermoghen şi Eugraf au trăit la sfârşitul sec III şi începutul secolului al patrulea.(10 decembrie)
Sfânta Iuliana a trăit la sfârşitul secolului al III-lea, începutul secolului al IV-lea. Era fiica unor părinţi bogaţi, care au logodit-o cu Eleusie, un senator păgân. Iuliana a refuzat să se căsătorească cu Eleusie, motivând că nu este creştin.(21 decembrie)

Sfântul Mucenic Dasie din Durostor (Silistra) a trăit în secolele III-IV d.H. A fost soldat în armata romană. Sfântul Dasie refuza să fie ales rege al Saturnaliilor, mărturisind că este creştin. După mai multe chinuri, i s-a tăiat capul la trei zile după alegerea sa ca „rege al Saturnaliilor”, la 20 noiembrie 304. (20 noiembrie)
Sfintele Muceniţe Minodora, Mitrodora şi Nimfodora au trăit în vremea împăratului Galeriu Maximian (305-311), în Bitinia. Aceste mucenitie au fost surori şi s-au retras într-o pustie pentru a se închina deplin lui Hristos. Datorită vieţuirii lor, au primit darul facerii de minuni. Astfel, credincioşii primeau de la ele vindecare pentru diverse neputinte. Au fost ucise pentru credinţa lor în Hristos. (10 septembrie)
Sfântul Teodor Tiron, a dobândit cunună mucenicească în anul 306, în timpul persecuţiei pornite împotriva creştinilor de către împăraţii Maximian şi Maximus. A fost închis în temniţă, fiind lăsat să moară din lipsa apei şi a hranei. Sfântul Teodor a trecut la Domnul, fiind aruncat în foc. Sfântul Teodor Tiron, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie în a doua jumătate a secolului IV, i-a poruncit acestuia să-i anunţe pe creştini să nu cumpere nimeni nimic din piaţă, ci să mănânce grâu fiert cu miere (coliva) pentru că alimentele erau stropite cu sânge jertfit idolilor. (17 februarie)
Pătimirea celor doisprezece Sfinţi Mucenici: Pamfil preotul, Valentin diaconul, Pavel, Porfirie şi ceilalţi
Aceşti doisprezece mucenici din Cezareea Palestinei, s-au mutat la Domnul la anul 308, în urma persecuţiilor din timpul domniei lui Diocletian. (16 februarie)
Sfinţii Mucenici Eutropiu şi Cleonic au fost fraţi şi prieteni cu Vasilisc, nepotul Sfântului Teodor Tiron. Cei trei ajung în închisoare pentru că nu au renunţat la credinţa în Hristos. Se aveau unul pe altul ca nişte fraţi. Deveniseră rude în Hristos. După mai multe tentative de corupere, cei trei nu au renunţat la credinţa în Hristos, fapt pentru care Sfinţii Eutropiu şi Cleonic au fost crucificaţi în oraşul Pontine Amasea (Asia Mică) pe 3 martie 308. Trupul Sfântului Eutropiu a fost luat de Velonic, uns cu mir şi dus într-un sat, departe ca la optsprezece stadii de la cetate, iar trupul Sfântului Cleonic a fost luat de Conit şi dus în satul Chima. Sfântul Vasilisc a fost executat mai târziu, pe 22 mai în oraşul Komana. (3 martie)
Sfânta Teodosia a fost originară din Tir (Fenicia). Potrivit lui Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei, martor ocular, Sfânta Teodosia s-a apropiat de creştinii închişi în temniţă pentru că nu mai jertfeau idolilor şi i-a întărit în mucenicia lor. Teodosia a luat cu cinste cununa mărturisirii în anul 308, la vârsta de numai 18 ani. (29 mai)
Sfânta Muceniţă Ecaterina, fiica principelui Consta, a trăit în timpul împăratului Maximian(284-305), la începutul secolului al IV-lea. Cunoştea foarte bine limba greacă şi limba latină şi avea cunoştinţe temeinice de astronomie şi de oratorie. Se creştinează şi Îl propovăduieşte pe Hristos păgânilor înţelepţi. Pentru lupta să împotriva cinstirii zeilor, Sfintei Ecaterina i s-a tăiat capul. (25 noiembrie)
Sfântul Mucenic Gordie (+314) a trăit în vremea lui Licinius al Romei (308-324). Din cauza persecuţiilor împotriva creştinilor, Gordie a renunţat să mai fie ostaş şi s-a retras în munţi. Revine în cetate în ziua prăznuirii lui Marte, zeul războiului, ca să-L mărturisească pe Hristos. Nevoind să lepede credinţa în Hristos, din porunca împăratului, i s-a tăiat capul.(3 Ianuarie)

Sfântul Vlasie a trăit pe vremea împăraţilor romani Diocletian(284-305) şi Licinus(308-324), aprigi prigonitori ai creştinilor. A fost episcopul Sevastiei Capadociei. Din cauza prigonirilor, se retrage în munţi. Torţionarul sfântului, Agricola, a poruncit ca Vlasie să fie aruncat în iezer, însă acesta, după ce a însemnat apa cu semnul Crucii, a mers pe apă ca pe uscat. Văzând aceasta, 68 de bărbaţi şi-au pierdut viaţa încercând să imite puterea lui Hristos, invocându-i pe idolii lor. Sfântul Vlasie a fost apoi ucis în afara oraşului, prin tăierea capului, la 11 februarie. (11 februarie)
Sfinţii 40 de Mucenici au pătimit în localitatea Sevastia din Armenia, în vremea domniei împăratului Liciniu (308-324), la porunca guvernatorului Agricola. Cei 40 de mucenici erau soldaţi care au mărturisit că sunt creştini şi din acest motiv au refuzat să jertfească idolilor. Pentru mărturisirea credinţei în Hristos, cei 40 de mucenici au fost supuşi la multe chinuri, ca în cele din urmă să fie scufundaţi într-o apă aproape îngheţată de lângă cetate (anul 320). (9 martie)
Sfântul Mucenic Vasile a fost episcop al Amasiei, pe vremea împăratului Liciniu(308-324). I se taie capul şi e aruncat în mare. (26 aprilie)
Sfinţii 45 de Mucenici din cetatea Nicopolea Armeniei au pătimit în vremea împăratului Liciniu (308-324). Dintre aceşti sfinţi mucenici amintim pe Leontie, Mavrichie, Daniil şi Antonie. Aceşti mucenici mărturisind credinţa în Hristos, au fost osândiţi la moarte. Le-au fost tăiate mâinile şi picioarele, iar trupurile mutilate au fost aruncate în foc. Unii au murit în momentul în care li s-au tăiat mâinile şi picioarele, însă alţii au fost aruncaţi de vii în foc. Sfinţii au fost mistuiţi de foc, iar oasele lor au fost aruncate în râul Lices. (10 iulie)
Sfântul Ipatie s-a născut în Cilicia şi a fost episcop în Gangra. A participat la primul sinod ecumenic de la Niceea din anul 325. În timp ce se întorcea de la Constantinopol, a fost prins şi bătut de ereticii novaţieni. O femeie din grupul acestora l-a lovit pe sfânt cu o piatră în cap şi în urma acestei lovituri, Sfântul Ipatie a trecut la cele veşnice. Femeia a inebunit în clipa în care a văzut moartea acestuia. Mai târziu, a fost dusă la mormântul sfântului unde va primi vindecarea. (31 martie)
Sfântul Teodot s-a născut în Galatia (Asia Mică) şi a fost episcop al cetăţii Cirene din Cipru. În timp ce împăratul Liciniu (311-324) îi persecuta pe creştini pentru că nu aduceau jertfe zeilor, Teodot le cerea păgânilor să se închine lui Hristos. Este întemniţat şi supus la diverse chinuri. La început, l-au pus pe un grătar de fier sub care au aprins un foc; apoi i-au bătut cuie în tălpi şi l-au pus să meargă. Mulţi din cei ce au văzut cu câtă răbdare indura chinurile, au primit credinţa în Hristos. Sfântul Teodot a fost eliberat în vremea Sfântului Constantin cel Mare şi a trecut la cele veşnice în anul 326. (2 martie)
Sfântul Grigorie Luminătorul (240-332), Apostolul Armeniei s-a născut la Valarshapat, capitala provinciei Ararat în Armenia. Încă de prunc Grigorie a fost trimis în Cezareea Capadociei, unde a fost crescut în credinţa creştină şi botezat. Tot aici se căsătoreşte şi are doi fii. Grigorie izbuteşte să-l convertească şi pe regele Armeniei, împreună cu familia sa şi întreg poporul. Leontiu de Cezareea îl hirotoneşte episcop, iar Petru de Sevaste îl intronizeaza episcop al Armeniei. Spre sfârşitul vieţii, Sfântul Grigorie Luminătorul se retrage pentru a duce o viaţă solitară într-o peşteră din Manyea, în provincia Taran. Moare în sălbăticie. (30 septembrie)
Sfântul Silvestru s-a născut în Roma cea veche şi a fost ucenic al preotului Quirinus. A trăit în timpul domniei lui Diocletian (284-305) şi a împăratului Constantin cel Mare (306-337). În anul 314, după moartea papei Miltiade, a fost ales episcop al Romei. A luptat pentru mărturisirea adevărului, descoperindu-le hulitorilor că Hristos nu a fost un simplu om, ci Fiul lui Dumnezeu, că El este Dumnezeu adevărat şi om adevărat. A trecut la cele veşnice în anul 335. (2 Ianuarie)

Sfântul Constantin a fost fiul împăratului Constantius Chlorus şi al Elenei. S-a născut la 27 februarie 272, în cetatea Naissus (astăzi, Nis, în Serbia). După moartea tatălui său din 304, a fost proclamat împărat. În anul 313 va da un decret prin care va opri prigonirea creştinilor şi astfel, creştinismul devine religie permisă în imperiu. Amintim că în vremea împăratului Constantin s-a ţinut primul Sinod Ecumenic, la Niceea în anul 325, unde a fost înlăturată erezia lui Arie şi s-au alcătuit primele articole din Crez. Împărăteasa Elena, mama sfântului Constantin, este cea care a descoperit pe dealul Golgotei, crucea pe care a fost răstignit Hristos. A zidit Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret şi multe alte sfinte locaşuri. Împăratul Constantin a murit în anul 337, la zece ani de la trecerea la cele veşnice a mamei sale. (21 mai)
Artemie, mucenicul lui Hristos, fiind de neam din Egipt, a fost ostaş pe vremea marelui împărat Constantin şi a lui Constantie, fiul lui. Iar în vremea lui Iulian Paravatul, Sfântul Mucenic Artemie a pătimit pentru Hristos.(20 octombrie)
Pe vremea lui Constantie, fiul marelui Constantin, Sfinţii Mucenici Marcian şi Martirie, care erau notari ai lui Pavel mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului au fost ca şi patriarhul lor printre cei ce au suferit din cauza curentului arianist.(25 octombrie)
Sfântul Simeon, episcopul Persiei, a pătimit pentru Hristos împreună cu peste o mie de creştini în anul 341. Tot atunci au primit moarte mucenicească Sfinţii Audel şi Anania, precum şi Ustazan, eunucul împăratului persecutor. Sfântul Simeon moare decapitat. (17 aprilie)
Sfântul Spiridon al Trimitundei a trăit în secolul al IV-lea. S-a născut în jurul anului 270, în Aski, Cipru, şi a fost păstor de oi. După moartea soţiei sale, alege să ducă o viaţă ascetică. Ajunge episcopul Trimitundei, o cetate din apropierea oraşului Pafos. Participă la primul sinod ecumenic de la Niceea din anul 325.(12 decembrie)
Sfântul Eustatie a fost un apărător al Ortodoxiei. A apărat sfintele dogme la Sinodul întâi Ecumenic de la Niceea (din anul 325), unde a respins învăţătura lui Arie. Împreună cu ceilalţi Sfinţi Părinţi, Eustatie a mărturisit pe lisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, ca fiind deopotrivă cu Tatăl şi cu Sfântul Duh după dumnezeire (după fiinţa lor dumnezeiască). După moartea împăratului Constantin cel Mare, arienii au luat putere şi au început să-i prigonească pe creştini. Sfântul Eustatie a fost scos din scaun şi surghiunit, mai întâi în Tracia, apoi în Macedonia. Sfântul Eustatie a suferit mult şi a trecut la cele veşnice în anul 345 după Hristos. (21 februarie)

Sfântul Pahomie s-a născut în Tebaida de Jos (Egipt) şi a trăit în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337). Ca soldat a luptat în armata împăratului Constantin, în faimoasa bătălie împotriva lui Maxenţiu. În vremea aceea era păgân. Primeşte Botezul şi se retrage în pustia Tebaidei, alături de pustnicul Palamon. După zece ani de nevoinţe ajunge în Tabenisi, unde un înger i s-a înfăţişat. Acest înger i-a poruncit să întemeieze o astfel de mănăstire chiar în Tabenisi. Zideşte multe chilii, şi prin lucrarea Sfântului Duh ele vor ajunge să fie locuite de monahi. Numărul monahilor sporeşte, încât Pahomie este nevoit să mai întemeieze alte şase mănăstiri. Numărul ucenicilor lui a ajuns aproape la şapte mii. Dacă Sfântul Antonie cel Mare este socotit a fi întemeietorul vieţii pustniceşti, Sfântul Pahomie este considerat întemeietorul vieţii manăstireşti de obşte. A trecut la cele veşnice în anul 348, în vârstă de 74 de ani. A fost îngropat în mănăstirea ctitorită de el. Metaniile îi sunt atribuite sfântului Pahomie cel Mare. (15 mai)
Sfântul Mucenic Marcu, episcopul Aretuselor, a distrus în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337) mai multe temple păgâne, zidind în locul lor biserici. Când la tronul împărătesc ajunge împăratul păgân Iulian Apostatul (361-363), episcopul Marcu a fost supus la multe chinuri apoi omorât. (29 martie)

În timpul împăratului Iulian Apostatul(361-363), Sfântul Patrichie, episcopul Prusei(Asia) a fost aruncat de păgâni în ape fierbinţi. Sfântul, fiind aruncat, a strigat: "Doamne Iisuse Hristoase, ajuta robului Tău!" Când l-au aruncat şi a căzut în apă, picăturile care au sărit din acel izvor i-au opărit pe cei de faţă, în vreme ce el a ieşit nevătămat. În urma acestei minuni, ighemonul Iulie a poruncit ostaşilor să îl scoată pe Sfântul Patrichie din apă şi să-i taie capul cu toporul, asemeni şi preoţilor Acachie, Menandru şi Polien. (19 mai)
Sfântul Dorotei a trăit în timpul domniei împăratului Liciniu. Sfântul Dorotei a fost episcopul Bisericii din cetatea Tir până în vremea împăratului Iulian Apostatul(361-363), când, din cauza refuzului de a jerfi idolilor, este ucis. El a scris foarte multe cărţi în greacă şi în latină. Cea mai cunoscută scriere a lui este Syntagma greco-latina. (5 iunie)

Sfântul Mucenic Timotei a trăit în timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363). Pentru sfinţenia sa, a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Sfântul Mucenic Timotei a fost aruncat în temniţă din porunca împăratului Iulian. Chiar şi în temniţă fiind, credincioşii veneau la el ca să asculte învăţătura sa. Împăratul Iulian auzind că şi legat Sfântul Timotei îl propovăduieşte pe Hristos, a poruncit să i se taie capul. Sfântul Timotei a trecut la cele veşnice în anul 362. (10 iunie)

Sfinţii Manuil, Savel şi Ismail au fost trei fraţi persani, născuţi din tată păgân şi mamă creştină. Mama sa i-a botezat în credinţa creştină. Aceşti fraţi erau ofiţeri la curtea împăratului persan. Ei au fost trimişi de împărat către Iulian Apostatul (361-363) spre a negocia şi consfinţi un tratat de pace între imperiul persan şi cel roman. Au fost aruncaţi în închisoare pentru că nu au vrut să aducă jertfă idolilor. Au fost condamnaţi la moarte prin tăierea capului şi arşi. Vor muri în urma unui cutremur. (17 iunie)

Eupsihie s-a născut într-o familie de nobili creştini fiind crescut de mic în dragostea de Dumnezeu şi de semeni. Împreună cu alţi creştini au dărâmat statuile, aducând mari stricăciuni templului păgân. Eupsihie fiind prins de persecutori a fost mai întâi legat de un copac şi torturat cu sălbăticie, iar mai târziu decapitat. Sfântul Mucenic Eupsihie a trecut la Domnului în anul 362. (9 aprilie)
Sfântul Emilian de la Durostor a fost soldat în armata romană, în timpul împăratului Flaviu Claudiu Iulian (361-363). Devastează un templu păgân şi este biciuit şi aruncat în foc. (18 iulie)
Sfântul Vasile de Ancira a mucenicit sub arieni, în vremea domniei împăratului Constantiu. El era cunoscut tuturor din vremea lui, mai ales pentru râvna sa de a apăra dreapta credinţă ortodoxă, împotriva chiar şi a împăratului celui păgân. Urmând la tronul împărătesc împăratul Iulian Apostatul, acesta a început a prigoni puternic pe creştini. Sfântul Vasile de Ancira va muri în 363 în închisoare supus chinurilor pentru că a mustrat public necredinţa împăratului şi relele lui fapte împotriva creştinilor. (22 martie)
Pavel Mărturisitorul a fost ales patriarh al Constantinopolului. Din nefericire, Pavel nu a fost acceptat de ereticii arieni şi nici de Constantiu (337-361), împărat arian. A fost scos din scaun şi nevoit să se refugieze la Roma. Este repus în scaun la insistenţele împăratului apusean Constantin al II-lea, fratele lui Constantiu. După moartea lui Constantin, Pavel va fi exilat la Cucuzon, în Armenia. Aici, pe când se afla la slujirea Sfintei Liturghii, a fost sugrumat de arieni cu omoforul sau. (6 noiembrie)
Sfântul Teodor cel Sfinţit a fost ucenicul Sfântului Pahomie cel Mare. S-a născut şi a crescut păgân în Tebaida de Sus. La vârsta de 14 ani părăseşte casa părinţilor şi merge la mănăstirea Sfântului Pahomie. Mai târziu se vor călugări atât mama sa, cât şi fratele lui. După moartea Sfântului Pahomie, Teodor a fost ridicat de către obşte stareţ al tuturor sfintelor mănăstiri întemeiate de stareţul sau. Sfântul Teodor cel Sfinţit a trecut la cele veşnice pe 16 mai 367. (16 mai)
Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasis şi Filip de la Niculiţel (jud.Tulcea) fac parte din grupul de 36 de mucenici care au pătimit pe pământul ţării noastre, în vechiul Noviodunum, Isaccea de astăzi, în perioada 319-324, când domnea împăratul Liciniu. Potrivit altor cercetători, Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasis şi Filip de la Niculiţel au pătimit fie în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), fie în jurul anilor 370-372, pe vremea domniei regelui got Athanaric. (4 iunie)
Sfântul Isaachie a trăit în secolul al IV-lea. Pentru că împăratul Valens Arianul (364-378) prigonea Ortodoxia, pustnicul Isaachie vine în Constantinopol spre a-i întări pe creştini şi a cere împăratului, bisericile ortodoxe date arienilor. Este supus la multe chinuri şi îi proroceşte împăratului moartea pentru că nu a înapoiat ortodocşilor bisericile luate şi date arienilor. Împăratul Valens va muri în lupta cu barbarii. Sfântul Isaachie este rugat de împăratul Teodosie cel Mare să rămână în Constantinopol. Aristocratul Saturnin a zidit o sfântă mănăstire pentru Avva Isaachie, unde a vieţuit până la moartea sa, săvârşind multe minuni. (30 mai)
Sfântul Mucenic Sava s-a născut în anul 334, într-un sat din zona Buzăului. Părintele său duhovnicesc era preotul Sansala. Cei doi erau călugări misionari în ţinutul Buzăului unde, probabil, era şi o episcopie şi converteau la creştinism numeroşi daco-romani, goţi şi "barbari" închinători la idoli. În actul martiric al Sfântului Mare Mucenic Sava, se spune că în primăvara anului 372, a treia zi de Paşti, noaptea, ostaşii lui Athanaric, au prins pe preotul Sansala, cât şi pe fericitul Sava, i-au legat şi i-au bătut, făcându-le multe răni pe trup, ca să se închine idolilor şi să mănânce cele jertfite lor. Sfântul Sava, înfruntându-i cu bărbăţie, a fost condamnat la moarte prin înecare. Legându-i un lemn de gât, l-au aruncat în râul Buzău. Aşa s-a săvârşit Sfântul Mucenic Sava la vârsta de 38 de ani. Martiriul sau a avut loc la 12 aprilie, 372. (12 aprilie)
Sfântul Atanasie(295-373) a luat parte la primul sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, unde l-a combătut pe Arie (arianismul), care susţinea că Fiul lui Dumnezeu este cea dintâi fiinţă creată. (18 Ianuarie)

Sfântul Iacob a trăit în secolul al IV-lea, în cetatea persană Bitlava. Din cauza prieteniei sale cu Izdegherd, împăratul perşilor, Iacob ajunge să jertfească zeilor. Ca urmare a lepădării credinţei în Hristos, mama sa îl mustra în o scrisoare. Sfântul se căieşte atunci şi se declară creştin. I s-au tăiat degetele de la mâini şi picioare, mâinile şi capul. (27 noiembrie)
Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi Agapie au fost creştini persani şi au primit mucenicia în vremea împăratului Sapor al II-lea (339-379). Pentru că au mărturisit că sunt creştini au fost supuşi celor mai crunte torturi. În vremea întemniţării lor, îngerul Domnului s-a coborât de mai multe ori şi o dată şi Hristos, în chipul unui bărbat cu faţa luminoasă ca soarele, spre a-i întări în răbdarea suferinţelor. Elpidifor a fost unul dintre nobilii de la curtea împăratului. Mărturisind că este creştin, a fost osândit la moarte de împărat, prin decapitare. Împreună cu el, au mai fost ucişi atunci şapte mii de creştini persani. Potrivit Sfinţilor Părinţi, Achindin, Pegasius şi Anempodistus, au fost aruncaţi într-un cuptor de foc împreună cu douăzeci şi opt de soldaţi şi cu mama împăratului, ca pedeapsă pentru credinţa în Hristos. Astfel şi-au dat viaţa aceşti sfinţi mucenici. (2 noiembrie)
Sfinţii Achepsima, episcopul, Iosif, preotul şi Aitala, diaconul au trăit în secolul al IV lea, în vremea împăratului Sapor, regele perşilor. Achepsima a fost decapitat, ceilalţi doi au fost loviţi cu pietre. (3 noiembrie)
Sfântul Atanasie cel Mare s-a născut în Alexandria, în 295 sau 296, şi a primit o temeinică educaţie clasică şi teologică. La 24 de ani a fost hirotonit diacon de către arhiepiscopul cetăţii, Alexandru, incredintandu-i-se totodată şi funcţia de secretar al acestuia. În această calitate îl însoţeşte pe patriarh la Sinodul de la Niceea, în 325, unde joacă un rol decisiv în combaterea arianismului şi în condamnarea lui Arie. Este ales episcop al Alexandriei, odată cu moartea Sfântului Alexandru - 8 iunie 328. Sfântul Atanasie a fost episcop până în 373. În tot acest timp a suferit cinci exiluri, însă acestea nu l-au împiedicat să desfăşoare o bogată activitate teologică - mai ales o politică bisericească antiariana. (2 mai)
Sfântul Efrem Sirul, supranumit “Harpa Duhului”, s-a născut în jurul anului 306, în Nisibis, în Siria. Moare în 373 sau 379, după ce într-o călătorie la Cezareea Capadociei se întâlneşte cu Sfântul Vasile cel Mare.(28 Ianuarie)

Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei. Sfântul Vasile cel Mare a trăit pe vremea împăratului Valens, când Biserica era tare prigonita de necredinţa lui Arie. Sfântul ierarh Vasile a apărat cu toată puterea dreapta credinţă şi a îndrăznit să mustre chiar în faţă pe împăratul Valens, căzut şi el în erezia lui Arie. Sfântul Vasile cel Mare a trecut către Domnul în anul 379, când nu împlinise încă 50 de ani. (1 Ianuarie)

Sfântul Mucenic Eusebie s-a afirmat mai ales ca apărător al dreptei credinţe în fata ereziei ariene. Sfântul Mucenic Eusebie, în calitate de Episcop al Samosatelor, a fost cel care l-a susţinut pe Sfântul Meletie pentru a fi numit Episcop al Antiohiei. În timpul domniei lui Iulian Apostatul, când creştinii au suferit noi persecuţii, Sfântul Eusebie şi-a dezbrăcat veşmintele arhiereşti, înlocuindu-le cu cele ale unui simplu soldat, cutreierând astfel Siria, Fenicia şi Palestina. În tot acest timp, Sfântul Eusebie a cercetat situaţia creştinilor şi a bisericilor. A hirotonit preoţi, diaconi, citeţi, iar în unele locuri a sfinţit ierarhi. A fost o perioadă în exil, apoi a revenit. În timp ce se afla în cetatea Doliche spre a sfinţi un episcop, un eretic a strivit capul sfântului cu o ţiglă. Sfântul Eusebie s-a mutat la Domnul în anul 379. (22 iunie)
Sfântul Bretanion, episcopul Tomisului se pare că a fost ucenic al Sfântului Vasile cel Mare. A fost numit episcop al Tomisului în jurul anului 360 şi a condus Biserica Tomisului până aproape de anul 381.

Sfântul Amfilohie a fost concetăţeanul şi prietenul Sfântului Vasile cel Mare, precum şi al altor sfinţi mari din veacul al patrulea. Acesta de foarte tânăr s-a retras într-o peşteră unde s-a nevoit ca sihastru vreme de patruzeci de ani. După ce scaunul episcopal de la Iconium a rămas vacant, Amfilohie a fost acela care, cu voia lui Dumnezeu, a fost ales şi înălţat Episcop în Iconium. Sfântul Amfilohie s-a numărat printre Sfinţii Părinţi de la Sinodul al Doilea Ecumenic din anul 381. El a luptat împotriva lui Macedonie, împotriva arienilor şi a eunomienilor. (23 noiembrie)
Sfântul Chiril s-a născut la Ierusalim, în anul 315 după Hristos, în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare. Ajunge episcop al Ierusalimului. Sfântul Chiril participa la sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381, unde îşi mărturiseşte ortodoxia credinţei. Sfântul Chiril a avut de dus două lupte grele în viaţa lui: una împotriva ereticilor arieni care deveniseră foarte puternici în timpul domniei lui Constantius, fiul Marelui Constantin, iar cealaltă împotriva evreilor care, în timpul lui Iulian Apostatul, nepotul Marelui Constantin, aveau mari privilegii şi puteri. Sfântul Chiril a trecut la cele veşnice în anul 386, în timpul domniei împăratului Teodosie cel Mare. (18 martie)
Sfântul Grigorie de Nazianz s-a născut într-o familie aristocratică la Arianz, în partea de sud-vest a Capadociei, în vecinătatea cetăţii Nazianz. Tatăl său este convertit la creştinism de soţia sa Nona şi ajunge mai târziu episcop de Nazianz. Sfântul Grigorie a studiat în Cezareea Capadociei, în Cezareea Palestinei şi în şcoala Alexandriei Egiptului. Şi-a completat studiile la Atena, unde a stat 10 ani. În timpul studiilor se împrieteneşte cu Sfântul Vasile cel Mare. A trecut la cele veşnice în 389-390.(25 Ianuarie)

Sfântul Teotim, episcopul Tomisului, e numit şi Teotim I, “scitul“ sau “filosoful“. Acest sfânt daco-roman, originar din Dacia Pontică, a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea şi la începutul celui următor, păstorind cetatea de la Marea Neagră, în jurul anilor 380 - 395. (20 aprilie)
Sfântul Grigorie de Nyssa (335-395), episcop de Nyssa, este unul din marii părinţi capadocieni.(10 Ianuarie)
Sfântul Meletie, contemporan al Sfinţilor Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan(sec. IV), a rămas în conştiinţa Bisericii ca apărător al dreptei credinţe în faţa ereziei ariene, care nega divinitatea celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi. (12 februarie)

Sfântul Eftimie cel Mare a trăit în secolul al IV lea, pe vremea împăratului Gratian. S-a născut în Melitina (Armenia), din pântece sterp şi neroditor. A făcut minuni şi a apărat dogmele bisericii. A trăit 97 de ani. (20 Ianuarie)

Sfântul Partenie s-a născut în Melitopole şi a trăit în secolul al IV lea. Fiul lui Hristofor, diaconul bisericii din Melitopole, este înzestrat de Dumnezeu cu darul de a alunga demonii şi a vindeca pe om de orice boală.(7 februarie)
Sfântul Cuvios Onufrie a trăit în jurul anilor 350-400, în pustiul Egiptului. Pentru că şi-a petrecut aproape întreaga viaţă în pustiul Egiptului, a rămas în istora Bisericii drept pildă a sihaştrilor. (12 iunie)
Sfânta Macrina s-a născut în anul 327 şi a fost sora Sfântului Vasile cel Mare. A fost căsătorită cu un nobil, apoi a rămas văduvă. S-a călugărit cu mama sa, Emilia, nevoindu-se în asceza aspră. (19 iulie)
Sfinţii Cosma şi Damian au trăit în secolul al IV lea. S-au născut dintr-un tată păgân şi o mamă creştină, în Asia Mică. Datorită vindecărilor dăruite oamenilor, ei sunt cunoscuţi şi sub numele de doctori fără arginţi. (1 noiembrie)
Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut la Antiohia, anul naşterii sale fiind plasat între 344 şi 354. A fost botezat la vârsta de 20 de ani şi a studiat filosofia, sub îndrumarea lui Andragatiu, iar retorica cu Libaniu. A fost hirotonit diacon de către Arhiepiscopul Meletie (381), şi preot de către Flavian, urmaşul lui Meletie (386). După moartea lui Nectarie, patriarhul Constantinopolului, Sfântul Ioan a fost ales patriarh al Constantinopolului, fiind hirotonit de patriarhul Teofil al Alexandriei, la 28 februarie 398. Ioan reformează cetatea şi preoţimea, care se aflau într-o mare stare de decădere. Astfel, el suprima luxul reşedinţei episcopale, introducând traiul modest. Criticile sale îndreptate împotriva corupţiei i-au adus mulţi duşmani. Duşmanul său cel mai important a fost Teofil de Alexandria. Moare în 407 în timp ce mergea în exil pentru a doua oară. (13 noiembrie)
Sfinţii Părinţi care au fost ucişi în Muntele Sinai şi Rait, au trăit în secolele IV şi V şi au fost omorâţi de barbarii din Arabia şi Etiopia.(14 Ianuarie)

În părţile Evgheniei, mai multe moaşte de mucenici, au stat acolo vreme îndelungată, neştiute de nimeni, până în timpul arhiepiscopului Toma al Constantinopolului (sec. V). Între aceste moaşte se găseau şi cele ale lui Andronic şi ale Iuniei, pomeniţi de Sfântul Apostol Pavel: „Îmbrăţişaţi pe Andronic şi pe Iunia, cei de un neam cu mine şi împreună închişi cu mine, care sunt vestiţi între apostoli şi care înaintea mea au fost în Hristos (Romani 16,7). Aceste sfinte moaşte s-au descoperit prin arătarea dumnezeiască ce s-a făcut unui cleric pe nume Nicolae Caligraful. Numele celorlalţi mucenici ai lui Hristos cărora le aparţineau acele sfinte moaşte sunt cunoscute numai de Dumnezeu. Împăratul bizantin Andronic al II-lea a clădit o biserică peste moaştele Sfântului Apostol Andronic. (22 februarie)
Sfânta Pelaghia (8 octombrie) a trăit în secolul al V lea. Şi-a schimbat viaţa de desfrânată la auzul predicii episcopului Non. A primit botezul şi s-a retras într-o chilie pe Muntele Măslinilor.
Sfântul Porfirie va distruge cele opt temple idoleşti vestite din Gaza: Soarelui, Venerei, lui Apolon, Proserpinei, Ghecavei, lui Ieron, Fortunii şi lui Marnas, iar în locul unui altar închinat zeilor va construit o biserică. Aşa a făcut Sfântul Porfirie să se umple cetatea Gazei de slava dumnezeiască. A trecut la cele veşnice în anul 420. (26 februarie)
Sfântul Sisoe cel Mare a fost ucenicul Sfântului Antonie cel Mare. A primit de la Dumnezeu puterea de a vindeca bolnavii, a scoate duhurile rele şi a învia morţii. Sfântul Sisoe s-a nevoit în pustia Egiptului vreme de 72 de ani. Cuviosul Sisoe postea atât de mult, încât ajungea să nu mănânce nimic timp de mai multe zile. Cuviosul Sisoe a trecut la cele veşnice în anul 429. (6 iulie)
Cuviosul Ioan Casian s-a născut în provincia romana Scythia Minor, în anul 360. A fost atras încă de mic de viaţa monahală. La vârsta de 17 ani, pleacă în Palestina împreună cu prietenul lui Gherman. Vor rămâne amândoi, timp de doi ani, într-o mănăstire din Betleem, unde se adâncesc în canonul vieţii monahale, apoi părăsesc Palestina pentru Egipt, în dorinţa de a cunoaşte viaţa şi învăţătura marilor asceţi. În ciuda hotărârii lor de a rămâne aici, după un timp îi aflăm, tot împreună, la Constantinopol, unde îl cunosc pe Sfântul Ioan Gură de Aur. Văzând curăţia sufletească în care trăiesc cei doi, acesta îl hirotoneşte diacon pe Casian şi preot pe Gherman, potrivit vârstei lor. Alături de el, Casian îşi va desăvârşi pregătirea teologică, după cum mărturiseşte în scrierile sale. În anul 405, cei doi merg la Roma, unde încearcă să-l apere pe Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului, care în anul 404 fusese exilat pentru a doua oară. Se presupune că aici, la Roma, Gherman a trecut la cele veşnice. Hirotonit preot, Casian ajunge la Marsilia, unde în anul 415, întemeiază două mănăstiri, una pentru bărbaţi şi alta pentru femei. Sfântul Ioan Casian este considerat întemeietorul monahismului în Franţa şi ocrotitorul Marsiliei. Se pare că aici a murit în jurul anului 435, curând fiind cinstit ca sfânt, la început în Marsilia şi în sudul Franţei. (28/29 februarie)
Sfânta Cuvioasa Eufrosina a trăit în Alexandria în vremea împăratului Teodosie cel Mic (sec V). Orfană de mamă pleacă la 18 ani la o mănăstire de monahi şi rămâne acolo până la moarte timp de 38 de ani. Din coincidenţă tatăl ei vine la această mănăstire să ceară alinare. Eufrosina i se va descoperi fiind pe patul de moarte, ceea ce îl va impresiona profund pe tatăl ei, astfel încât după moartea ei va îmbrăca şi el haină de monah la mănăstirea aceea. (25 septembrie)
Sfântul Chiril al Alexandriei l-a combătut pe Nestorie la Sinodul al III-lea ecumenic din Efes (431). Nestorie susţinea că în Iisus Hristos există doua-persoane - persoana divină a Fiului lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii şi persoana umană sau istorică a lui Iisus Hristos, cu care s-a născut din Fecioara Maria.(18 Ianuarie)
Înainte de a trece la cele veşnice, Sfântul Isachie l-a numit stareţ pe ucenicul său, Dalmat. Acesta a fost ostaş în armata imperială a împăratului Teodosie cel Mare. Dalmat şi-a părăsit soţia şi copiii şi a vieţuit în obştea Cuviosului Isachie, împreună cu fiul său, Faust. Dalmat s-a dat pe sine unei aspre postiri, încât ajungea să nu mănânce nimic timp de 40 de zile. A fost unul din Părinţii prezenţi la al treilea Sinod Ecumenic, ţinut în anul 431, la Efes, unde a luptat împotriva învăţăturii lui Nestorie. Faust, fiul lui Dalmat, i-a fost sprijin în toate tatălui său. A trecut la cele veşnice în obştea în care a intrat împreună cu Dalmat. (3 august)
Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul este unul dintre sfinţii care s-au nevoit în Egipt. Născut în anul 360, Isidor era rudă cu Teofil, arhiepiscopul Alexandriei şi cu Sfântul Chiril al Alexandriei. Viaţa monahicească a îmbrăcat-o încă de tânăr în muntele Pelusion, în vremea împăratului Teodosie cel Mic. A trecut la Domnul între anii 435 şi 440, admirat de toţi şi cinstit ca sfânt încă din timpul vieţii. (4 febtuarie)
Sfânta Cuvioasa Melania Romana s-a născut la Roma într-o familie de nobili, în a doua jumătate a secolului al IV-lea. În 439 a trecut la Domnul.(31 decembrie)
Sfântul Chiril al Alexandriei s-a născut în jurul anului 370. A fost nepotul arhiepiscopului Teofil al Alexandriei şi urmaş al acestuia în scaunul episcopal. A fost ales întâistătător al scaunului Alexandriei, pe 18 octombrie 412, după 4 zile de la moartea unchiului său. Sfântul Chiril al Alexandriei a combătut învăţătura lui Nestorie. Sfântul Chirl al Alexandriei a trecut la cele veşnice în anul 444. (9 iunie)
Sfântul Sava a trăit în vremea împăratului Teodosie cel Mic (403-450). Era originar din Capadocia.(5 decembrie)
Sfântul Chiriac Sihastrul s-a născut la anul 448, în vremea împăratului Teodosie cel Mic, în Corint. Fiind nepot al Episcopului Petru al Corintului, încă de copil a fost hirotesit citeţ al bisericii catedralei. La vârsta de optsprezece ani Chiriac ajunge la Ierusalim unde îl cunoaşte pe Sfântul Eftimie care îl va tunde în monahism. A fost cunoscut atât pentru nevoinţele sale cât şi pentru darul facerii de minuni. Sfântul Chiriac a fost şi un mare luminător al Bisericii, Stâlp al Ortodoxiei, luptând mai ales împotriva ereziilor lui Origen. Sfântul Chiriac Sihastrul s-a mutat la Domnul în anul 557. (29 septembrie)
Sfântul Talaleu, sirian de origine, a fost un mare nevoitor din prima jumătate a veacului al V-lea. Iniţial, Sfântul Talaleu a fost monah în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfinţit de lângă Ierusalim, iar mai apoi acesta a decis să-şi trăiască restul vieţii într-un cimitir. În acest loc, timp de mulţi ani, a îndurat numeroase atacuri şi loviri ale duhurilor necurate. Dumnezeu, l-a învrednicit pe cuvios cu harul facerii de minuni, acesta vindecând şi alinând pe cei bolnavi şi pe cei aflaţi în suferinţă. Sfântul Talaleu a murit în jurul anului 460. (27 februarie)
Papa Leon I este unul dintre sfinţii Bisericii nedespărţite ai primului mileniu creştin, pe care îi regăsim în Calendarul Ortodox. Leon s-a născut în Italia într-o familie creştină. Ajungând arhidiacon al Papei Sixt al III-lea, după moartea acestuia, Leon a fost numit Papă al Romei. Papa Leon I a fost cel care a salvat oraşul de la distrugere, atunci când Attila şi hunii săi s-au apropiat de Roma. Sfântul, întâmpinându-i îmbrăcat în veşmintele arhiereşti, a reuşit să negocieze cu Attila, făcându-l să se retragă. Sfântul Leon s-a afirmat şi ca apărător al dreptei credinţe împotriva ereziei lui Eutihie şi Dioscor. În cadrul celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon, ţinut în anul 451, a fost citită şi epistola Sfântului Leon, în care el susţinea cu tărie, cele două lucrări şi cele două voinţe în Hristos. A trecut la Domnul în anul 461. (18 februarie)

Cuviosul Auxentiu a fost nobil la curtea împăratului bizantin Teodosie cel Mic. Acesta îmbracă haina monahală şi părăseşte Constantinopolul stabilindu-se pe un munte, lângă Calcedon, care mai târziu avea să se numească Muntele lui Auxentiu. Dumnezeu a tămăduit prin rugăciunile Sfântului Auxentiu mulţi orbi, leproşi, ologi şi demonizaţi. Sfântul Auxentiu a fost unul din Părinţii celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic din Calcedon, din anul 451. S-a mutat la Domnul în anul 470. (14 februarie)
Sfântul Dionisie Exiguul(cel Mic) s-a născut în jurul anului 470 în Sciţia Mică şi a intrat de tânăr în viaţa monahală. Lui i se datorează datarea anilor cu “după Hristos”. Calendarul stabilit de el a fost adoptat în Italia în anul 527, mai târziu în Franţa şi în Anglia (Sinodul de la Whitby, 664), extinzându-se cu vremea în întreaga lume creştină. Datorită traducerilor pe care le-a făcut din diverşi scriitori şi Părinţi ai Bisericii creştine din Orient, cum au fost Chiril al Alexandriei, Grigorie de Nysa, etc, el a făcut cunoscută teologia răsăriteană în mediul latin. Al doilea mare merit care îi revine lui Dionisie cel Mic, se leagă de activitatea de traducere în latină şi de colecţionare a canoanelor bisericeşti, fixate la diferite sinoade sau concilii şi care fuseseră redactate în limba greacă. (1 septembrie)

Sfântul Benedict se naşte în Nursia, o provincie a Italiei, în 480. Se face călugăr. Sfântul avea duhul înainte vederii, al vindecărilor, al scoaterii demonilor, al învierii morţilor; el se înfăţişa unora la mari distanţe pe faţă; iar altora le apărea în vis. A întemeiat 12 mănăstiri. A întemeiat rânduiala monahală a Benedictinilor, ordin care există şi astăzi în Biserica Romano-Catolică. Cuviosul Benedict şi-a profeţit sfârşitul. (14 martie)

Sfânta Teodora din Alexandria fiind căsătorită şi căzând în adulter, conştientizând starea de păcat, a luat decizia de a se inchinovia la o mănăstire de călugări. Tăindu-şi părul şi îmbrăcând haine bărbăteşti s-a inchinoviat în mănăstirea Octodecatos, luându-şi numele de Theodor. A uimit obştea de monahi cu nevoinţele, cu postul şi lacrimile de pocăinţă. O tânără de o moralitate îndoielnică a acuzat, pe nedrept pe Teodor că a lăsat-o însărcinată. Monahul nu a încercat să se dezvinovăţească primind să plece din mănăstire. Sfânta a vieţuit şapte ani într-o pădure pustie, crescând copilul acelei femei. Apoi se întoarce la mănăstire şi este primită. Moare după 2 ani în 490. (11 septembrie)
Sfinţii Mucenici Areta, Valentin şi Sevastiana. Când în pământul grecesc domnea Iustin (518-527), iar în Etiopia domnea Elezvoi, împăraţii cei dreptcredincioşi şi buni, în acea vreme în Arabia, care demult se numea Sava, iar acum se numeşte pământul omeritilor, s-a ridicat un împărat fărădelege, anume Dunaan, evreu necredincios, hulitor al numelui lui Iisus Hristos şi mare vrăjmaş al credincioşilor, care avea pe toţi sfetnicii, slujitorii şi ostaşii săi, ori evrei, ori păgâni, care se închinau soarelui, lunii şi idolilor. Sfântul Mare Mucenic Areta a fost eparhul cetătii Nagran din sudul Arabiei in timpul impăratului Iustin (sec. VI). A dobândit moarte mucenicească, in anul 523, impreună cu alti patru mii de crestini, preoti, monahi, monahii, bărbaţi, femei si copii, când păgânul Dunaan a pornit război impotriva acestei cetăti. (24 octombrie)

Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare(+529) a trăit în perioada secolelor V-VI. Va ridica o mănăstire lângă peştera în care vieţuia, unde va pune bazele vieţii monahale de obşte.(11 Ianuarie)
Sfântul Eumenie a vieţuit în secolul al VI lea. Şi-a împărţit averea săracilor şi s-a călugărit. Datorită vieţuirii sale a fost ales episcopul Gortinei. A făcut minuni. Propovăduieşte Evanghelia la Roma şi în Tebaida Egiptului. (18 septem-brie)

Sfântul Cuvios Samson s-a născut din părinţi bogaţi în Roma antică. Sfântul Samson a fost rudă cu împăratul Constantin cel Mare (306-337). Samson a fost un medic milostiv, care dăruia bolnavilor nu doar medicamentele trupului, ci şi pe cele ale sufletului. După ce şi-a împărţit averea săracilor, Samson a intrat într-o mănăstire, iar patriarhul Mina l-a hirotonit preot. După ce l-a vindecat pe împăratul Iustinian, a primit de la acesta o casă pentru săraci. S-a îngrijit până la moarte de săraci precum se îngrijeşte părintele de copii. A trecut la cele veşnice în anul 530. (27 iunie)
Sfântul Cuvios David s-a născut în Tesalonic şi a trăit în secolul al VI lea. Sfântul Cuvios David s-a călugărit de tânăr în Mănăstirea "Sfinţilor Mucenici Teodor şi Mercurie”. După un timp şi-a făcut din creanga unui migdal loc de pustnicie. Aici va indura ploile, zăpezile, căldura şi alte strâmtorări cu multă răbdare timp de trei ani, până când îngerul Domnului îi va cere să se nevoiască într-o chilie. Pentru viaţa sa curată a primit darul de a izgoni pe diavoli şi de a vindeca pe bolnavi. Sfântul Cuvios David ajunge înaintea împăratului, căci urma să fie numit eparh al Tesalnicului, pune în palmele sale cărbuni aprinşi şi tămâie, şi timp de o oră tămâiază fără a se vătăma. Uimind şi bucurând toată firea omenească cu viaţă şi cu minunile sale, Sfântul Cuvios David a trecut la cele veşnice în anul 540. (26 iunie)

Sfântul Varsanufie cel Mare şi Ioan Profetul, ucenicul acestuia, au trăit în secolul al VI-lea, în timpul domniei împăratului Iustinian I (483-565). Au dus o viaţă ascetică în mănăstirea Avvei Serid din Palestina, lângă oraşul Gaza. (6 februarie)
Sfântul Eutihie s-a născut în Frigia din părinţi creştini. A fost monah. La 30 de ani era stareţ. La vârsta de patruzeci de ani a fost trimis de Mitropolitul Amasiei ca delegat al său la al V lea sinod ecumenic, ţinut în Constantinopol în anul 553. Va fi patriarh pentru 12 ani apoi este exilat de împăratul monofizit şi apoi revine ca patriarh în timpul împăratului Iustin. Sfântul Patriarh al Constantinopolului, Eutihie a trecut la cele veşnice în anul 582. (6 aprilie)
Sfântul Cuvios Simeon a trăit în secolul al VI-lea. S-a născut în Antiohia Siriei (522). Sfântul Cuvios Simeon a petrecut mulţi ani pe stâlp, rugându-se lui Dumnezeu şi cântând psalmi. Sub călăuzirea lui Dumnezeu, el s-a retras într-un munte numit Minunat de către însuşi Domnul. De la numele acestui munte, Simeon s-a numit şi el "cel din Muntele Minunat." Vindecă cele mai cumplite boli, îmblânzea fiarele sălbatice, vedea la mari depărtări de loc, şi pătrundea în inimile oamenilor. Uneori petrecea fără somn şi câte treizeci de zile; iar alteori trăia chiar şi mai mult fără hrana, căci primea hrana cerească din mâinile îngerilor. (24 mai)
Sfântul Teodor s-a născut în satul Sicheon din Galatia. Pentru râvna deosebită şi pentru dragostea sa, Dumnezeu i-a dăruit Sfântului Teodor darul facerii de minuni. El a devenit astfel cunoscut mai ales ca vindecător al bolilor.
Sfântul Teodor Sicheotul a fost numit Episcop în Anastasiopolis, în pofida voinţei lui, unde a păstorit vreme de unsprezece ani, după care s-a întors la mănăstirea de metanie, unde s-a nevoit până la sfârşitul vieţii sale. Sfântul Cuvios Teodor Sicheotul s-a mutat la Domnul la anul 613, în vremea domniei împăratului bizantin Heraclius. (22 aprilie)
Sfântul Cuvios Patapie a trăit în sec. al VII-lea fiind originar din Tebaida Egiptului. Călugărul Patapie a făcut minuni. (8 decembrie)
Sfântul Sofronie s-a născut la Damasc, în Siria de astăzi, în jurul anului 550. În anul 570, călătorind prin Palestina pentru a se închina la Locurile Sfinte, intră în Mănăstirea Sfântului Teodosie cel Mare, situată în apropierea Ierusalimului, ca ucenic al monahului Ioan Moshu. Împreună cu învăţătorul său, va ajunge pe la toate manăstirile şi nevoitorii din Egipt. Cei doi sfinţi devin apărători ai credinţei ortodoxe împotriva unei noi erezii ce începuse a tulbura viaţa Bisericii - monotelismul (celor ce susţineau că în Hristos există o singură lucrare). Îmbolnăvindu-se de o grea boală de ochi, a fost vindecat de Sfinţii Chir şi Ioan. În anul 634, Sfântul Sofronie este ales în demnitatea de patriarh al Ierusalimului. Sfântul Sofronie a fost de faţă la aducerea din exilul persan a Cinstitei Cruci, pe care Hristos a fost răstignit. (11 martie)
Sfântul Ioan Scărarul a vieţuit între anii 578-649. A intrat în cinul monahal la vârsta de 16 ani. Sfântul Ioan Scărarul l-a avut ca povăţuitor pe Cuviosul Macarie, timp de 19 ani. După moartea părintelui său duhovnicesc, Sfântul Ioan Scărarul s-a retras într-o peşteră, unde a dus o viaţă aspră vreme de 40 de ani. A fost vreme îndelungată egumen al mănăstirii din Muntele Sinai. El este autorul lucrării "Scara", carte care ne descrie viaţa duhovnicească sub forma unei scări cu 30 de trepte care ne duce spre Dumnezeu. "Scara” a fost tradusă în limba romană de părintele Dumitru Stăniloae şi se află cuprinsă în volumul al IX-lea al Filocaliei. (30 martie)
Sfântul Ioan cel Milostiv a trăit în timpul împăratului bizantin Heraclie (610-641). S-a călugărit după moartea copiilor şi a soţiei. Datorită virtuţilor sale, a fost ales patriarh al Alexandriei. Sfântul Ioan era cunoscut pentru ajutorul dat săracilor, de unde şi numele de Eleemon, "Milostivul". Sfântul Ioan cel Milostiv s-a împotrivit împăratului Heraclie, atunci când acesta a încercat să impună erezia monoenergismului (conform căreia în Hristos s-ar fi găsit două naturi, divină și umană, dar o singură "energie"). (12 noiembrie)

Sfântul Maxim Mărturisitorul s-a născut în anul 580, în Constantinopol, într-o familie nobilă. A intrat în monahism în mănăstirea Chrysopolis. Misiunea principală a Sfântului Maxim Mărturisitorul a fost apărarea dreptei credinţe împotriva monotelismului. După exilul petrecut în 655, primeşte pedeapsa de a i se tăia limba şi mâna dreaptă. Va muri la puţin timp.(21 Ianuarie)
Sfântul Cuvios Gheorghe a trăit în secolul al VII-lea. După ce îşi împarte averea săracilor, merge la Ierusalim să se închine la mormântul Mântuitorului. Intră în cinul monahal la mănăstirea Hozeva.(8 Ianuarie)
Sfântul Gherasim de la Iordan a trăit în secolul al VII-lea. După ce s-a călugărit, s-a retras în pustiul Tebaidei unde a întemeiat un aşezământ monahal, prezent şi în zilele noastre. A avut în grijă un leu sălbatec.(4 martie)
Sfântul Leon a trăit în timpul împăratului Heraclie (641-668). A fost episcop în Catania, din insula Sicilia. El se îngrijea neîncetat de săraci şi bolnavi. La un moment dat şi-a făcut apariţia în Catania, vrăjitorul Eliodor. Acest vrăjitor înşela poporul cu diferite închipuiri. Va fi prezent şi la o Liturghie, unde va face diverse vrăji. În urma acestui fapt, Sfântul Leon îl va lega cu unul din capetele omoforului şi îl va duce în piaţa oraşului. Aici va porunci să se facă un foc mare şi va intra în el împreună cu vrăjitorul Eliodor. Sfântul Leon va ieşi din foc nevătămat, în timp ce vrăjitorul a fost ars cu desăvârşire. A păstorit mulţi ani episcopia Cataniei, aducând la credinţă multe persoane şi ajutând pe mulţi, fără să ţină seama dacă sunt creştini sau nu. (20 februarie)
Păgânii etiopieni au atacat Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfinţit în secolul al VIII lea, crezând că mănăstirea adăposteşte multe bogăţii. Pentru că nu au găsit bunuri materiale, aceştia au decis să îi treacă prin ascuţişul sabiei pe vieţuitorii de acolo. Pe unii dintre ei arabii i-au ucis cu săgeţi, iar pe alţii i-au închis de vii în peştera Sfântului Sava. La uşa peşterii au pus apoi foc, astfel încât monahii dinăuntru au murit cu toţii sufocaţi de fum. (20 martie)
Sfântul Cuvios Ioan a fost monah în Lavra Veche a lui Hariton cel Mare din Palestina, numită şi Peşterile cele Vechi. În acest loc s-a dăruit deplin tuturor nevoinţelor, petrecând în rugăciune şi priveghere, şi cugetând pururea la ceasul morţii. În acest locaş monahal el s-a învrednicit de harul preoţiei. Cuviosul Ioan a trecut la cele veşnice în secolul al 8-lea. Deoarece Cuviosul Ioan s-a nevoit cea mai mare parte a vieţii sale în acea peşteră veche, slujind în biserică, a fost numit şi Paleolavritul sau "al peşterii celei vechi". (19 aprilie)
Sfântul Andrei Criteanul s-a născut în Damasc, în jurul anului 660. Din viaţa sa, aflăm că micuţul Andrei nu a vorbit până la vârsta de 7 ani, când într-o duminică, după ce a primit Sfânta Împărtăşanie, a început să vorbească cu o abilitate nemaintâlnită. La vârsta de 15 ani merge la Ierusalim unde devine călugăr la Biserica Sfântului Mormânt. După numai câţiva ani devine secretar al patriarhului de Ierusalim. În 685, Teodor, Patriarhul Ierusalimului, îl trimite la Constantinopol pentru a confirma acceptarea din partea Patriarhiei, a decretelor celui de-al Şaselea Sinod Ecumenic, împotriva monotelismului. În timpul în care a stat în capitala Imperiului, Sfântul Andrei a fost hirotonit diacon, şi a slujit pe lângă un orfelinat şi un azil de bătrâni. În jurul anului 700 a fost numit Arhiepiscop de Gortyna, dioceză a Mitropoliei Cretei. Moare în insula Lebos, în jurul anului 740. (4 iulie)

Sfântul Ioanichie cel Mare s-a născut în Bitinia şi a trăit în timpul împăratului Leon Isaurul (717-740). În tinereţe a luptat pentru distrugerea icoanelor. A renunţat la iconoclasm în momentul în care un călugăr, care apăra cultul icoanelor, i-a spus pe nume, deşi se vedeau pentru prima dată. S-a retras din armată după încheierea luptei cu bulgarii şi a ales să-şi petreacă viaţa în mănăstire. După ce vieţuieşte în câteva mănăstiri, decide să se retragă în pustiu. A fost un luptător pentru cinstirea sfintelor icoane. Împreună cu patriarhul Metodie şi cu împărăteasa Teodora, a restabilit cinstirea sfintelor icoane. (4 noiembrie)
Sfântul Iacob a îmbrăţişat viaţa de sihastru din tinereţe. Nu se cunoaşte locul naşterii Sfântului Iacob şi nici eparhia pe care a păstorit-o. Ştim că a fost episcop şi că în vremea împăratului Constantin Copronim (741-775), a îndurat multe prigoniri şi chinuri pentru că s-a opus celor care luptau împotriva sfintelor icoane. (21 martie)
Sfântul Cuvios Timotei a fost ucenic al Cuviosului Teoctist, stareţul mănăstirii din muntele Olimpului, lângă pustiul Simboli, în timpul împăratului Copronim (741-775). A trăit mulţi ani în pustietăţi, nevoindu-se în post, înfrânare şi rugăciuni. A primit darul de a tămădui bolnavii şi de a scoate din oameni duhurile necurate. A trecut la cele veşnice la adânci bătrâneţi. (21 februarie)
Sfântul Cuvios Ştefan s-a născut la începutul secolului al VIII lea, în Constantinopol. Din copilărie a cunoscut viaţa şi învăţătura tuturor sfinţilor prăznuiţi în Biserică. A fost călugărit la vârsta de 16 ani. Sfântul Ştefan va lupta împotriva celor ce declarau că icoana este un idol. Este perioada când împăratul Constantin Copronim (741-775) îi persecuta pe creştinii care cinsteau sfintele icoane. După multe încercări de a-l face pe Sfântul Ştefan să lepede credinţa cea adevărată, împăratul a poruncit uciderea lui. (28 noiembrie)
Cuviosul Filaret Milostivul - Cuviosul Filaret a trăit pe la anul 780, pe timpul împăraţilor Constantin şi Irina.(1 decembrie)
Sfântul Tarasie a fost preşedintele Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea din anul 787, când s-a restabilit cultul icoanelor. A fost înmormântat în mănăstirea ctitorită de el în Bosforul Traciei. La mormântul său s-au săvârşit nenumărate minuni. (25 februarie)
Sfântul Teofan Mărturisitorul s-a născut în sec VIII. Tatăl său era rudă cu împăratul Leon Isaurul(717-740). Sfântul Teofan se va călugări cu soţia sa. Timp de şase ani a copiat diferite lucrări, refuzând să conducă mănăstirea. Ajunge în insula Calonim, unde va ridica o mănăstire, şi apoi va reveni în Muntele Sigrianei. Participă la al VII lea sinod ecumenic (de la Niceea, din anul 787) unde luptă împotriva celor care respingeau cinstirea sfintelor icoane. Dumnezeu i-a dăruit Sfântului Teofan harul facerii de minuni, prin care vindeca toate bolile, şi mai cu seamă toate formele de nebunie. Când erezia iconoclastă a izbucnit iar sub împăratul Leon Armeanul, Sfântul Teofan a fost adus la Constantinopol şi aruncat în temniţă. Aici a zăcut timp de doi ani. Apoi împăratul l-a surghiunit în insula Samotrace, lucru pe care îl prorocise mai înainte temnicerilor lui. După sosirea la Samotrace, Sfântul Teofan a mai trăit douăzeci şi trei de zile. (12 martie)
Sfântul Procopie Decapolitul, după cum ne arată numele său, era din părţile Decapolei, regiune situată lângă Marea Galileii. Încă de tânăr a îmbrăţişat viaţa monahală. Sfântul Procopie s-a afirmat ca apărător al icoanelor în timpul perioadei iconoclaste din vremea împăratului Leon Isaurul. Din aceast motiv, Procopie a fost arestat şi torturat cu sălbăticie. După moartea împăratului Leon, având loc reabilitarea cultului sfintelor icoane în Biserică, Sfântul Procopie s-a întors la viaţa sihăstrească, unde a vieţuit până la o vârstă înaintată. Sfântul Procopie a trecut la Domnul în veacul al IX-lea. (27 februarie)
Cuviosul Tit a vieţuit în timpul luptei împotriva sfintelor icoane (sec. IX). Sfântul Tit s-a călugărit de tânăr şi a dobândit două mari virtuţi: smerenia şi ascultarea. Pentru marea sa dragoste, smerenie şi curăţie, Dumnezeu i-a dăruit darul facerii de minuni, atât în timpul vieţii, cât şi după trecerea sa la cele veşnice. (2 aprilie)
Cuviosul Ilarion cel Nou a fost stareţul mănăstirii Pelechit din Helespont, în Asia. Plin fiind de Duhul Sfânt, el a strălucit ca un soare printre oameni, vindecându-i de boli şi curăţindu-i de duhurile cele necurate. Acest bărbat dumnezeiesc a luat mai apoi mucenicia în timpul lui Leon Armeanul (813-820) care pornise din nou prigonirile contra apărătorilor sfintelor icoane. Împreună cu alţi patruzeci de monahi Cuviosul Ilarion a fost alungat în surghiun la Efes, şi acolo a pierit în temniţă. (28 martie)
Sfântul Emilian a slujit ca episcop al cetăţii Cizicului, în timpul domniei împăratului Leon Armeanul (813-820). Nevoind să se supună decretelor date de acest împărat, prin care se cerea scoaterea icoanelor din biserici, Emilian a fost supus la chinuri grele. Sfântul Emilian a petrecut în surghiun timp de cinci ani, indurând dureri şi umiliri de nedescris pentru mărturisirea lui ortodoxă. A murit ca martir alături de alţi episcopi. (8 august)
Sfântul Cuvios Mihail Mărturisitorul a trăit în secolul al IX-lea. Datorită vieţii curate şi feciorelnice pe care a dus-o din fragedă copilărie, el a fost ales şi sfinţit episcop al Sinadei de către Patriarhul Tarasie. În timpul domniei împăratului Leon Armeanul(813-820), Mihail a fost scos din scaunul său episcopal şi aruncat în exil, deoarce nu a voit să lepede cinstirea sfintelor icoane. (23 mai)
Cuviosul Ioan încă de tânăr a urmat calea monahală, fiind ucenic al Sfântului Grigorie Decapolitul. În timpul iconoclasmului, aceştia umblând prin cetate, îi întăreau pe creştini în dreapta credinţă, pentru a nu cădea în erezie. Din acest motiv împăratul Leon Armeanul i-a supus la numeroase torturi. După moartea Sfântului Grigorie Decapolitul, Cuviosul loan a devenit stareţ al Mănăstirii Decapole din Constantinopol. Sfântul Cuvios Ioan, s-a mutat la Domnul la anul 820. Cuviosul losif, Scriitorul de Cântări, l-a îngropat cu cinste lângă mormântul Sfântului Grigorie. (18 aprilie)
Sfinţii 42 de Mucenici din Amoreea au fost conducători în armatele împăratului bizantin Teofil (829-842). Când musulmanii au asediat oraşul Amoreea (în Galicia, Asia Mică), au luat în sclavie pe cei 42 de comandanţi, împreună cu alţi creştini. Comandanţii au fost închişi în temniţă timp de şapte ani, în vreme ce toţi ceilalţi creştini au fost fie vânduţi ca sclavi, fie ucişi. În timpul celor şapte ani de temniţă, comandanţii au fost sfătuiţi de musulmani să îmbrăţişeze credinţa islamică. Prizonierii au rezistat la toate ofertele şi la ameninţările musulmanilor, şi după multe chinuri, au fost ucişi pentru că nu au lepădat credinţa în Hristos. (6 martie)
Sfântul Evdochim s-a născut în Capadocia, din părinţi creştini. Ajunge ofiţer în armata imperială, în vremea împăratului iconoclast Teofil (829-842). Datorită virtuţilor sale, curăţie trupească şi sufletească, grabnic ajutător al celor în suferinţă, mult milostiv cu cei nevoiaşi, a fost numit de împărat guvernator al Capadociei. Sfântul Evdochim a trecut la cele veşnice la vârsta de 33 de ani. (31 iulie)

Sfântul Grigorie Decapolitul s-a născut în oraşul Irinopolis din Decapolea Isauriei, în sud-estul Asiei Mici, în jurul anilor 780-790. Merge la câteva mănăstiri. Avea o putere deosebită asupra demonilor. Multe persoane stăpânite de duhuri necurate au fost vindecate în urma rugăciunilor cuviosului Grigorie. Trece la cele veşnice la 20 noiembrie 842. (20 noiembrie)
Sfântul Ilarion cel Nou s-a născut în jurul anului 773, din părinţi drept-credincioşi. Sfântul Ilarion s-a călugărit la vârsta de 20 de ani, în Mănăstirea Xirochipiu, din Constantinopol. Pleacă la Mănăstirea Dalmat şi ajunge stareţul acesteia. El a fost ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul şi următorul vieţii Sfântului Ilarion cel Mare, al cărui nume cu cinste l-a purtat. În anul 813 Ilarion l-a certat pe împăratul Leon Armeanul (813-820) pentru că nu cinstea icoanele. Din acest motiv va fi supus la multe chinuri. Leon Armeanul a fost omorât cu sabia de propriile lui gărzi, în locul din biserică în care el a aruncat icoana Mântuitorului la pământ. După moartea acestuia, la conducerea imperiului vine împăratul Mihai al II-lea Rangabe (820-829), care îi eliberează pe toţi cei care pătimiseră în temniţe din cauza luptei împotriva sfintelor icoane. Când pe scaunul imperial va urca fiul lui Mihai, Teofil (829-842), Sfântul Ilarion cel Nou va fi exilat pe insula Afusiei, până când la putere a venit binecredincioasa împărateasa Teodora (842-856), care a reintrodus icoanele în Biserică şi a permis convocarea unui sinod în martie 843, la Constantinopol. Hotărârile acestui sinod sunt citite în Biserică, în prima duminică din postul Sfintelor Paşti, numită de atunci Duminica Ortodoxiei. Sfântul Ilarion cel Nou a revenit la Mănăstirea Dalmat şi a trecut la cele veşnice la vârsta de 70 de ani. (6 iunie)

Sfântul cuvios Iosif s-a născut în Sieilia, din părinţi evlavioşi şi plini de toată virtutea. După moartea lor, losif s-a strămutat în Tesalonic, unde a primit şi tunderea în cinul monahal. Iosif a fost trimis la Roma ca să ceară Papei şi Bisericii din Roma să lupte pentru Sfânta Ortodoxie în problema iconoclastă. Aflându-se în această călătorie, el a fost răpit şi dus în insula Creta, unde ereticii l-au ţinut în închisoare timp de şase ani. El a alcătuit canoane şi imne pentru slujbele multor sfinţi. El avea darul inaintevederii. La adâncile sale bătrâneţe el s-a mutat la Domnul Cel Căruia I-a slujit cu credinţă, cu lucrul şi cu minunatele cântări de el scrise. A murit în 883. (4 aprilie)
Sfântul Ioan de Rila (cca. 867 - 946) este cunoscut ca ocrotitor al poporului bulgar şi unul dintre cei mai reprezentativi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe Bulgare. Sfântul Ioan de Rila a fost unul dintre primii sfinţi canonizaţi după încreştinarea bulgarilor. Este atât întemeietorul monahismului bulgar cât şi al primului aşezământ monahal din Bulgaria, Mănăstirea Rila. A fost făcător de minuni. (18 august)
Sfântul Luca Stâlpnicul a vieţuit la Constantinopol în vremea împăratului Constantin Porfirogenetul (sec.X).(11 decembrie)
Sfântul Atanasie s-a născut în Trapezunt, din părinţi creştini. Rămas orfan la o vârstă fragedă, a fost crescut de un ofiţer. După ce şi-a desăvârşit educaţia, a intrat în monahism. La rugămintea lui Nichifor Focas (963-969), Sfântul Atanasie va ridica o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria. După trecerea sa la cele veşnice, Sfântul Atanasie s-a înfăţişat de mai multe ori înaintea fraţilor lui, uneori ca să-i mângâie şi să-i întărească, iar alteori ca să-i certe. (5 iulie)
Sfânta Parascheva s-a născut în satul Epivat din Tracia, nu departe de Constantinopol, şi a trăit pe vremea despărţirii Bisericii de la Roma de Biserica sobornicească ortodoxă (1054). S-a călugărit. A murit tot în Epivat, iar Dumnezeu a descoperit moaştele ei, prin vedenii, şi le-a proslăvit cu faceri de minuni.(14 octombrie)
Sfântul Nicon s-a născut la Neapole dintr-un tată păgân şi o mamă creştină. A trăit în secolul al XIII lea şi a fost ofiţer roman. După ce devine creştin, se retrage într-o mănăstire unde se va dărui studiului şi ascezei. La trei ani de la botezul său a fost hirotonit preot şi apoi episcop. Prinţul Quintianus l-a prins pe Nicon împreună cu ucenicii lui şi i-a supus la mari chinuri. Cei 199 de ucenici ai Sfântului Nicon au fost cu toţii omorâţi prin decapitare. Prin decapitare va muri şi Sfântul Nicom. Trupul său va fi găsit de un cioban care s-a vindecat atingându-i trupul. (23 martie)
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Basarabov, acest Cuvios părinte a trăit pe vremea împăraţilor romano-bulgari ai veacului al XIII-lea. Era din satul Basarabi, pe apa Lomului, şi a fost păstor de vite în satul lui şi multă vreme şi-a ascuns sufletul sub haina de umil păstor la vitele satului. După o vârstă se va călugări şi va muri în o peşteră.(27 octombrie)
Sfânta Muceniţă Filofteia a trăit în sec. al XIII-lea, în sudul Dunării, însă nu se ştie cu exactitate dacă provenea din neam de români sau de bulgari. Numele său în limba greacă înseamnă "iubitoare de Dumnezeu". Pentru că a dovedit milă faţă de oamenii sărmani, a fost omorâtă de tatăl său, la vârsta de numai 12 ani.(7 decembrie)
Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava s-a născut în Trapezunt (Asia Mică), în jurul anului 1300. Sfântul Ioan îşi câştigă existenţa făcând negoţ împreună cu tatăl său. Vindeau icoane, smirnă, mătăsuri de provenienţa bizantină şi cumpărau grâu, vite, miere sau diverse roade ale pământului. Într-una dintre călătoriile sale spre Cetatea Alba, a discutat în contradictoriu pe teme religioase cu catolicul Reiz. La sfârşitul acestei călătorii, catolicul i-a spus conducătorului tătar al cetăţii că Ioan doreşte să devină musulman. Dar în faţa tătarului, Ioan mărturiseşte că Hristos este singurul Dumnezeu. După multe chinuri moare prin tăierea capului. (2 iunie)

Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi s-a născut la începutul secolului al XIV-lea. Sfântul Leontie a intrat în monahism de tânăr, la Mănăstirea Bogdana din Rădăuţi, primind numele Lavrentie. După o vreme se retrage în sihăstrie, unde a construit un schit ce avea să-i poarte numele: "Schitul lui Lavrentie“. După o sursă se pare că ajunge episcop la Rădăuţi, în timpul domniei lui Alexandru Vodă cel Bun, dar spre bătrâneţe s-a retras din scaunul episcopal. Zaharia Kopistenski, cel care îi scrie viaţa, îl numeşte "făcător de minuni”. (1 iulie)
Sfânta Matroană s-a născut prin secolul al XIV-lea, în satul Volissos din Chios, într-o familie înstărită, cu părinţi evlavioşi, pe nume Leon şi Ana. încă din tinereţe sfânta avea înclinaţii spre monasticism. într-o zi ea şi-a părăsit părinţii, mergând să locuiască într-un loc pustiu, unde a găsit o mică mănăstire de măicuţe. Curând, i s-au alăturat acolo şi alte călugăriţe, nevoindu-se împreună pentru mântuire. Sfânta Matroană a făcut minuni cât a fost în viaţă dar şi după aceea, fiind slăvită în Chios pentru viaţa sa curată şi sfântă. Ea era milostivă cu săracii şi avea puteri de a vindeca bolnavii. Acatistul Sfintei Matroană a fost compus de Mitropolitul Nichita din Rodos şi a fost găsit într-un codice din anul 1455, unde se consemnează că sfânta a murit înainte de această dată. Sfânta Matroană mai este prăznuită şi în ziua de 15 iulie, când i-a fost găsit capul.(20 octombrie)
Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ s-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca sihastru pe valea pârâului Râmeţ din Munţii Apuseni şi apoi ca egumen al Mănăstirii Râmeţ din judeţul Alba. Potrivit tradiţiei Sfântul Ghelasie avea doisprezece ucenici cu care împreună se ruga, postea şi săvârşea sfintele slujbe. Nu mânca decât sâmbătă şi duminică, iar în celelalte zile se hrănea doar cu Sfintele Taine. Sfântul Ghelasie era atât părintele sihaştrilor din Munţii Râmeţ, cât şi al satenilor din Tara Moţilor. Mulţi din cei stăpâniţi de duhurile necurate, au primit vindecare prin rugăciunile sale. (30 iunie)
Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a născut în anul 1296 în Constantinopol. Tânărul Grigorie, abia împlinind 20 de ani, s-a retras în Muntele Athos în anul 1316, devenind novice la Mănăstirea Vatoped, sub îndrumarea monahicească a Părintelui Nicodim. Acolo a fost tuns în monahism şi a pornit pe calea sfinţeniei. În controversa isihastă, adversarii Sfântului Grigorie fiind monahul Varlaam (care susţinea imposibilitatea cunoaşterii lui Dumnezeu, în afara unui demers teologic speculativ, şi experierii slavei divine) şi discipolii acestuia. Însă disputele dintre Palamiti şi Varlaamiti au continuat până într-acolo încât, în 1344, Sfântul Grigorie a fost întemniţat. În 1347, a fost eliberat şi numit Arhiepiscop al Tesalonicului. În 1351, Sinodul din Vlaherne a apărat cu solemnitate caracterul ortodox al învăţăturilor sale. A trecut la cele veşnice la 14 noiembrie 1359. (14 noiembrie)
Sfântul Iachint de Vicina a fost ultimul mitropolit al Vicinei şi primul mitropolit al Ţării Româneşti. Înainte de Iachint, scaunul mitropolitan al cetăţii fusese ocupat de personalităţi de seamă, al căror nume îl cunoaştem parţial: Teodor (1285), Luca (1303), Macarie (1340-1343) şi Kiril (menţionat în anii 1347-1348). Potrivit cercetătorilor, fosta Vicina este aşezarea Isaccea, din judeţul Tulcea. Scaunul mitropolitan de la Vicina a fost întemeiat înainte de secolul al XIII-lea, sub jurisdicţie bizantină. Nu cunoaştem dată când Sfântul Iachint părăseşte scaunul mitropolitan de la Vicina. Însă, după mai multe scrisori ale domnitorului Nicolae Alexandru Basarab către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, în mai 1359, Iachint al Vicinei este recunoscut ca mitropolit al Ţării Româneşti. El a organizat viaţa bisericească din Tara Românească - a zidit biserici, a hirotonit preoţi, l-a adus pe Sfântul Nicodim de la Tismana să organizeze viaţa din mănăstiri după modelul prezent în Muntele Athos şi a purtat de grijă şi românilor transilvăneni, cărora le-a trimis misionari şi persoane hirotonite. Sfântul Ierarh Iachint a trecut la cele veşnice în anul 1372. A fost îngropat lângă biserica mitropolitană de la Argeş. (28 octombrie)
Sf. Cuvios Nicodim de la Tismana s-a născut în satul Prilep şi se trăgea din o familie de aromâni. A construit mănăstirea Vodita şi Tismana, a scris o Evanghelie în limba slavonă. A adormit cu pace în Domnul la anul 1406.(26 decembrie)
Sfântul Cuvios Simeon s-a născut la începutul secolului al XV lea, într-un sat din apropierea oraşului Piatra Neamţ. Alege să se retragă împreună cu doi ucenici în anul 1432 în pustie, la poalele muntelui “Păru”, la 5 km de Mănăstirea Bistriţa. Primeşte de la Sfântul Voievod Ştefan cel Mare bani şi ajutor să ridice o biserică în cinstea Sfântului Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Biserica va fi sfinţită de Mitropolitul Teoctist I. La această slujbă a avut loc şi hirotonirea întru preot a lui Siomen, devenind primul întemeietor şi egumen al Mănăstirii Pângăraţi. Din cauza invaziei otomane, Cuviosul Simeon este nevoit să plece în Transilvania. Se stabileşte la Mănăstirea Casiva, unde va avea loc şi trecerea sa la cele veşnice (anul 1476). (7 septembrie)

Sfântul Ştefan cel Mare a fost domnitor al Moldovei între anii 1457-1504 şi este cunoscut ca apărător al creştinătăţii. A fost înmormântat la Mănăstirea Putna. (2 iulie)
Sfântul Daniil Sihastrul este cunoscut şi sub numele de "Daniil Schimonahul" sau "Daniil cel Nou". S-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea oraşului Rădăuţi.(18 decembrie)
Sfântul Nifon s-a născut în ţinutul Peloponez din sudul Greciei, în perioada 1434-1440. A primit la botez numele Nicolae. Este tuns în călugărie de vestitul pustinc Antonie, moment în care primeşte numele Nifon. În anul 1483 este chemat la slujirea arhierească, în scaunul de Mitropolit al Tesalonicului, iar după numai trei ani, ajunge patriarh al Constantinopolului în locul lui Simeon, trecut la cele veşnice. Va fi de două ori exilat de otomani. Radu cel Mare îl va aduce în 1504 în Tara Românească pentru a conduce şi reorganiza Biserica. Va sta puţin timp şi se va retrage la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte, apoi la Mănăstirea Dionisiu, unde îşi va da duhul pe 11 august 1508. Sfântul Nifon e cel care a alcătuit Rugăciunea de Dezlegare care se citeşte la Slujba înmormântării. (11 august)

Sfântul Cuvios Amfilohie de la Pângăraţi s-a născut în anul 1487. De tânăr a intrat în obştea de la Pângăraţi. Va ajunge să conducă obştea mănăstirii vreme de 56 de ani. În urma unei descoperiri dumnezeieşti, domnitorul Alexandru Lăpuşneanu zideşte la Pângăraţi o nouă biserică, în locul celei vechi de lemn, care fusese arsă de turci.. Ea va fi sfinţită în anul 1560 de Mitropolitul Grigorie al Moldovei. Cunoscând vremea trecerii la cele veşnice, se retrage în anul 1566 la Mănăstirea Moldoviţa, unde se va mai osteni timp de patru ani. (7 septembrie)
Sfântul Ioan de la Prislop, originar din Silvasul de Sus, a trăit la începutul secolului al XVI-lea, nevoindu-se într-o peşteră din apropierea Mănăstirii Prislop. Această mică peşteră a fost săpată de către sfânt, în mâlul stâncos şi adânc al pârâului Silvut, fiind cunoscută cu numele de "chilia" sau "casa sfântului". Cuviosul Ioan a fost ucis în timp ce îşi săpa cu dalta o fereastră în peretele chiliei. Un vânător l-a împuşcat crezând că este un animal sălbatic. (13 septembrie)

Sfântul Neagoe Basarab a fost domn al Ţării Româneşti între anii 1512 şi 1521. A făcut donaţii mănăstirilor ortodoxe din Muntele Athos, Muntele Sinai, Ierusalim, Tara Românească. A fost ctitor al multor biserici din ţară şi autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii româneşti, "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie", lucrare cu un conţinut moral-crestin. (26 septembrie)

Sfânta Muceniţă Filoteia s-a născut în Atena, în anul 1522. S-a născut ca rod al rugăciunii părinţilor ei Syriga şi Angelos Benizelos. A primit la botez numele Revula. După trei ani de căsătorie, soţul ei a murit iar ea a hotărât să intre în monahism. A înfiinţat o mănăstire de maici cu hramul Apostolului Andrei Cel Dintâi Chemat. Aici îi va adăposti pe creştinii care nu au lepădat credinţa în Hristos şi urmau a fi omorâţi. Este bătută de turci şi amentintata cu moartea în cazul în care nu va renunţa la credinţa în Hristos. În ajunul praznicului Sfântului Dionisie Areopagitul, este torturată de turci, fiind lăsată din mâinile lor mai mult moartă decât vie. Plângând de durere, surorile mănăstirii au luat trupul însângerat al sfintei muceniţe şi l-au dus la Kalogreza, unde a făcut trecerea către cele veşnice la 19 februarie 1589. (19 februarie)
Cuviosul Rafael s-a născut în satul Bursucani, din ţinutul Bârladului. A fost monah la Agapia din Deal, în secolul al XVI lea. Din documente reiese că Sfântul Ierarh Dosoftei i-a cinstit moaştele. În vechile pomelnice este numit "Fericitul stareţ Rafael". (21 iulie)
Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş s-a născut în 1568, în oraşul Raguza din Dalmaţia. După moartea tatălui său, s-a mutat împreună cu mama sa în Ohrida, la sud de Dunăre. Când a împlinit vârsta de 15 ani a intrat în mănăstirea Maicii Domnului din Ohrida. După cinci ani de vieţuire în această mănăstire, ajunge în Muntele Athos, la Manstirea Pantocrator. Aici s-a călugărit şi a primit numele de Iosif. La cererea patriarhului de Constantinopol este trimis egumen pentru marea lavră a Sfântului Ştefan din Adrianopol, iar după şase ani este pus egumen în marea lavră românească Cutlumus. Este trimis de patriarhia din Constantinopol ca mitropolit al Timişoarei. Aşezarea în scaun a fost săvârşită pe 20 iulie 1650. În anul 1653 s-a retras la Mănăstirea Partoş, aproape de Timişoara. Aici a mai vieţuit trei ani şi apoi şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. (15 septembrie)

Sfântul Cuvios Ioanichie Schimonahul este unul din cei mai renumiţi sihastri care s-a nevoit pe Valea Chiliilor în primele decenii ale secolului al XVII-lea. Se crede că acesta era cu metania din Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă de alături, unde s-a nevoit la sfârşitul secolului al XVI-lea. (26 iulie)
Petru Movilă s-a născut la 21 decembrie 1596, fiind al patrulea fiu al voievodului Moldovei -Simion Movilă.(22 decembrie)
Sfântul Iov de la Poceaev a participat la Sinodul de la Kiev, în 1628, având un rol activ în apărarea ortodoxiei și a poporului rus împotriva uniaților. Pe 28 octombrie 1651, cu credința învierii, Sfântul Iov adoarme în Domnul, cunoscându-și adormirea cu o săptămână înainte. Sfântul Iov a trăit peste 100 de ani pe pământ și a condus Mănăstirea Poceaev mai mult de cincizeci de ani.

Sfinţii Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest, Sava Brancovici şi Iosif sunt cinstiţi atât pentru faptul că au apărat invăţătu-ra ortodoxă în faţa influenţelor calvine, cât şi pentru că au întărit unitatea românilor în jurul dreptei credinţe. Sfântul Ierarh Ilie Iorest a fost mitropolitul Ardealului între anii 1640 şi 1643. Principele de atunci Gheorghe Rakoczi i-a impus îndatorirea de a difuza un catehism calvin printre români. Pentru că a refuzat acest lucru, mitropolitul a fost trimis în închisoare, unde a stat vreme de nouă luni. După eliberare a plecat la Mănăstirea Putna, unde a şi trecut la Domnul.
Sfântul Antim Ivireanul s-a născut în anul 1650. A fost de neam georgian (ivirean) sau caucazian. După ieşirea din robia turcă, a învăţat caligrafia, pictura, sculptură şi limbile greacă, arabă, turcă. Este adus în Tara Românească în jurul anului 1690 de domnitorul Constantin Brancoveanu. Ajunge conducătorul tipografiei de la Bucureşti în 1691. În anul 1696, este numit egumen al Mănăstirii Snagov. Aici va întemeia o nouă tipografie. În anul 1705, este ales episcop al Râmnicului, iar în 1708 devine mitropolit al Ţării Româneşti. A tipărit 63 de cărţi. Acuzat că ar fi avut legături cu austriecii şi că ar fi uneltit împotriva lui Nicolae Mavrocordat şi a turcilor, a fost arestat. Patriarhul ecumenic l-a caterisit şi a fost condamnat la exil în Muntele Sinai. Turcii care îl duceau spre locul exilului l-au ucis pe drum, iar trupul său a fost aruncat în râul Tungia, un afluent al Maritei, lângă Adrianopol. (27 septembrie)

Cuviosul Partenie a trăit în secolul al XVII lea. Din relatările Sfântului Dosoftei, reiese că Partenie a fost contemporan cu mitropolitul Moldovei. Potrivit Tradiţiei, Sfântul Partenie a sihăstrit în muntele "Scaunele". Se ruga toată ziua, iar noaptea, în timp ce rostea rugăciunea lui Iisus, împletea coşuri. Dormea foarte puţin. A trecut la Domnul în anul 1660. Moaştele sale au darul tămăduirii. (21 iulie)
Sfântul Ierarh Varlaam a fost mitropolitul Moldovei între anii 1632 şi 1653. Are o seamă de realizări: dreptul preoţilor de a fi judecaţi numai de instanţele bisericeşti; prima carte românească tipărită în Moldova; Sinodul de la Iaşi etc. Sfântul Varlaam a trecut la cele veşnice spre sfârşitul anului 1657. (30 august)

Sfântul Ioan s-a născut în anul 1644, din părinţi creştini. La vârsta de 15 ani ajunge rob la turci. Pe drumul spre Constantinopol, un păgân pune ochii pe el şi-l cumpăra cu gândul de a-l sodomiza. Ioan îl va omorâ. Ajuns pe mâna soţiei păgânului aceasta îl va preda eparhului cetăţii după 2 ani şi va fi aruncat în temniţă. A fost supus la diverse chinuri, iar în cele din urmă a fost spânzurat în data de 12 mai 1662. (12 mai)
Sfântul Ierarh Sava Brancovici s-a născut în Transilvania dintr-o familie de sârbi stabilită în părţile Aradului, însă o bună perioadă a vieţii sale a locuit în Tara Românească. La Târgovişte a fost călugărit sub numele de Sava. A fost ales mitropolit al Transilvaniei în anul 1656, păstorind vreme de douzecisipatru de ani însă, tot într-o perioadă în care la conducere se aflau principii calvini. În 1680, mitropolitul Sava Brancovici a fost arestat şi trimis în temniţă. Nu se ştie data exactă când a trecut la cele veşnice.
Mitropolitul Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava, primind la botez numele Dimitrie. În 1686, în urma campaniei de retragere din Moldova, soldaţii polonezi au luat cu ei ca ostatic şi pe mitropolitul Dosoftei. Rămâne în exil până la sfârşitul vieţii. A trecut la cele veşnice pe 13 decembrie 1693.(13 decembrie)
Sfântul Ierarh Teodosie s-a născut în prima jumătate a sec. al XVII-lea, în ţinutul Vrancei. A intrat de tânăr în monahism. Datorită culturii sale, este numit secretar la cancelaria mănăstirii Bogdana. Mai târziu, în calitate de egumen, se ocupă de reconstruirea acestui aşezământ. În anul 1670 a fost hirotonit episcop de Rădăuţi, iar în 1671, episcop de Roman. Va fi pentru un an mitropolitul Moldovei. Pleacă la Focşani şi se reocupâ de reconstrucţia Mănăstirii Brazi. În toamna anului 1694, tătarii au năvălit şi la schitul Brazi. Aceştia i-au cerut să le predea avutul şi obiectele de preţ. Pentru că Sfântul Teodosie a refuzat, aceştia i-au tăiat capul. (22 septembrie)
Sfânta Teodora se căsătoreşte cu Elefterie, însă, nu după mult timp cei doi vor intra în cinul monahal. Teodora a intrat la Schitul Vărzaresti-Vrancea, iar soţul ei, la Schitul Poiana Mărului. Sfânta se retrage în munţii Buzăului. După 10 ani se retrage în munţii Neamţului. Ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihăstriei, a dus pe fericita Teodora în părţile Sihlei, unde se afla un bordei părăsit. Acolo a rămas singură, numai cu Hristos, şi a petrecut mulţi ani în cea mai aspră nevoinţă pustnicească. Era la sfârşitul secolului al XVII-lea. După un timp, Cuvioasa Teodora se mută din chilie în peştera de alături, unde rămâne până la moarte, ostenindu-se în post şi rugăciune. (7 august)
Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş a fost hirotonit de către mitropolitul Dosoftei al Moldovei pe când acesta era exilat la Jolkiev, în Polonia. Sfântul Iosif Mărturisitorul s-a împotrivit încercărilor de atragere a românilor la Biserica Romano-Catolică, fapt pentru care a fost aruncat în închisoare. Nu se ştie cu exactitate perioada cât a stat în închisoare. Fiind eliberat a încercat să-şi reocupe scaunul episcopal, dar fără să reuşească. Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul a murit în jurul anului 1711. (24 aprilie)
Pentru că a refuzat să se lepede de la credinţa creştină, pe 15 august 1714, chiar în ziua când împlinea 60 de ani, domnitorul român Constantin Brâncoveanu a fost decapitat. Aceeaşi pedeapsă au suferit-o şi cei patru fii ai săi, împreună cu sfetnicul Ianache. (16 august)
Sfântul Cuvios Antonie de la Iezeru Vâlcea, originar din Oltenia, s-a călugărit în schitul Iezeru, apoi a vieţuit într-o peşteră din muntele Iezeru din 1690 până la 1719 când a murit. (23 noiembrie)
Sfântul Cuvios Pahomie s-a născut în jurul anului 1674, în satul Gledin, primind numele de botez Petru. Ajunge în Moldova unde este primit ca frate la Mănăstirea Neamţ. Aici va parcurge, după rânduială, toate încercările duhovniceşti. În 1697, la vârsta de 25 de ani, a fost călugărit. După moartea părintelui egumen Ioan, este numit, la nici treizeci de ani, stareţ al Mănăstirii Neamţ, pe care o va conduce până în anul 1704. Cuviosul Pahomie pleacă la Kiev, unde, la Lavra Pecerska, îl cunoaşte pe Sfântul Dimitrie al Rostovului, căruia îi devine ucenic. Se întoarce la Mănăstirea Neamţ în 1706 şi se hotărăşte să aleagă sihăstria într-o pădure lângă Muntele Chiriacul. De aici, sihastrul Pahomie a fost chemat pentru scaunul episcopal de la Roman. L-a uns domn pe Nicolae Mavrocordat în Biserica Sf. Nicolae, la 8 noiembrie 1711. La 1 martie 1714, Pahomie părăseşte de bună voie scaunul arhieresc. Ajunge la Neamţ, unde va sta patru zile, şi de aici se va retrage din nou, lângă Muntele Chiriacu. După multe necazuri, Pahomie a pornit în pribegie la Kiev, oprindu-se la Lavra Pecerska. A trecut la cele veşnice pe 14 aprilie în anul 1724. (14 aprilie)
Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, în jurul anului 1690. Sfântul Ioan Rusul a participat ca soldat în războiul ruşilor împotriva turcilor din anul 1711. A fost luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azofului şi vândut unui ofiţer superior turc. Ca prizonier a fost rânduit să îngrijească de vite. Grajdul vitelor îi devine şi locul de odihnă. A dus o viaţă în rugăciune, sâmbăta se ducea la biserică să se împărtăşească. (27 mai)
Sfinţii Cuvioşi Mărturisitori Visarion Sarai (a murit în închisoare la Sibiu), Sofronie de la Cioara (închis la Bobâlna şi Abrud) şi Mucenicul Oprea Miclăus din Săliştea Sibiului (a murit în închisoare la Sibiu), trei Sfinţi luptători ce au trăit pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. (21 octombrie)
Sfântul Ioan din Galeş lupta împotriva unirii cu Roma (jumătatea secolului XVIII) îşi găseşte sfârşitul în închisoare la Graz, în urma cererii Curţii din Viena către autorităţile din Transilvania.(21 octombrie)
Sfântul Moise Măcinic din Sibiel, printre marii apărători ai dreptei credinţe a românilor din Transilvania în veacul al XVIII-lea.(21 octombrie)
Sfântul Atanasie Todoran s-a născut în Bichigiu, sat de pe Valea Salautei, într-o familie de ţărani liberi. La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit "La mocirla", era organizată sfinţirea drapelelor de luptă şi depunerea jurământului de către nouă companii ale Regimentului de graniţă nou înfiinţat. Când militarii erau pregătiţi pentru depunerea jurământului, în faţă a ieşit, călare, "moş Tănase Todoran", în vârstă de 104 ani, şi le-a rostit grănicerilor o cuvântare. Soldaţii care urmau să depună jurământ de credinţă faţă de Viena au trecut de partea lui Atanasie aruncând armele jos, în semn de protest şi nesupunere. La scurt timp după aceea, s-au făcut cercetări pentru ca vinovaţii să fie pedepsiţi. La 12 noiembrie 1763, pe acelaşi platou din Salva a avut loc execuţia celor găsiţi vinovaţi de revoltă din luna mai. Atanasie Todoran a fost frânt cu roata de sus în jos, iar capul i-a fost legat de o roată, "pentru că i-a reţinut pe oameni de la unire şi de la înrolarea în statutul militar grăniceresc..." - după cum se arată în sentinţa de condamnare. Împreună cu Atanasie au fost martirizaţi prin spânzurare, "pentru aceeaşi vină", Vasile Dumitru din Mocod, Grigore Manu din Zagra şi Vasile Oichi din Telciu, alte nouăsprezece persoane fiind supuse bătăilor cu vergi; mulţi dintre cei bătuţi au murit sub lovituri. (12 noiembrie)
Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului s-a născut în anul 1692 în localitatea Poltava din Ucraina. Împreună cu ucenicul său, ieroschimonahul Mihail, şi cu alţi călugări, intra în obştea Mănăstirii Dalhauti, în apropierea oraşului Focşani, unde rămâne 20 de ani. După ce înfiinţează câteva mănăstiri în Buzău şi Vrancea, se stabileşte la Mănăstirea Poiana Mărului. De numele Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului se leagă existenta isihasmului românesc, adică practicarea rugăciunii minţii. Pe lângă aleasa sa viaţă duhovnicească-ascetică, stareţul Vasile era şi un bun cunoscător al scrierilor patristice şi postpatristice, din care a făcut anumite traduceri. Ca dascăl al rugăciunii, marele stareţ a scris şi câteva „Cuvinte“ despre paza minţii, despre rugăciune şi creştere duhovnicească, scurte introduceri la scrierile filocalice, lucrări teologice-ascetice, în limba slavonă, care au rămas în manuscris. Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului a trecut la cele veşnice la 25 aprilie 1767. (25 aprilie)
Sfântul Tihon de Zadonsk s-a născut în anul 1724 în Rusia, din părinţi creştini. În 1758 intră în monahism, primind numele de Tihon. Devine arhimandrit şi egumen al Mănăstirii Jelticov, episcop-vicar al Novgorodului pentru un an de zile şi din 1763 episcop de Voronej şi Eletk pentru vreme de patru ani şi jumătate. În această calitate, luptă împotriva ereticilor, păgânismului, dezvoltă învăţământul din zona în care păstorea şi se îngrijeşte să aibă în eparhia sa preoţi competenţi. Decide să se retragă în singurătate în anul 1769, la Mănăstirea Bogoroditk din Zadonsk. Aici, se adânceşte în rugăciune şi viaţă ascetică. (13 august)
Sfântul Paisie de la Neamţ este unul din marii nevoitori şi înnoitori ai monahismului românesc din veacul al XVIII-lea. Este cunoscut şi sub numele de Paisie Velicicovski. S-a născut la 21 decembrie 1722 ca fiu al protopopului Ioan din Poltava, primind la botez numele Petru. Vieţuieşte printre altele la mănăstiri din Kiev, Ţările Romane, Muntele Athos. Paisie va primi în dar de la voievodul Constantin Moruzzi Mănăstirea Neamţ. În ziua de 15 noiembrie 1794, Paisie a trecut la cele veşnice şi a fost îngropat în biserica mare a mănăstirii Neamţ. (15 noiembrie)
Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica s-a născut în anul 1730, într-o familie din Săliştea Sibiului.(3 decembrie)
Sfântul Nicodim Aghioritul s-a născut în anul 1749 în oraşul Naxos, situat în sud-estul arhipelagului Ciclade din Marea Egee. Până la intrarea în monahism, s-a numit Nicolae Kallivurtzis. Sfântul Nicodim va corecta, traduce şi va scrie numeroase cărţi. (14 iulie)
Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti. S-a născut în anul 1765. A intrat în monahism la Mănăstirea Neamţ şi a fost ucenicul Sfântului Paisie Velicicovski. A fost ridicat la rangul de Mitropolit al Ţării Româneşti, direct din treapta de ierodiacon, în anul 1823. (22 iunie)
Sfântul Serafim de Sarov s-a născut la 19 iulie 1759. În data de 2 ianuarie 1833, Sfântul Serafim de Sarov a fost aflat adormit intru Domnul în chilia sa, la rugăciune, în genunchi, cu mâinile încrucişate pe piept în faţa icoanei Maicii Domnului.(2 Ianuarie)
Sfântul Nectarie Taumaturgul s-a născut pe 1 octombrie 1846, în Silivria, un orăşel situat în provincia Tracia din nordul Greciei. La 27 de ani, devine monah la Mănăstirea Nea Moni, primind numele de Lazăr. După un an de zile este hirotonit diacon, primind numele Nectarie. După ce a absolvit cursurile Facultăţii de Teologie din Atena, în anul 1885, pleacă în Egipt. Aici slujeşte la biserica "Sfântul Nicolae“, din Cairo. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotoneşte mitropolit onorific de Pentapolis. Din cauza unor slujitori ai Bisericii din Alexandria, care l-au acuzat pe Nectarie că ar vrea să ia locul patriarhului, este trimis în anul 1890 în Grecia. Patriarhul Sofronie va da o ordonanţă, prin care îi retrage cinstea arhierească. În Grecia, ajunge director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios. Renunţă la funcţia de conducător al Seminarului Teologic şi întemeiază Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, unde rămâne până la sfârşitul vieţii. (9 noiembrie)
Sfântul cuvios Teofil (mireanul Toma) cel nebun pentru Hristos. În ziua de 9 decembrie 1834, el a fost rânduit schimnic, sub numele de Teofil. Din această zi, sfântul s-a retras într-o livadă izolată, lângă satul Glubocita, unde s-a nevoit mulţi ani. Datorită vârstei înaintate, în ziua de 1 decembrie 1844, ieroschimonahul Teofil a cerut să fie inchinoviat în Lavra Pecerska. Însă, arhiepiscopul Filaret l-a mutat în pustia Goloseev, aflată tot în apropiere de Kiev. În anul 1848, fiind ocărât pentru comportamentul său "ciudat", cuviosul a fost alungat din pustia Goloseev, retrăgându-se într-o livadă din apropiere de Kitaev. În ziua de 23 aprilie 1853, cuviosul s-a întors însă în pustia Goloseev. La îndemnul mitropolitului, în ziua de 15 iulie 1853, Sfântul Teofil s-a întors în lavra de la Kitaev. Sfântul Cuvios Teofil cel nebun pentru Hristos a trecut la cele veşnice în ziua de 28 octombrie 1853, la vârsta de 65 de ani. După adormirea sa, sfântul a fost înmormântat în sicriul pe care l-a păstrat în chilia sa toată viaţa.
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica s-a născut în Bucureşti, pe 7 octombrie 1787. La vârsta de 20 de ani ajunge la mănăstirea Cernica, din apropierea Bucureştilor. La cererea duhovnicului său, pe data de 12 noiembrie 1808, tânărul Constantin devine monahul Calinic. Ajunge episcop de Râmnicul Vâlcea. Printre înfăptuirile sale de seamă se numără şi Mănăstirea Frăsinei. Este locul în care nu au acces femeile. Sfântul Calinic a înfiinţat o tipografie în anul 1861, la Râmnic. (11 aprilie)
Andrei Şaguna a fost unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania, în decursul secolului al XIX-lea. Andrei Șaguna (n. 20 decembrie 1808, Mișcolț, Ungaria — d. 28 iunie 1873, Sibiu) a fost un mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov (1851), membru de onoare al Academiei Române. (30 noiembrie)
Cuviosul Antipa s-a născut în anul 1816, în satul Calapodesti, din judeţul Bacău. A intrat în monahism la Mănăstirea Calapodesti, la vârsta de 20 de ani. Va vieţui la Muntele Athos, apoi se întoarce în Moldova, unde va muri în 1882.(10 Ianuarie)
Cuviosul Irodion s-a născut în 1821, în Bucureşti şi a primit la botez numele de Ioan. La vârsta de 20 de ani, a intrat ca frate în Mănăstirea Cernica. Primeşte îngerescul chip al călugăriei pe 3 decembrie 1846, sub numele de Irodion. În septembrie 1850 stareţul său, Calinic, este hirotonit episcop la Râmnicu Vâlcea. Cu acest prilej, Calinic ia cu sine, alături de alţi vieţuitori şi pe Irodion. În anul 1854 îl numeşte stareţ al schitului Lainici. A păstorit cu mici întreruperi 41 de ani, între anii 1854-1900. (3 mai)
Sfântul Siluan Athonitul s-a născut în 1866, la Tambov (Rusia), dintr-o familie de creştini. Datorită mustrării primite de la Maica Domnului pentru viaţa trăită în necurăţie, ia hotărârea la vârsta de 26 de ani să ajungă la Sfântul Munte. Se călugăreşte la Mănăstirea Sfântul Pantelimon. (24 septembrie)
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul s-a născut pe 23 iulie 1913, în comuna Crainiceni din judeţul Botoşani şi a primit la botez numele Ilie. A rămas orfan de mic de amândoi părinţii şi a fost crescut de bunică. Intră în viaţa monahală de tânăr, în 1936 este tuns monah. Va pleca în Tara Sfântă unde va vieţui până la moartea sa în 1960. Menţionăm că Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a scris o seamă de poeme adunate într-o culegere intitulata "Hrană duhovnicească", tipărite, în condiţii grafice modeste, aproape precare, de către ucenicul său, părintele Ioanichie Pârâială. (5 august)