Casatoria lui Isaac

Casatoria lui Isaac

Eliazar se duce in Mesopotamia

Avraam, imbatranind, a chemat pe Eliazar, sluga cea mai batrana din casa sa, care carmuia toate cate avea, si i-a zis: "Mergi in tara mea, unde m-am nascut eu, la rudele mele, si vei lua de acolo femeie lui Isaac, fiul meu". Apoi a luat sluga cu sine zece camile incarcate cu lucruri scumpe si s-a dus in Mesopotamia, in cetatea lui Nahor.

Si intr-o zi, spre seara, cand ies femeile sa scoata apa, a poposit cu camilele la o fantana afara din cetate. Si a zis: "Doamne Dumnezeul stapanului meu Avraam, scoate-mi-o in cale astazi si fa mila cu stapanul meu Avraam. Iata, eu stau la fantana aceasta si fetele locuitorilor cetatii au sa iasa sa scoata apa. Deci fata careia ii voi zice: Pleaca urciorul tau sa beau si care-mi va raspunde: "Bea! Ba si camilele toate le voi adapa pana se vor satura" - aceea sa fie pe care Tu ai randuit-o robului Tau Isaac !"

Eliazar intalneste pe Rebeca

Dar nu sfarsise el inca a cugeta acestea in mintea sa, cand iata ca iesi cu urciorul pe umar Rebeca, fecioara care se nascuse lui Batuel, fiul Milcai, femeia lui Nahor, fratele lui Avraam.

Si venind ea la fantana, si-a umplut urciorul si a pornit inapoi. Atunci sluga lui Avraam a alergat inaintea ei si i-a zis: "Da-mi sa beau putina apa din urciorul tau". Iar ea a zis: "Bea, domnul meu!". Si indata si-a lasat urciorul pe brate si i-a dat sa bea apa pana a incetat de a mai bea. Apoi a zis: "Si camilelor tale am sa le scot apa pana vor bea toate".

Si indata si-a desertat urciorul in adapatoare si a alergat iar la fantana sa scoata apa, si a adapat toate camilele. Iar omul acela se uita la ea cu mirare si tacea, dorind sa stie de i-a binecuvantat Domnul calatoria sau nu.

Si daca au incetat toate camilele de a mai bea, a luat omul acela si i-a dat un inel de aur si doua bratari la mainile ei. Apoi a intrebat-o si a zis: "A cui fata esti tu? Spune-mi, te rog, daca se afla in casa tatalui tau loc, ca sa ramanem?"

Iar ea i-a zis: "Sunt fata lui Batuel al Milcai, pe care ea l-a nascut lui Nahor". Apoi i-a mai zis: "Avem si paie si fan mult, si la noi este si loc, ca sa ramaneti".

Atunci s-a plecat omul acela si s-a inchinat Domnului.

Eliazar in casa lui Batuel

Rebeca insa avea un frate, anume Laban. Si a alergat Laban afara, la fantana, la omul acela, caci el vazuse inelul de aur si bratarile la mainile surorii sale Rebeca, si auzise vorbele Rebecai, sora sa, care spusese: "Asa si asa mi-a vorbit omul acela!"

Si ajungand la el, l-a gasit stand cu camilele la fantana. Si i-a zis: "Intra, binecuvantatul Domnului! Pentru ce stai afara? Eu ti-am gatit casa si salas pentru camilele tale!"

Si a intrat omul acela in casa. Iar Laban a luat povara de pe camile si le-a dat paie si fan, iar lui si oamenilor, care erau cu el, le-a dat apa ca sa-si spele picioarele.

Apoi le-a adus de mancare. Eliazar insa a zis: "Nu voi manca pana nu voi spune la ce am venit!" Zis-a Laban: "Spune!"

Si dupa ce Batuel si Laban au ascultat toate, cum a venit si cum a rugat pe Dumnezeu sa-i descopere pe viitoarea sotie a feciorului stapanului sau, au zis catre el: "De la Domnul vine lucrul acesta si noi nu-ti putem spune nimic nici de bine nici de rau. Iata, Rebeca este inaintea ta; ia-o si te du si sa fie sotie a feciorului stapanului tau, cum a grait Domnul".

Si auzind cuvintele lor, sluga lui Avraam s-a inchinat Domnului pana la pamant. Apoi a scos sluga lucruri de argint si lucruri de aur si haine si le-a dat Rebecai. Dat-a de asemenea daruri si fratelui si mamei ei. Si a doua zi de dimineata, Rebeca a plecat cu el spre tara Canaan si s-a facut sotie lui Isaac.

Avraam a trait 175 de ani si Isaac l-a ingropat langa Sarra (Fac. 24, 1-67).