Cele zece pedepse

Cele zece pedepse trimise de Dumnezeu asupra Egiptului

Apa Nilului prefacuta in sange. Broastele si mustele veninoase

Zis-a Domnul catre Moise: "Inima lui Faraon se indaratniceste si nu lasa poporul. Du-te dar la Faraon dimineata; el are sa iasa la apa, iar tu ai sa stai in calea lui, pe malul raului, si toiagul acesta care s-a prefacut in sarpe sa-l iei in mana ta; si sa zici lui Faraon: Domnul Dumnezeul evreilor m-a trimis la tine sa-ti spun: Lasa pe poporul Meu sa-Mi faca slujba in pustiu, si iata pana acum nu M-ai ascultat.

Asa zice Domnul: Din aceasta vei cunoaste ca Eu sunt Domnul: iata, cu acest toiag, care e in mana Mea, voi lovi apa din rau si se va preface in sange; pestele din rau va muri, raul se va imputi si egiptenii nu vor putea bea apa din rau".

Moise si Aaron au facut precum le-a poruncit lor Dumnezeu si toata apa din rau s-a prefacut in sange.

Si au facut asa si magii egipteni cu vrajile lor. De aceea s-a invartosat inima lui Faraon si nu i-a ascultat, precum le spusese Domnul, si pedeapsa asta a tinut sapte zile.

Atunci a zis Domnul catre Moise: "Intra la Faraon si-i zi: Asa graieste Domnul: Lasa pe poporul Meu ca sa-Mi slujeasca. Iar de nu vei vrea sa-l lasi, iata, Eu voi lovi toate tinuturile tale cu broaste".

Si si-a intins Aaron mana sa asupra apelor Egiptului si ele au scos broaste; si au iesit broaste si au acoperit pamantul Egiptului. Dar au facut asemenea si vrajitorii egiptenilor cu vrajile lor si au scos broaste in pamantul Egiptului.

Atunci a chemat Faraon pe Moise si pe Aaron si a zis: "Rugati-va pentru mine Domnului sa departeze broastele de la mine si de la poporul meu, si voi lasa poporul lui Israel sa jertfeasca Domnului!"

Iesind deci Moise si Aaron de la Faraon, a strigat Moise catre Domnul, ca sa piara broastele, pe care le trimisese impotriva lui Faraon. Si a facut Domnul dupa cuvantul lui Moise.

Vazand insa ca s-a facut usurare, Faraon si-a invartosat inima si nu i-a ascultat, dupa cum spusese Domnul.

Atunci a zis Domnul catre Moise: "Zi lui Aaron: intinde-ti toiagul tau cu mana si loveste tarina pamantului si vor fi tantari pe oameni, pe vite, pe Faraon si in casa lui, si pe slugile lui; toata tarana pamantului se va face tantari in tot pamantul Egiptului".

Si au facut ei asa.

Au incercat atunci si magii cu vrajile lor sa faca tantari, dar n-au putut. Si au ramas tantarii pe oameni si pe vite.

Si au zis magii catre Faraon: "Acesta-i degetul lui Dumnezeu!" Dar inima lui Faraon s-a invartosat si nu i-a ascultat, dupa cum spusese Domnul.

Tauni, ciuma vitelor, rani si bube

Zis-a Domnul catre Moise: "Scoala maine de dimineata si iesi inaintea lui Faraon m vremea cand el are sa iasa la apa, iar tu sa-i zici: Asa graieste Domnul: Lasa pe poporul Meu ca sa-Mi slujeasca in pustiu! Daca insa nu vei lasa pe poporul Meu, iata, Eu voi trimite asupra ta, asupra slujitorilor tai, asupra poporului tau si asupra caselor voastre, tauni si se vor umple casele egiptenilor de tauni si pamantul pe care traiesc ei. Si voi osebi, in ziua aceea, pamantul Gosen in care locuieste poporul Meu, ca acolo nu vor fi tauni, ca sa stii ca Eu sunt Domnul in mijlocul acestei tari".

Si s-a facut asa. Atunci a chemat Faraon pe Moise si Aaron si le-a zis: "Eu va voi lasa sa aduceti jertfa Domnului Dumnezeului vostru, in pustiu, dar sa nu va duceti departe. Rugati-va dar Domnului pentru mine".

Iar Moise a zis: "Iata, cum voi iesi de la tine, ma voi ruga Domnului Dumnezeu si maine se vor indeparta taunii de la Faraon, de la slujitorii lui si de la poporul lui, dar Faraon sa inceteze a mai insela, nedand drumul poporului sa aduca jertfa Domnului".

Si iesind Moise de la Faraon, s-a rugat lui Dumnezeu. Si a facut Domnul dupa cum zisese Moise.

Dar Faraon si-a invartosat inima si de data aceasta si n-a lasat poporul sa se duca.

Atunci a zis Domnul catre Moise: "Intra la Faraon si-i spune: Acestea zice Domnul Dumnezeul evreilor: Lasa pe poporul Meu sa-Mi slujeasca! Iar de nu vei vrea sa lasi pe poporul Meu, ci-l vei mai tine, iata, mana Domnului va fi peste vitele tale cele de la camp: peste cai, peste asini, peste camile, peste boi si oi, si va fi moarte foarte mare. Dar va face Domnul osebire in ziua aceea intre vitele israelitilor si vitele egiptenilor: din toate vitele fiilor lui Israel nu va muri nici una".

Si asa a fost.

Dar inima lui Faraon s-a invartosat si nu a lasat poporul sa se duca.

Iarasi a grait Domnul cu Moise si cu Faraon si a zis: "Luati-va cate o mana plina de cenusa din cuptor si s-o arunce Moise spre cer inaintea lui Faraon si a slujitorilor lui. Si se va starni pulbere in tot pamantul Egiptului si vor fi pe oameni si pe vite rani si basici usturatoare in toata tara Egiptului".

Si s-a facut asa.

Si magii n-au putut sta impotriva lui Moise din pricina ranilor, pentru ca erau bube pe ei si in tot Egiptul.

Dar Domnul a invartosat inima lui Faraon si nu i-a ascultat, cum zisese Domnul lui Moise.

Grindina, lacustele si intunericul

Zis-a Domnul catre Moise: "Sa te scoli maine dimineata si sa te infatisezi lui Faraon si sa-i zici: Asa graieste Domnul Dumnezeul evreilor: Lasa pe poporul Meu ca sa-Mi slujeasca, fiindca de data aceasta voi trimite toate pedepsele Mele impotriva ta, a slugilor tale si a poporului tau, ca sa vezi ca nu este altul asemenea Mie in tot pamantul.

De Mi-as fi intins mana si te-as fi lovit pe tine si pe poporul tau cu ciuma, tu ai fi fost sters de pe fata pamantului; dar te-am crutat, ca sa-Mi arat puterea Mea si ca sa se vesteasca numele Meu in tot pamantul. Si tu tot te mai impotrivesti poporului Meu si nu-l lasi. Iata, Eu voi ploua maine, pe vremea asta, grindina foarte multa, cum n-a mai fost in Egipt de la intemeierea lui si pana in ziua aceasta".

Si asa a fost.

Grindina aceasta a batut in tot pamantul Egiptului tot ce era in camp, oameni si dobitoace; toata iarba campului a batut-o grindina si toti pomii din camp i-a rupt grindina. Numai in tinutul Gosen, unde traiau fiii lui Israel, n-a fost grindina.

Atunci, trimitand, Faraon a chemat pe Moise si pe Aaron si a zis catre ei: "Acum vad ca am pacatuit! Domnul este drept, iar eu si poporul meu suntem vinovati. Rugati-va Domnului pentru mine, sa inceteze glasul lui Dumnezeu, grindina si focul pe pamant, si va voi lasa si mai mult nu va voi impiedica".

Iesind deci Moise de la Faraon si din cetate si intinzandu-si mainile catre Domnul, au incetat tunetele si grindina si s-a oprit ploaia.

Vazind insa ca au incetat ploaia, grindina si tunetele, pacatuit-a Faraon inainte si si-a invartosat inima, si el si slugile lui.

Atunci a grait iarasi Domnul cu Moise si a zis: "Du-te la Faraon si-i zi: Asa graieste Domnul Dumnezeul evreilor: Pana cand nu vei vrea sa te smeresti inaintea Mea? Lasa pe poporul Meu ca sa-Mi slujeasca! Iar de nu vei lasa pe poporul Meu, iata maine, pe vremea asta, voi aduce lacusta multa in toate hotarele tale".

Si asa a fost. Si au venit lacustele si au pustiit totul.

Atunci Faraon a chemat in graba pe Moise si pe Aaron si le-a zis: "Gresit-am inaintea Domnului Dumnezeului vostru si inaintea voastra! Iertati-mi, acum, inca o data, greseala mea si va rugati Domnului Dumnezeului vostru sa abata in orice chip de la mine prapadul acesta".

Si iesind de la Faraon, Moise s-a rugat lui Dumnezeu, si Domnul a starnit vant puternic de la apus si acesta a dus lacusta Si a aruncat-o in Marea Rosie si n-a ramas nici o lacusta in tot pamantul Egiptului.

Dar Domnul a invartosat inima lui Faraon si acesta n-a dat drumul fiilor lui Israel.

Atunci a zis Domnul catre Moise: "Intinde mana ta spre cer si se va face intuneric in pamantul Egiptului, de sa-l pipai cu mana".

Si si-a intins Moise mana sa spre cer si s-a facut intuneric bezna trei zile in tot pamantul Egiptului, de nu se vedea om cu om, si nimeni nu s-a urnit de la locul sau trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumina peste tot in locuintele lor.

Domnul a invartosat inima lui Faraon si el n-a vrut sa le dea drumul, ci a zis Faraon catre Moise: "Du-te de aici! Dar baga de seama sa nu te mai arati in fata mea, caci in ziua cand vei vedea fata mea, vei muri".

Pedeapsa a zecea: moartea intailor-nascuti

Dupa aceea a zis Domnul catre Moise: "Inca o plaga voi mai aduce asupra lui Faraon si asupra Egiptului, si dupa aceea va vor da drumul de aici. Dar cand va vor da drumul, cu grabire va vor alunga de aici. La miezul noptii voi trece prin Egipt, si va muri tot inaiul-nascut in pamantul Egiptului, de la intaiul-nascut al lui Faraon, care urmeaza sa sada pe tronul sau, pana la intaiul-nascut al roabei de la rasnita, si pana la intaiul-nascut al dobitoacelor. Si va fi plangere mare in tot pamantul Egiptului, cum n-a mai fost si cum nu va mai fi.

Iar la toti fiii lui Israel nici caine nu va latra, nici la om, nici la dobitoc, ca sa cunoasteti ce deosebire face Domnul intre egipteni si israeliti".

Apoi a zis Domnul catre Moise: "Nu va va asculta nici acum Faraon, ca sa se inmulteasca semnele Mele si minunile Mele in pamantul Egiptului".

A facut deci Moise si Aaron toate semnele si minunile acestea inaintea lui Faraon. Dar Domnul a invartosat inima lui Faraon si el n-a ascultat sa lase pe Israel sa iasa din pamantul sau (Ies. 7, 14-11, 10).

Mare esti Tu, Cel ce faci minuni, Tu esti singurul Dumnezeu (Ps. 85,9).