Dreptul Tobit
Dreptul Tobit
Tobit era bun la inima
Un om din neamul lui Neftalim, numit Tobit, facea si el parte din numarul robilor dusi in Asiria la Ninive. Acesta, fiind plin de credinta in Dumnezeu, era totdeauna departe de cei rai si necredinciosi.
Pe cand ceilalti se inchinau la viteii de aur, el se ducea la sarbatorile cele mari la Ierusalim, pentru a se inchina acolo Domnului. De aceea a facut Dumnezeu ca el sa aiba trecere la rege, care i-a dat libertate sa se duca in tara unde va vrea. Atunci el s-a dus si a cercetat pretutindenea pe israeliti, i-a mangaiat, i-a imbarbatat, a dat mancare celor flamanzi si straie celor goi.
In vremea aceea, regele Sanherib a inceput a prigoni si a stramtora pe israeliti, a ucis un mare numar din ei si a oprit a se ingropa trupurile lor. Tobit ascundea mortii in casa sa si noaptea ii ingropa. Regele a aflat de asta si a poruncit sa fie ucis. Dar Tobit izbuti sa fuga cu femeia si cu fiul sau. Dupa 40 de zile regele a fost omorat, si atunci Tobit s-a intors si s-a apucat iar sa ingroape pe cei morti.
Dumnezeu incearca pe dreptul Tobit
Si chiar in noaptea aceea, povesteste Tobit, dupa ce m-am intors de la inmormantare, fiind necurat, m-am culcat sa dorm afara langa zidul curtii, cu fata descoperita.
Si n-am bagat de seama ca pe zid erau vrabii. Si pe cand stam cu ochii deschisi, vrabiile au lasat ceva cald in ochii mei si am facut pete de albeata.
Si m-am dus eu la doctori, pentru ingrijire. Ei mi-au uns ochii cu alifie, dar am ramas orb complet. Fratii au ramas adanc intristati de aceasta. Ahicar a purtat grija de intretinerea mea timp de doi ani, inainte de a pleca la Elimaida.
Si atunci Ana, femeia mea, a luat de lucru ca muncitoare sa toarca lana si sa teasa panza. Ea preda lucru facut si i se platea; si o data, peste plata, a primit ca dar un ied pentru mancare.
Si venind acasa, iedul a inceput sa zbiere; si eu am intrebat pe femeie: "De unde este iedul acesta? Nu cumva este de furat? Da-l stapanului lui, caci nu se cuvine sa mancam de furat".
Atunci ea mi-a raspuns: "Mi-a fost daruit peste plata". Si eu n-am crezut-o si i-am zis sa-l dea stapanului si m-am inrosit inaintea ei. Ea insa mi-a raspuns: "Unde-ti sunt milosteniile si faptele tale cele bune? Toata lumea stie ce ti-au adus". Tobit insa nu raspunse nimic, ci numai se ruga.
Tobit da sfaturi intelepte fiului sau
Cand era aproape de moarte, Tobit chema pe fiul sau si-i dadu povete folositoare, zicandu-i: "Fiule, cand voi muri, sa ma ingropi si sa nu parasesti pe mama ta; cinsteste-o in toate zilele vietii tale, fa ce-i place ei si sa nu-i pricinuiesti amaraciuni!
Adu-ti aminte, fiule, ca ea a infruntat multe primejdii pentru tine, cand te-a purtat in pantece. Si cand ea va muri, s-o ingropi langa mine in acelasi mormant.
Adu-ti aminte in toate zilele, fiule, de Domnul Dumnezeul nostru si sa nu doresti a gresi si a calca poruncile Lui. Sa faci fapte bune in toate zilele vietii tale si sa nu umbli pe caile nedreptatii.
Da milostenie din averea ta si sa n-aiba ochiul tau parere de rau cand vei face milostenie. De la nici un sarac sa nu-ti intorci fata ta, si atunci nici de la tine nu se va intoarce fata lui Dumnezeu.
Cand ai mult, da mai mult; daca ai putin, da mai putin, dar nu pregeta sa faci milostenie.
Pazeste-te, fiule, de orice desfranare. Sa-ti iei femeie din semintia tatalui tau, si sa nu-ti iei femeie straina, care n-ar fi din semintia tatalui tau, caci noi suntem fii de prooroci. Parintii nostri din vechime sunt Noe, Avraam, Isaac si Iacov. Adu-ti aminte, fiule, ca ei cu totii si-au luat femei din mijlocul fratilor lor si au fost binecuvantati in fiii lor, si urmasii lor vor mosteni pamantul.
Asadar, fiule, sa iubesti pe fratii tai si sa nu te trufesti in inima ta fata de fratii tai si fata de fiii si fiicele poporului tau, incat sa nu-ti iei femeie de la ei, pentru ca din mandrie izvoraste pieire si mare neoranduire, iar din lene, saracie si lipsa mare, caci lenea este mama foamei.
Plata celor care lucreaza pentru tine nu o amana pe maine, ci da-le-o indata, caci si tie ti se va rasplati, de vei sluji lui Dumnezeu. Ia seama, fiul meu, in toate lucrarile tale si fii bine crescut in toata purtarea ta!
Ceea ce urasti tu insuti, aceea nimanui sa nu faci. Vin pana la imbatare sa nu bei si betia sa nu calatoreasca cu tine pe cale!
De la tot inteleptul sa ceri sfat si sfatul folositor sa nu-l dispretuiesti.
Binecuvinteaza pe Domnul Dumnezeul nostru in tot timpul si cere de la El sa calauzeasca caile tale si ca toate gandurile tale sa izbandeasca, caci intelepciunea nu este data la tot neamul, ci Domnul da tot binele si, pe cine voieste, il ridica sau il coboara pana la fundul locasului mortilor. Tine minte deci, fiule, poruncile mele si sa nu se stearga ele din inima ta".
Raspuns-a fiul si a zis: "Tata, voi face tot ce mi-ai poruncit" (Tobit). Tot ce ti se va intampla, primeste cu placere si in necazurile tale fii indelung-rabdator (Int. Sir. 2, 4).