Eli si Samuel


Eli si Samuel

Samuel va fi unul din cei inchinati Domnului

Eli era si arhiereu si judecator in Israel. Pe vremea lui traia un om, pe care-l chema Elcana, iar pe sotia sa Ana. Si oamenii acestia n-aveau copii. Ei in fiecare an, la zilele mari, se duceau amandoi la Silo pentru ca sa se inchine Domnului si sa aduca jertfa.

Intr-o zi, Ana s-a rugat Domnului cu lacrimi, zicand: "Atotputernice Doamne, Dumnezeule Savaot, de vei cauta la intristarea roabei tale si-ti vei aduce aminte de mine si de nu vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei Tale un copil de parte barbateasca, il voi da Tie, si nu va bea el nici vin, nici sichera, nici briciul nu se va atinge de capul lui".

Si a auzit Domnul rugaciunea Anei, si ea a nascut un baiat, caruia i-a pus numele Samuel. Cand era de trei ani, baiatul a fost adus la Silo si inchinat Domnului. Acolo a crescut el sub ochii lui Eli, in slujba Domnului, iubit de Dumnezeu si de oameni.

Fiii lui Eli au purtari rele

Cei doi fii ai lui Eli, Ofni si Finees, au iesit oameni necredinciosi si rai. Cand se aduceau jertfe, ei isi luau parti de acelea la care preotii nu aveau drept. Astfel ei au facut lumea sa nu mai aduca jertfe Domnului. Eli era foarte batran. Afland insa de purtarea fiilor sai, le-a zis: "Nu faceti asta, copiii mei!" Dar ei nu-l ascultara. Atunci a venit la Eli un om al lui Dumnezeu si a zis: "Amandoi fiii tai vor muri in aceeasi zi".

Si pruncul Samuel slujea Domnului sub povata preotului Eli. In zilele acelea cuvantul Domnului era rar si nici vedeniile nu erau dese.

Si iata, in vremea aceea, cand Eli statea culcat la locul sau si ochii lui incepusera a se inchide si nu mai putea sa vada; cand sfesnicul Domnului nu se stinsese inca si Samuel era culcat in cortul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu, a strigat Domnul catre Samuel:

"Samuele, Samuele!". Iar el a raspuns: "Iata-ma!". Si a alergat la Eli si a zis: "Iata-ma! La ce m-ai chemat?". Acela insa a raspuns: "Nu te-am chemat. Du-te si te culca!". Si s-a dus Samuel si s-a culcat.

Iar Domnul a strigat a doua oara pe Samuel: "Samuele, Samuele!". Si acesta s-a sculat si a venit iar la Eli si a zis "Iata-ma! De ce m-ai chemat?". Si acela i-a zis: "Nu te-am chemat, fiul meu! Du-te inapoi si te culca!".

Samuel nu cunostea atunci glasul Domnului si cuvantul Domnului nu i se descoperise inca. Dar Domnul a strigat pe Samuel a treia oara. Si s-a sculat acesta si a venit la Eli si a zis: "Iata-ma! La ce m-ai chemat?". Atunci a inteles Eli ca Domnul cheama pe copil.

Si a zis Eli catre Samuel: "Du-te inapoi si te culca si cand Cel ce te cheama te va mai chema, tu sa zici: "Vorbeste, Doamne, ca robul Tau asculta". Si s-a dus Samuel si s-a culcat la locul sau.

Si a venit Domnul si a stat si a strigat ca intaia si ca a doua oara: "Samuele, Samuele!". Iar Samuel a zis: "Vorbeste, Doamne, ca robul Tau asculta!"

Zis-a Domnul catre Samuel: "Iata, am sa fac in Israel un lucru, incat cine va auzi de el, aceluia ii vor tiui amandoua urechile. In ziua aceea voi face cu Eli toate cate am spus despre casa lui; toate le voi incepe si le voi sfarsi.

Eu i-am spus ca am sa pedepsesc casa lui pe veci pentru vina pe care el a stiut-o, ca fiii fac nelegiuiri, dar nu i-a infranat. De aceea ma jur casei lui Eli ca vina casei lui Eli nu se va sterge nici prin jertfe, nici prin prinoase de paine in veci".

Dupa aceea a dormit Samuel pana dimineata, s-a sculat de noapte si a deschis usile casei Domnului. Dar Samuel s-a temut sa spuna lui Eli vedenia aceasta.

Eli insa a chemat pe Samuel si a zis: "Fiul meu Samuel!" Iar acesta a raspuns: "Iata-ma!" Zis-a Eli: "Ce ti s-a spus? Sa nu ascunzi de mine! Cutare si cutare sa faca cu tine Dumnezeu si inca si mai mult sa faca, daca tu vei ascunde ceva de mine din toate cate ti s-au spus tie".

Si i-a spus Samuel tot si n-a ascuns nimic de el. Atunci Eli a zis: "El e Domnul; faca dar ce va binevoi!".

Eli moare dupa fiii sai

La catva timp dupa asta filistenii au venit cu razboi asupra israelitilor. Acestia au fost batuti. Atunci ei au trimis sa ceara sicriul Legii de la Silo, ca sa le fie ajutor impotriva dusmanilor. Ofni si Finees au insotit sicriul. Israelitii au fost din nou batuti si sicriul Legii a cazut in mana dusmanului, iar cei doi fii ai lui Eli, ucisi. Indata fu trimisa o stafeta la Silo, care zise catre Eli: "Amandoi fiii tai au murit, si chivotul lui Dumnezeu e luat de dusmani". La vorbele acestea Eli a cazut de pe scaun, si-a rupt spinarea si a murit.

Filistenii trimit inapoi chivotul Legii

Filistenii, luand de la israeliti chivotul Legii, l-au dus la Asdod in locasul zeului lor Dagon. A doua zi dimineata, Dagon zacea la pamant cu fata in jos, dinaintea chivotului Legii. Filistenii il ridicara si-l asezara la loc. In dimineata urmatoare il gasira din nou la pamant, cu capul si bratele rupte.

Atunci ei au inceput sa duca chivotul Legii din oras in oras. Dar pe unde trecea, moartea pustiia totul. Astfel s-au petrecut lucrurile sapte luni de zile. In cele din urma, filistenii se hotarara sa trimita chivotul Legii inapoi israelitilor si alesera doua vaci fatate intaia oara si le-au injugat la car. Apoi au pus chivotul Domnului in car si le-au dat drumul; si au pornit vacile de-a dreptul spre Betsemes.

La hotar, levitii intampinara chivotul Legii si-l dusera la Kiriat-Iearim, in casa lui Ammadab, care era asezata pe o inaltime. Acolo a ramas el 20 de ani (1 Regi 1-7).

Cine isi cruta toiagul, acela isi uraste copilul, iar cel care il iubeste il cearta la vreme (Pilde 13, 24).