Epistola intai catre Timotei


Epistola intai catre Timotei

Insusirile slujitorilor bisericesti

Este cuvant preaadevarat: de pofteste cineva episcopie, bun lucru doreste. Se cuvine insa episcopului sa fie fara de prihana, barbat al unei femei, treaz, cuminte, cuviincios, primitor de straini, destoinic sa invete pe altii, nebetiv, nedeprins sa bata, neagonisitor de castig urat, ci bland, pasnic, neiubitor de argint, bun chivernisitor in casa lui, avand copii ascultatori, cu toata bunacuviinta. Caci daca nu stie cineva sa-si randuiasca a sa casa, cum va purta grija de Biserica lui Dumnezeu?

Episcopul sa nu fie de curand botezat, ca nu cumva, trufindu-se, sa cada in osanda diavolului. Si trebuie sa aiba marturie buna de la cei din afara, ca sa nu cada in ocara si in cursa diavolului. Diaconii sa fie de asemenea cucernici, nu vorbind in doua feluri, nu dedati la vin mult, neagonisitori de castig urat, pastrand taina credintei in cuget curat.

Dar si acestia sa fie mai intai pusi la incercare, apoi, daca se dovedesc fara prihana, sa se diaconeasca. Femeile (lor) de asemenea sa fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpatate, credincioase intru toate. Diaconii sa fie barbati ai unei femei, sa-si chiverniseasca bine casele si pe copiii lor. Ca cei ce slujesc bine, rang bun dobandesc si mult curaj in credinta cea intru Hristos Iisus.

Iti scriu aceasta, nadajduind ca voi veni la tine fara intarziere, ca sa stii, daca zabovesc, cum trebuie sa petreci in casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stalp si temelie adevarului. Si cu adevarat, mare este taina dreptei credinte; Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, s-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava (3, 1-16).

Nu fi nepasator fata de harul care este intru tine, care ti s-a dat prin proorocie, cu punerea mainilor mai-marilor preotilor. Cugeta la acestea, tine-te de acestea, ca propasirea ta sa fie invederata pentru toti. Pazeste-te pe tine insuti si invatatura; staruieste in ea, caci facand aceasta, si pe tine te vei mantui si pe cei care te asculta (1 Tim. 4, 14-16).

Despre evlavie si adevarata purtare a crestinului

Si, in adevar, evlavia este mare castig, dar atunci cand se indestuleaza cu ce are. Pentru ca noi n-am adus nimic in lume, tot asa cum nici nu putem sa scoatem ceva din ea afara. Ci, avand hrana si imbracaminte, cu acestea vom fi indestulati.

Cei care vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita si in cursa si in multe pofte nebunesti si vatamatoare, ca unele care cufunda pe oameni in ruina si in pierzare. Ca iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei care au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta si s-au strapuns cu multe dureri. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea si urmeaza dreptatea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea.

Lupta-te lupta cea buna a credintei, cucereste viata vesnica la care ai fost chemat si pentru care ai dat buna marturie inaintea multor martori. iti poruncesc, inaintea lui Dumnezeu, Cel care aduce toate la viata, si inaintea lui Iisus Hristos, Cel care in fata lui Pontiu Pilat a marturisit marturia cea buna, sa pazesti porunca fara pata, fara vina, pana la aratarea Domnului nostru Iisus Hristos, pe care, la timpul cuvenit, o va arata fericitul si singurul Stapanitor, imparatul imparatilor si Domnul domnilor, Cel care singur are nemurire si locuieste intru lumina neapropiata; pe Care nu L-a vazut nimeni dintre oameni, nici nu poate sa-L vada; a Caruia este cinstea si stapanirea vesnica! Amin.

Celor bogati in veacul de acum porunceste-le sa nu se semeteasca, nici sa-si puna nadejdea in bogatia cea nestatornica, ci in Dumnezeul cel viu, Care ne da cu belsug toate, spre indulcirea noastra. (Porunceste-le) sa faca ce este bine, sa se inavuteasca in fapte bune, sa fie darnici, sa fie cu inima larga, agonisindu-si lor buna temelie in veacul viitor, ca sa dobandeasca viata vesnica (6, 6-19).

Iar de invata cineva intr-alt chip si nu se tine de cuvintele cele sanatoase ale Domnului nostru Iisus Hristos si de invatatura cea buna dupa credinta, acela este un ingamfat, care nu stie nimic, suferind de boala discutiilor si certurilor de cuvinte; din care pornesc: cearta, pizma, defaimari, banuieli nedrepte, galcevile necurmate ale oamenilor stricati la minte si lipsiti de adevar, care socotesc ca evlavia este un mijloc de castig. Departeaza-te de unii ca acestia (1 Tim. 6, 3-5).