Epistola intai soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan
Epistola intai soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan
Dumnezeu este lumina
Si aceasta e solia pe care am auzit-o de la El si v-o vestim: ca Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El. Daca zicem ca avem impartasire cu El si umblam in intuneric, mintim si nu savarsim adevarul. Iar daca umblam intru lumina, precum El este in lumina, atunci avem impartasire unul cu altul si sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat.
Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi. Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea. Daca zicem ca n-am pacatuit, il facem mincinos si cuvantul Lui nu este intru noi (1, 5-10).
Dumnezeu este iubire
Iubitilor, sa ne iubim unul pe altul, pentru ca dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu. Cel care nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, caci Dumnezeu este iubire. Intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi, ca pe Fiul Sau cel Unul Nascut L-a trimis Dumnezeu in lume, ca prin El viata sa avem.
In aceasta este dragostea, nu fiindca noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. Iubitilor, daca Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, si noi datori suntem sa ne iubim unul pe altul. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata, dar, de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu ramane intru noi si dragostea Lui in noi este desavarsita.
Din aceasta cunoastem ca ramanem in El si El intru noi, fiindca ne-a dat din Duhul Sau, si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul, Mantuitor al lumii. Cine marturiseste ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramane intru el si el in Dumnezeu. Si noi am cunoscut si am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are catre noi.
Dumnezeu este iubire si cel care ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el. In aceasta este desavarsita intre noi iubirea, ca sa avem indraznire in ziua judecatii, fiindca precum este Acela, asa suntem si noi in lumea aceasta, in iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica, pentru ca frica merge alaturi cu pedeapsa, iar cel care se teme nu este desavarsit in iubire.
Noi iubim pe Dumnezeu, fiindca El ne-a iubit cel dintai. Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel care nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca. Si aceasta porunca avem de la El: Cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau (4, 7-21).