Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacob

Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacob

Sfaturi pentru crestini

Drept mare bucurie sa socotiti, fratilor, feluritele ispite in care cadeti, stiind ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare; iar rabdarea sa-si aiba lucrul ei desavarsit, ca sa fiti desavarsiti si intregi, fara nici un fel de lipsa. Si de este cineva din voi lipsit de intelepciune, sa o ceara de la Dumnezeu, Care da tuturor fara deosebire si fara infruntare; si se va da lui.

Sa ceara insa cu credinta, fara sa aiba nici o indoiala, pentru ca cine se indoieste este asemenea cu valul marii, miscat de vant si aruncat incoace si incolo. Sa nu gandeasca omul acela ca va lua ceva de la Dumnezeu. Barbatul indoielnic este nestatornic in toate caile sale. Iar fratele cel smerit sa se laude intru inaltimea sa, si cel bogat intru smerenia sa, pentru ca va trece ca floarea ierbii.

Caci a rasarit soarele arzator si a uscat iarba si floarea ei a cazut si frumusetea fetei ei a pierit; tot asa se va vesteji si bogatul in alergaturile sale. Fericit este barbatul care rabda ispita, caci, lamurit facandu-se, va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce il iubesc pe El. Nimeni sa nu zica, atunci cand este ispitit: de la Dumnezeu sunt ispitit, pentru ca Dumnezeu nu poate sa fie ispitit de rele si El Insusi nu ispiteste pe nimeni. Ci fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa.

Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte. Nu va inselati, fratii mei iubiti. Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbra de mutare. Dupa voia Sa ne-a nascut prin cuvantul adevarului, ca sa fim incepatura fapturilor Lui.

Drept aceea, fratii mei preaiubiti, orice om sa fie grabnic sa asculte, zabavnic sa vorbeasca, zabavnic la manie. Caci mania omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu. Pentru aceea, lepadand toata spurcaciunea si prisosinta rautatii, primiti cu blandete cuvantul sadit in voi, care poate sa mantuiasca sufletele voastre.

Dar faceti-va implinitori ai cuvantului, nu numai ascultatori ai lui, amagindu-va pe voi insiva. Caci daca cineva este ascultator al cuvantului, iar nu si implinitor, el seamana cu omul care priveste in oglinda fata firii sale; s-a privit pe sine si s-a dus si indata a uitat ce fel era. Cine s-a uitat, insa, de-aproape in legea cea desavarsita a libertatii si a staruit in ea, facandu-se nu ascultator care uita, ci implinitor al lucrului, acela fericit va fi in faptele sale.

Daca cineva socoteste ca este cucernic, dar nu isi tine limba in frau, ci isi amageste inima, cucernicia acestuia este zadarnica. Cucernicia curata si neintinata inaintea lui Dumnezeu si Tatal, aceasta este: sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si sa ne pazim pe noi fara de pata, din partea lumii (1, 2-27).

Infranarea limbii

Nu va faceti multi invatatori, fratii mei, stiind ca (noi, invatatorii) mai mare osanda vom lua, pentru ca toti gresim in multe chipuri; daca nu greseste cineva in cuvant, acela este barbat desavarsit, in stare sa se infraneze in intregime. Dar, daca noi punem in gura cailor fraul, ca sa ni-i supunem, ducem dupa noi si trupul lor intreg. Iata si corabiile, desi sunt atat de mari si impinse de vanturi aprige, sunt totusi purtate de o carma foarte mica incotro hotaraste vrerea carmaciului.

Asa si limba: mic madular este, dar cu mari lucruri se faleste! Iata putin foc si cat codru aprinde! Foc este si limba, lume a faradelegii! Limba isi are locul ei intre madularele noastre, dar spurca tot trupul si arunca in foc cursul vietii, dupa ce aprinsa a fost ea de flacarile gheenei.

Pentru ca orice soi de fiare si de pasari, de taratoare si de vietati din mare se domoleste si s-a domolit de firea omeneasca, dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domoleasca! Ea este rau fara astampar, ea este plina de venin aducator de moarte. Cu ea binecuvantam pe Domnul si Tatal, si cu ea blestemam pe oameni, care sunt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu.

Din aceeasi gura ies binecuvantarea si blestemul. Nu trebuie, fratii mei, sa fie asa. Oare izvorul arunca, din aceeasi vina, si apa dulce si pe cea amara? Nu cumva poate smochinul, fratilor, sa faca masline, sau vita de vie sa faca smochine? Tot asa, izvorul sarat nu poate sa dea apa dulce.

Cine este, intre voi, intelept si priceput? Sa arate, din buna-i purtare, faptele lui, in blandetea intelepciunii. Iar daca aveti ravnire amara si zavistie, in inimile voastre, nu va laudati, nici nu mintiti impotriva adevarului. Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, trupeasca, demonica.

Deci, unde este pizma si zavistie, acolo este neoranduiala si orice lucru rau. Iar intelepciunea cea de sus intai este curata, apoi pasnica, ingaduitoare, ascultatoare, plina de mila si de roade bune, neindoielnica si nefatarnica. Si roada dreptatii se seamana intru pace celor care lucreaza pacea (3,1-18).

Impotriva barfitorilor si a celor ingamfati

Supuneti-va deci lui Dumnezeu. Stati impotriva diavolului si el va fugi de la voi. Apropiati-va de Dumnezeu si se va apropia si El de voi. Curatiti-va mainile, pacatosilor, si sfintiti-va inimile, voi cei indoielnici. Patrundeti-va de durere. intristati-va si va jeliti. Rasul intoarca-se in plans si bucuria voastra in intristare.

Smeriti-va inaintea Domnului si El va va inalta. Nu va graiti de rau unul pe altul, fratilor. Cel care graieste de rau pe fratele sau, ori judeca pe fratele sau, graieste de rau legea si judeca legea; iar daca judeci legea nu esti implinitor al legii, ci judecator. Unul este Datatorul legii si Judecatorul: Cel care poate sa mantuiasca si sa piarda. Iar tu cine esti, care judeci pe aproapele?

Veniti acum cei care ziceti: Astazi sau maine vom merge in cutare cetate, vom sta acolo un an si vom face negot si vom castiga, voi, care nu stiti ce se va intampla maine; ca ce este viata voastra? Abur sunteti, care se arata o clipa, apoi piere. In loc ca voi sa ziceti: Daca Domnul voieste, vom trai si vom face aceasta sau aceea. Si acum va laudati in trufia voastra. Orice lauda de acest fel este rea. Drept aceea, cine stie sa faca ce este bine si nu face are pacat (4, 7-17).

Despre rabdare, juramant si rugaciunile pentru cei bolnavi

Drept aceea, fiti indelung-rabdatori, fratilor, pana la venirea Domnului. Iata, plugarul asteapta roada cea scumpa a pamantului, indelung-rabdand, pana ce primeste ploaia timpurie si tarzie. Fiti, dar si voi indelung-rabdatori, intariti inimile voastre, caci venirea Domnului s-a apropiat.

Nu va plangeti, fratilor, unul impotriva celuilalt, sa nu fiti judecati; iata judecatorul sta inaintea usilor. Luati, fratilor, pilda de suferinta si de indelunga-rabdare pe proorocii care au grait in numele Domnului. Iata, fericim pe cei ce au rabdat: ati auzit de rabdarea lui Iov si ati vazut sfarsitul harazit lui de Domnul; ca mult-milostiv este Domnul si indurator.

Iar inainte de toate, fratii mei, sa nu va jurati nici pe cer, nici pe pamant, nici cu orice alt juramant, ci sa va fie voua ce este da, da, si ce este nu, nu, ca sa nu cadeti sub judecata. Este vreunul dintre voi in suferinta? Sa se roage. Este cineva cu inima buna? Sa cante psalmi. Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungindu-l cu untdelemn, in numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi facut pacate se vor ierta lui.

Marturisiti-va unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului. Ilie era om, asemenea cu noi in slabiciuni, dar cu rugaciune s-a rugat ca sa nu ploua si nu a plouat trei ani si sase luni. Si iarasi s-a rugat si cerul a dat ploaie si pamantul a odraslit roada sa. Fratii mei, daca vreunul va rataci de la adevar si-l va intoarce cineva, sa stie ca cel care a intors pe pacatos de la ratacirea caii lui isi va mantui sufletul din moarte si va acoperi multime de pacate (5, 7-20).