Fratii Macabei

Fratii Macabei

Mucenicia celor trei Macabei mai mari

Intamplatu-s-a si cu cei sapte frati, pe care, impreuna cu maica lor prinzandu-i, i-a silit regele, cu biciul si cu vine batandu-i, sa manance carnuri de porc, care nu le era slobod a manca.

Iar unul dintre ei, care era cel mai mare, asa a zis: "Ce vrei sa intrebi si sa stii de la noi? Pentru ca mai bucurosi suntem a muri, decat a calca legile parintesti".

Iar regele, umplandu-se de minie, a poruncit sa infierbinte tigai si caldari si dupa ce s-au infierbintat acelea indata a poruncit sa taie limba celui ce a grait intai, apoi sa-i jupoaie pielea de pe cap si sa-i taie mainile si picioarele, in fata celorlalti frati si a mamei lor.

Si dupa ce i-a ciopartit asa, a poruncit sa-l aduca la foc si sa-l friga de viu. Si iesind foarte mare sfaraiala din tigaie, unii pe altii, impreuna cu mama lor, se indemnau a muri vitejeste zicand asa:

"Domnul Dumnezeu vede si cu adevarat mangaiere are dintre noi, precum chiar a aratat prin cantarea cu care ne-a marturisit noua Moise, zicand: Si intru robii Sai se va mangaia".

Si dupa ce s-a savarsit cel dintai intr-acest chip, a adus pe al doilea sa-l batjocoreasca si, jupuindu-i pielea capului cu parul, il intreba: "Vrei sa mananci carne de porc inainte ca sa ti se cioparteasca toate madularele trupului?" Iar el, raspunzand in graiul parintilor sai, a zis: "Nu".

Pentru aceea si acesta, ca si cel dintai, pe rand toate chinurile le-a suferit si, cand era sa moara, a zis: "Tu dar, nelegiuitule, ne scoti pe noi dintr-aceasta viata, insa, imparatul lumii, pe noi cei ce murim pentru legile Lui, iarasi ne va invia cu inviere de viata vesnica".

Si dupa aceea al treilea a fost batjocorit si, cerandu-i-se limba, indata a scos-o si mainile cu indrazneala le-a intins si vitejeste a zis: "Din cer le-am dobandit acestea si pentru legile Lui nu tin seama de ele, pentru ca nadajduiesc ca de la El iarasi le voi dobandi".

Asa incat insusi regele si cei ce erau cu el cu spaima se minunau de sufletul tanarului, ca nu tinea seama de dureri, ca de o nimica.

Mucenicia celor trei frati mijlocii

Si dupa ce s-a sfarsit si acesta, a adus pe al patrulea, asijderea muncindu-l si chinuindu-l. Si cand era sa moara, asa a zis: "Bine este a muta nadejdile cele de la oameni si a astepta cele de la Dumnezeu, ca noi iar vom invia prin El, iar tie nu-ti va fi invierea spre viata".

Si indata, aducandu-l pe al cincilea, il chinuia, iar el, cautand catre rege, a zis: "Putere intre oameni avand, muritor fiind, faci ce vrei; insa sa nu socotesti ca Dumnezeu a parasit neamul nostru; ci tu asteapta si vei vedea puterea Lui cea mare, cum pe tine si samanta ta o va chinui".

Si dupa aceasta a adus pe al saselea si, cand era sa moara, a zis: "Nu te insela in zadar, ca noi pentru noi insine patimim acestea, de vreme ce am pacatuit impotriva Dumnezeului nostru, si pentru aceasta s-au facut aceste lucruri vrednice de mirare. Iar tu sa nu socotesti ca vei fi necertat, pentru ca faci razboi impotriva lui Dumnezeu".

Mucenicia celui mai mic din cei sapte frati Macabei

Iar mama lor foarte minunata si vrednica de buna pomenire este, caci intr-o singura zi vazand pierindu-i sapte fii, cu bun suflet a rabdat, pentru nadejdiile ce avea in Domnul.

Si pe fiecare din ei il mangaia in graiul parintesc, plina fiind de vitejesc cuget si, femeiasca gandire cu inima barbateasca desteptand-o, zicea catre ei: "Nu stiu cum v-ati zamislit in pantecele meu, si nu v-am dat duh si viata, si inchipuirea fiecaruia nu eu am intocmit-o, ci Ziditorul lumii, Cel ce a zidit ursitoarea omului si a aflat nasterea, si duh si viata tuturor voua ca un milostiv iarasi va va da, de vreme ce acum nu va e mila de voi, iubind legile Lui".

Iar Antioh gandind ca pe el il defaima si socotind ca pe el il ocaraste cu acele cuvinte, fiind inca cel mai tanar viu, nu numai cu cuvintele indemna, ci si cu juraminte il incredinta cum ca si bogat si fericit il va face, de se va lasa de obiceiurile parintesti si prieten il va avea, si vrednicii ii va incredinta.

Iar tanarul, neascultand, a chemat regele pe mama sa si o invata ca sa-l sfatuiasca cele ce sunt spre scapare. Si cu multe indemnand-o, ea a primit ca va sfatui pe fiu.

Si plecandu-se la el, inseland pe crudul tiran, asa a zis in limba parinteasca: "Fiule, fie-ti mila de mine, care in pantece te-am purtat noua luni si te-am alaptat trei ani, si te-am hranit si te-am adus la varsta aceasta, si te-am crescut purtandu-te in brate.

Rogu-te, fiule, ca la cer si la pamant cautand si vazand toate ce sunt in ele, sa cunosti ca din ce n-au fost le-a facut pe ele Dumnezeu si pe neamul omenesc asijderea l-a facut. Nu te teme de ucigatorul acesta, ci fa-te vrednic de fratii tai, primeste moartea, ca in ziua milostivirii sa te gasesc pe tine impreuna cu fratii tai".

Si graind inca ea, tanarul a zis: "Pe cine astepti? N-ascult de porunca regelui, ci ascult de porunca Legii, care s-a dat parintilor nostri prin Moise. Iar tu, cel ce tot raul ai aflat asupra iudeilor, nu vei scapa din mainile lui Dumnezeu, ca noi pentru pacatele noastre patimim. Iar daca, pentru cercetarea si invatatura noastra, Dumnezeu cel viu s-a maniat putin asupra noastra, iarasi cu robii Sai se va impaca.

Ci tu, o, necredinciosule, si mai nelegiuit decat toti oamenii, nu te mari tulburandu-te in desert si semetindu-te cu niste nadejdi nestiute, asupra slugilor ceresti ridicandu-ti mainile; ca inca n-ai scapat de judecata atotputernicului Dumnezeu, Cel ce de sus vede toate.

Ca acum fratii mei, care putina durere au suferit, au ajuns la fagaduinta vietii celei vesnice a lui Dumnezeu; iar tu cu judecata lui Dumnezeu vei suferi dreapta pedeapsa de la Dansul pentru aceasta trufie a ta.

Iar eu, precum si fratii mei, si trupul si sufletul mi-l dau pentru legile parintesti, rugandu-ma lui Dumnezeu ca sa nu intarzie a se milostivi spre neamul acesta, si pe tine prin certari si prin batai sa te faca sa marturisesti cum ca El singur este Dumnezeu. Iar in mine si in fratii mei sa se opreasca mania Atotputernicului care pe dreptate s-a adus peste tot neamul nostru".

Deci, maniindu-se regele pe acesta, mai mult decat pe ceilalti, l-a chinuit, amarandu-se pentru ca l-a batjocorit. Deci, si acesta, curat intru totul, si-a dat viata, nadajduind spre Domnul. Si mai pe urma, dupa fii, s-a savarsit si mama (2 Mac. 7).

Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor (Mt. 5, 10).