Iuda Macabeul

Iuda Macabeul

Iuda bate pe sirieni

Apoi, dupa ce muri Matatia, Iuda, fiul sau, poreclit si Macabeul, adica Ciocan, lua conducerea. Vestea despre vitejia sa se lati pana departe. Antioh, regele Siriei, trimise asupra lui o mare armata, la vederea careia mica ostire a lui Iuda se umplu de frica.

Si a zis Iuda barbatilor celor ce erau cu el: "Nu va temeti de multimea lor si de navalirea lor nu va infricosati. Aduceti-va aminte cum au fost izbaviti parintii nostri la Marea Rosie, cand i-a gonit Faraon cu putere multa. Si acum sa strigam la cer, ca doar se va milostivi spre noi, isi va aduce aminte de legatura parintilor nostri si va zdrobi tabara aceasta astazi inaintea noastra, si vor cunoaste toate neamurile ca este mantuitor si izbavitor pentru Israel".

Si plini de credinta, se arunca asupra dusmanilor sai si-i puse pe fuga.

Iuda intocmeste din nou slujbele la Templu

Si a zis Iuda si fratii lui: "Iata-i nimiciti pe vrajmasii nostri. Sa ne suim sa curatam sanctuarul si sa-l innoim". Si s-a adunat toata tabara si s-a suit in muntele Sionului. Si a vazut locul sfant pustiit si jertfelnicul pangarit si portile arse si in curti rasarite tufe, ca intr-o padure sau ca intr-un munte, si locuintele surpate.

Atunci si-au rupt hainele, s-au tanguit cu tanguire mare, si-au pus cenusa pe cap, au cazut cu fata la pamant si au trambitat cu trambitele si au strigat la cer. Atunci a randuit Iuda barbati, ca sa hartuiasca pe cei din cetate pana ce va curati templul.

Si a ales preoti fara de prihana, credinciosi Legii lui Dumnezeu. Si au curatit sfintele si au pus pietrele necuratiei la loc necurat. Si s-au sfatuit pentru jertfelnicul arderii de tot cel pangarit: ce vor face cu el. Si le-a venit sfat bun, ca sa-l strice, ca nu cumva sa le fie spre ocara, ca l-au pangarit neamurile; si au stricat jertfelnicul. Si au dus pietrele in muntele templului, in loc bun, pana va veni proorocul, ca sa raspunda pentru ele.

Si au luat pietre intregi dupa Lege si au zidit un jertfelnic nou, ca si cel mai dinainte. Si au zidit sfintele si cele dinauntru templului si curtile. Si au facut vase sfinte noi si au bagat sfesnicul si jertfelnicul arderilor de tot si al tamaierilor si masa, in casa Domnului.

Si au tamaiat pe jertfelnic si au aprins lumanarile cele de pe sfesnic si luminau in casa Domnului. Si au pus pe masa paini si au intins valul catapetesmei si au savarsit toate lucrurile ce aveau de facut.

Si au mancat dimineata in douazeci si cinci de zile ale lunii a noua, care este luna Chislev a anului o suta patruzeci si opt. Si au adus jertfa dupa Lege pe jertfelnicul arderilor de tot cel nou, pe care il facuse. Pe vremea si in ziua in care l-au pangarit pe el neamurile, intru aceea s-a innoit cu cantari si cu alaute si cu harpe si cu chimvale.

Si a cazut tot poporul cu fata la pamant si s-a inchinat si a binecuvantat pe Dumnezeul cerului, Cel ce i-a ajutat. Si au facut innoirea jertfelnicului in opt zile si au adus arderi de tot cu veselie si au jertfit jertfa de pace si de lauda.

Si au impodobit fata templului Domnului cu cununi de aur si cu pavaze si au innoit portile si chiliile si le-au pus usi. Si s-a facut veselie mare in popor si s-a sters ocara neamurilor. Si au randuit Iuda si fratii lui si toata adunarea lui Israel ca sa se tina zilele innoirii jertfelnicului in vremurile sale din an in an in opt zile, de la douazeci si cinci ale lunii Chislev, cu veselie si cu bucurie.

Si au zidit in vremea aceea muntele Sionului imprejur cu zid inalt si cu turnuri tari, ca nu cumva neamurile sa le calce, cum facusera mai inainte. Si au randuit acolo ostire sa-l pazeasca. Apoi au intarit cu paza cetatea Betur, ca sa aiba poporul intarire dinspre Edom.

Antioh moare de o moarte grozava

Iintr-aceeasi vreme s-a intamplat de s-a intors si Antioh fara de cinste din locurile cele dinspre Persia. Ca intrand in Persopolis, s-a apucat a jefui templul de acolo si a asupri cetatea; si alergand multimea la arme, l-a biruit si asa s-a intors cu rusine.

Iar cand era el la Ecbatana, a aflat cele ce s-au intamplat lui Nicanor si cele ce au fost cu Timotei. Si aprinzandu-se de manie, socotea ca si rautatea celor ce l-au gonit pe el sa si-o razbune asupra iudeilor; pentru aceea a poruncit celui ce conducea carul sau sa mane neincetat, ca sa sfarseasca mai curand calatoria, silindu-l judecata cea cereasca, caci cu trufie a zis: "Mormant evreilor voi face Ierusalimul indata ce voi sosi acolo".

Iar atotputernicul Domnul Dumnezeul lui Israel l-a lovit cu rana nevindecata si nevazuta, caci, cum a sfarsit cuvantul, l-a apucat o nesuferita durere in pantece si amare chinuri ale celor dinlauntrul lui.

Si foarte cu dreptate, caci el cu multe si neauzite munci a chinuit cele dinlauntru ale altora, iar el nicidecum n-a incetat de la semetia sa. Ci inca si de trufie era plin, de manie foc sufland asupra evreilor, si, poruncind sa grabeasca cu mergerea, s-a intamplat de a cazut din carul care mergea tare si, cazatura fiind grea, toate madularele trupului s-au zdruncinat.

Si celui ce i se parea ca si peste valurile marii imparateste, din cauza trufiei pe care o avea peste firea omeneasca, si socotea ca va pune in cumpana muntii cei inalti, acum smerit fiind pana la pamant, intr-o lectica era purtat, aratand catre toti puterea lui Dumnezeu prin pilda sa.

Caci din trupul acestui pagan izvorau viermi vii si, traind in chinuri si in dureri, cadea de pe el carnea, si de mirosul lui greu toata tabara se ingreuia, neputand suferi duhoarea. Si pe cel ce cu putin mai inainte i se parea ca se atinge de stelele cerului, nimeni nu-l putea purta din cauza greutatii celei nesuferite a duhorii.

Atunci a inceput, fiind ranit, a inceta de la multimea trufiei si a veni intru cunostinta sa, sub bataia lui Dumnezeu si sub sporul durerilor. Si nici el singur nemaiputand a-si suferi greul miros, aceasta a zis: "Drept este a se supune lui Dumnezeu si cel ce este pamantean sa nu se asemene Lui".

Si se ruga nelegiuitul acesta catre Stapanul cel ce nu voia a-l mai milui, zicand ca si cetatea cea sfanta, la care se grabea a veni ca sa o asemene cu pamantul si sa o faca mormant, o va zidi si o va face sloboda.

Si pe evreii, pe care nici de ingropare nu-i socotea vrednici, ci impreuna cu pruncii lor sa-i lepede sa fie mancare pasarilor si fiarelor, pe toti acestia intocmai ca atenienii sa-i faca.

Si templul cel sfant, pe care mai inainte il pradase, cu frumoase daruri sa-l impodobeasca si sfintele vase toate cu mult mai multe sa le dea inapoi si cheltuielile care sunt trebuitoare la jertfe, din veniturile lui sa le dea.

Afara de aceasta, ca si el se va face evreu si va merge in tot locul cel locuit de oameni, marturisind puterea lui Dumnezeu.

Iar durerile nicidecum nu incetau, pentru ca venise asupra lui judecata cea dreapta a lui Dumnezeu. Asa ucigatorul acela de oameni si hulitorul foarte rele chinuri patimind, si asa cum el altora a facut, cu ticaloasa moarte, in tara straina si in loc muntos, si-a sfarsit viata.

Iuda porunceste sa se aduca jertfe pentru morti

Generalul regelui Siriei veni din nou ca sa cuprinda Iudeea. Dupa ce se ruga si se incredinta vointei lui Dumnezeu, Iuda si ostirea sa apucara armele si se insirara inaintea orasului.

Si pe cand se bateau cu inversunare, s-au aratat vrajmasilor din cer cinci barbati stralucitori, cai aripe cai cu Mie de aur, care purtau in lupta pe iudei. Doi dintre ei, luand pe Iuda Macabeul in mijloc si acoperindu-l cu armele lor, il pazeau nevatamat; iar asupra vrajmasilor aruncau sageti si traznete. Deci, invalmasindu-se, pentru ca nu vedeau, si tulburandu-se, cadeau in sabie.

Intr-alta batalie, pe care a castigat-o Iuda impotriva ostirilor siriene, se gasira la evreii cazuti in lupta lucruri inchinate idolilor, ce Legea nu le ingaduia sa fie luate. Si toti binecuvantand pe Judecatorul cel drept, pe Domnul, Cel ce arata cele ascunse, si intorcandu-se la rugaciuni, s-au rugat pentru pacatul ce s-a facut, ca de tot sa se stearga. Iar viteazul Iuda a indemnat multimea sa se pazeasca fara de pacat, vazand cu ochii cele ce s-au facut pentru pacatul celor ce mai inainte au cazut.

Si facand adunare de bani dupa numarul barbatilor, care erau cu el, doua mii de drahme de argint a trimis in Ierusalim, sa aduca jertfa pentru pacat. Foarte bun si cuvios lucru pentru socotinta invierii mortilor! Ca de n-ar fi avut nadejde ca vor invia cei ce mai inainte au cazut, desert si de ras lucru ar fi a se ruga pentru cei morti. Si au vazut ca celor ce cu buna cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus. Drept aceea, sfant si cucernic gand a fost ca a adus jertfa de curatie pentru cei morti, ca sa se slobozeasca de pacat.

Iuda muri ca un erou intr-o batalie cu sirienii. Fratii sai il ingropara la Modein. Tot Israelul il planse multa vreme.

Privegheati, stati tari in credinta, imbarbatati-va, intariti-va (1 Cor. 16, 13).

Ionatan ales domnitor

Si dupa moartea lui Iuda, s-au aratat cei fara de lege in hotarele lui Israel si au rasarit toti cei ce lucrau nedreptate. In zilele acelea fost-a foamete mare si de bunavoie s-a dat tara impreuna cu ei. Si a ales Bacchide pe oamenii cei mai nelegiuiti si i-a pus conducatori tarii.

Acestia urmareau si cautau pe prietenii lui Iuda si-i aduceau la Bacchide si se razbunau pe ei si-i batjocoreau. Si s-a facut mare necaz in Israel, cum nu s-a facut din ziua din care nu se mai aratase prooroc intre ei.

Si s-au adunat toti prietenii hii Iuda si au zis lui Ionatan: "De cand a murit fratele tau Iuda, nu este om asemena lui, sa iasa asupra vrajmasilor si asupra lui Bacchide, asupra celor ce pizmuiesc neamul nostru. Acum dar pe tine te-am ales astazi ca sa ne fii capetenie si povatuitor, ca sa duci razboiul nostru".

Ionatan primi carmuirea si batu pe sirieni si-si castiga indata un nume stralucit. Carmuitorul Siriei dadu evreilor o multime de drepturi.

Simon ajunge neatarnat

Dupa moartea lui Ionatan, Simon, fratele sau, ajunse domnul evreilor si arhiereu. El izbuti sa scape cu totul tara de stapanirea straina a sirienilor, isi facu intrarea in cetatea Ierusalimului, in mijlocul strigatelor de bucurie ale poporului, se facu neatarnat si-si batu banii sai proprii.

Cat timp a trait el, tara s-a bucurat de liniste; fiecare traia in pace sub butucul sau de vie si sub smochinul sau. Toti saracii isi gaseau un sprijin in Simon; el impodobi biserica si mari numarul vaselor sfinte. Unul din fiii sai, Ioan Hircan, urma tatalui sau in vrednicia de domnitor si arhiereu al evreilor.

Urmasii lui Ioan Hircan

Ioan Hircan a avut de urmas pe fiul sau Aristobul I, domnitor ambitios, care-si lua numele de rege. Cu acesta familia si neamul Macabeilor incepe a cadea din ce in ce mai tare. Starea religioasa si morala a poporului avea nevoie de un sprijinitor.

Alexandru Ianeu, fratele sau, ii urma la domnie. Dupa moartea acestuia, sotia lui, Alexandra, tinu catva timp franele domniei. Cand muri si ea, cei doi fii ai sai, Hircan II si Aristobul se sfadira de la coroana si neputandu-se intelege, rugara pe romani sa le faca dreptate.

Atunci Pompei, general roman, intra in Iudeea in fruntea armatei romane si puse mana pe Ierusalim, la anul 64 inainte de Hristos. Apoi dadu lui Hircan vrednicia de rege si de arhiereu, sub epitropia unui idumeu, numit Antipatru. Irod, fiul lui Antipatru, capata de la romani vrednicia de rege al evreilor. Pentru a impaca pe supusii sai, el zidi incet-incet templul mare, cunoscut sub numele de templul lui Irod. Acesta este al treilea templu, sau, mai bine, tot cel vechi, dar pentru a treia oara zidit si impodobit, si in acesta avea sa intre Mantuitorul (1 Mac. 3-4-6; 2 Mac. 9-12).

Asteptarea Rascumparatorului

Termenul venirii Rascumparatorului, hotarat de Dumnezeu prin descoperirea Sa, facuta lui Daniel in Babilon, era de 70 de saptamani de ani: "Sa stii si sa intelegi ca de la iesirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului si pana la Cel-Uns-Cel-Vestit - sunt sapte saptamani si saizeci si doua de saptamani; si din nou vor fi zidite pietele si zidul din afara, in vremuri de stramtorare.

Iar dupa cele saizeci si doua de saptamini, Cel-Uns (Hristos) va pieri fara sa se gaseasca vreo vina in El, iar cetatea si templul vor fi distruse, impreuna cu o capetenie. Si sfarsitul cetatii va veni prin potopul maniei lui Dumnezeu si pana la capat va fi razboi - prapadul cel hotarat.

Si El va incheia un legamant cu multi intr-o saptamana, iar la mijlocul saptamanii va inceta jertfa si prinosul si in templu va fi uraciunea pustiirii, pana cand pedeapsa nimicirii cea hotarata se va varsa peste locul pustiirii" (Dan. 9, 25-27).

Cele 70 de saptamani de ani se apropiau de sfarsit. Omenirea cea pacatoasa era intr-o ticalosie cumplita; iar neamul evreiesc se zbatea intr-o stramtorare fara nadejde de scapare.

Picurati voi ceruri roua de sus si norii sa reverse in ploaie dreptatea! Pamantul sa se deschida si sa odrasleasca mantuirea si dreptatea sa dea mladite laolalta: Eu, Domnul, am zidit toate acestea! (Is. 45, 8). Astfel striga Isaia cu un mic numar de drepti.

Popoarele veneau din toate partile, insetate si ele de mantuire. Atunci veni cel din urma dintre prooroci, inainte-mergatorul, care le arata cu degetul pe Mantuitorul, zicand: "Iata Mielul lui Dumnezeu!"