Mucenicia batranului Eleazar
Mucenicia batranului Eleazar
Porunca data iudeilor de a se supune obiceiurilor paganilor
Si nu dupa multa vreme a trimis regele pe un batran atenian ca sa sileasca pe iudei sa se lase de legile lor parintesti si sa nu mai traiasca dupa legile lui Dumnezeu; sa pangareasca si templul din Ierusalim, si sa-l numeasca al lui Zeus Olimpianul, si cel din Garizim, precum erau locuitorii locului, al lui Zeus, iubitorul de oaspeti.
Multime de evrei voira mai bine sa moara decat sa dea cinstire idolilor si sa se spurce cu bucate necurate.
Unui om anume Eleazar, care era carturar de frunte, trecut cu varsta si la fata foarte frumos, cascandu-i gura, il silea sa manance carne de porc. Iar el mai vartos primind moartea cea de cinste decat viata cea de uraciune, de bunavoie s-a dus la chinuri, scuipand carnea din gura lui si apropiindu-se de moarte, asa cum se cuvine a se apropia cei ce indraznesc a se apara de cele ce nu se cuvine sa le manance, oricare ar fi dragostea vietii.
Iar cei ce erau randuiti la acea nelegiuita jertfa, pentru ca il cunosteau de multi ani pe omul acesta, luandu-l deoparte, il rugau sa aduca alte carnuri facute de el, care ii erau slobod a le manca, si sa se prefaca tocmai ca si cum ar manca de cele ce a poruncit regele din carnurile jertfei, ca, facand aceasta, sa scape de moarte, si pentru prietenia veche cu ei, va afla mila.
Iar el gand bun luand si vrednic fiind de varsta si de adancile batraneti si de cinstitele carunteti, care si le agonisise, si de cresterea cea foarte buna din pruncie, si mai vartos de cea sfanta, si de randuiala Legii, pusa de Dumnezeu, indata a raspuns, zicand sa-l trimita curand la moarte:
"Ca nu se cuvine varstei noastre a fatarnici, ca multi din cei tineri sa socoteasca cum ca Eleazar cel de 90 de ani a trecut la obiceiurile celor de alt neam. Si din cauza prefacatoriei mele, pentru aceasta putina si scurta viata, ei sa se amageasca prin mine si uraciune si ocara batranetilor sa-mi agonisesc.
Ca desi in aceasta vreme de acum voi scapa de chinul de la oameni, dar din mainile Atotputernicului, nici viu, nici mort nu voi scapa. Pentru aceea, barbateste acum dandu-mi viata, ma voi arata vrednic de batranete.Si celor tineri pilda vitejeasca le voi lasa, ca degraba si cu barbatie sa moara pentru cinstitele si sfintele legi". Acestea zicand, a pasit catre chinuri.
Iar cei ce-l aduceau au schimbat inima lor cea buna, pe care cu putin inainte o aratasera catre dansul, in inima rauvoitoare pentru cuvintele pe care mai inainte le-a grait, care, precum socoteau ei, erau nebunie.
Si cand era sa moara de batai, suspinand , a zis: "Domnului, Celui ce are sfanta stiinta, aratat este ca putand eu sa scap de moarte, grele dureri rabd cu trupul, batut fiind; iar cu sufletul bucuros pentru frica Lui patimesc toate acestea".
Si intr-acest chip a murit acesta, si nu numai tinerilor, ci si la mai multi ai neamului, moartea sa lasand-o pilda de vitejie si pomenire de fapta buna.
Caci cine va voi sa-si scape viata o va pierde; iar cine va pierde viata sa, pentru Mine si pentru Evanghelie, acela o va scapa (Mc. 8, 35).