Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul
Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul
Vietuirea lui in pustiu
Fagaduinta se implineste
Si dupa ce s-a implinit vremea sa nasca, Elisabeta a nascut un fiu. Si au auzit vecinii si rudele ei ca Domnul a marit mila Sa fata de ea si se bucurau impreuna cu ea. Copilului i se pune numele Ioan. Iar cand a fost in ziua a opta, au venit sa taie imprejur pruncul si-l numeau Zaharia, dupa numele tatalui sau.
Si raspunzand, mama lui a zis: "Nu! Ci se va chema Ioan". Si au zis catre ea: "Nimeni din rudenia ta nu se cheama cu numele acesta". Si au facut semn tatalui sau cum ar vrea el sa fie numit. Si cerand o tablita, el a scris, zicand: "Ioan este numele lui". Si toti s-au mirat.
Si indata i s-a deschis gura si limba si vorbea, binecuvantand pe Dumnezeu. Si frica i-a cuprins pe toti care locuiau imprejurul lor; si in tot tinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte. Si toti care le auzeau le puneau la inima, zicand: "Ce va fi, oare, acest copil?" Caci mana Domnului era cu el.
Si Zaharia, tatal lui, s-a umplut de Duh Sfant si a proorocit, zicand: "Binecuvantat este Domnul Dumnezeul lui Israel, ca a cercetat si a facut rascumparare poporului Sau".
Ioan se departeaza in singuratate
Iar copilul crestea si se intarea cu duhul.
Si a fost in pustiu, pana in ziua aratarii lui catre Israel (Lc. 1, 57-80).