Pavel este trimis in lanturi la Roma
Pavel este trimis in lanturi la Roma
Pavel prins si legat in Ierusalim
Ajungand Pavel la Ierusalim si intrand intr-o zi in templu, l-au vazut iudeii cei din Asia, si, intaratand tot poporul, au pus mainile pe el ca sa-l scoata afara din cetate si sa-l omoare. Dar capitanul garzii il smulse din mainile lor si, poruncind sa-l lege cu doua lanturi, l-a dus in tabara ostaseasca.
Iar in noaptea urmatoare, aratandu-i-se, Domnul i-a zis: "Indrazneste Pavele! Caci precum ai marturisit cele despre Mine la Ierusalim, asa trebuie sa marturisesti si la Roma".
Pavel este trimis la Cezareea
Iar cand s-a facut ziua, adunandu-se unii iudei, s-au legat cu blestem zicand ca nu vor manca, nici nu vor bea pana nu vor ucide pe Pavel. Si cei ce facusera intre ei acest juramant erau mai multi de patruzeci.
Atunci capitanul l-a trimis de noapte sub paza puternica la guvernatorul Felix, in Cezareea. Felix, auzind acestea, i-a amanat, cunoscand destul de bine cele privitoare la invatatura crestina, zicand: "Cand se va cobora comandantul Lysias, voi hotara asupra acelora ale voastre".
Iar dupa cateva zile, Felix, venind cu Drusila, femeia lui, care era din neamul iudeilor, a trimis sa cheme pe Pavel si l-a ascultat despre credinta lui Hristos Iisus. Si vorbind el despre dreptate si despre infranare si despre judecata viitoare, Felix s-a infricosat si a raspuns: "Acum mergi, si, cand voi gasi timp potrivit, te voi mai chema".
Dar cand s-au implinit doi ani, in locul lui Felix a urmat Porcius Festus. Si, voind sa le fie iudeilor pe plac, Felix a lasat pe Pavel legat. Si arhiereii si fruntasii iudeilor i s-au infatisat cu invinuiri impotriva lui Pavel si il rugau, cerandu-i, ca o favoare asupra lui, sa fie trimis la Ierusalim, pregatind cursa ca sa-l ucida pe drum.
Iar Festus, voind sa faca placere iudeilor, raspunzand lui Pavel, a zis: "Vrei sa mergi la Ierusalim si acolo sa fii judecat inaintea mea pentru acestea?" Dar Pavel a zis: "Stau la judecata Cezarului, unde trebuie sa fiu judecat. Iudeilor nu le-am facut nici un rau, precum mai bine stii si tu".
Atunci Festus, vorbind cu sfatul sau, a raspuns: "Ai cerut sa fii judecat de Cezarul, la Cezarul te vei duce".
Corabia in care calatorea Pavel spre Roma se scufunda
Hotarandu-se ziua plecarii, Pavel se urca pe o corabie, impreuna cu Luca si cu multi alti legati, si, dupa o calatorie lunga si grea, s-au oprit in insula Creta. Pavel zicea ca e bine de iernat acolo, dar, nefiind ascultat, corabia porni din nou la drum.
Si indata s-a starnit furtuna mare incat le era viata in primejdie. Si, ridicandu-se, Pavel a zis: "Nu va temeti! Nici unul din voi nu va pieri, ci numai corabia singura". In noaptea a 14-a au ajuns la Malta. Corabia se sfarama, iar calatorii toti, in numar de doua sute saptezeci si sase, au scapat la mal teferi.
Pavel ramane trei luni in insula Malta
Iar locuitorii din insula le aratau o deosebita omenie, caci, aprinzand foc, i-au luat pe toti la ei din pricina ploii care era si a frigului. Si, strangand Pavel gramada de gateje si punandu-le pe foc, o vipera a iesit de caldura si s-a prins de mana lui.
Si cand locuitorii au vazut vipera atarnand de mana lui, ziceau unii catre altii: "Desigur ca ucigas este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lasat sa traiasca, desi a scapat din mare".
Dar el, scuturand vipera in foc, n-a patimit nici un rau. Si ei asteptau ca sa se umfle, sau sa cada deodata mort. Dar, asteptand ei mult si vazand ca nu i se intampla nimic rau, si-au schimbat gandul si ziceau ca el este un zeu.
Si a vindecat Pavel pe toti bolnavii din insula aceea si i s-a facut cinste mare. Iar dupa trei luni au plecat la Roma.
Pavel soseste la Roma
La Roma lui Pavel i s-a dat voie sa locuiasca deosebi cu sutasul ce-l pazea. Iar Pavel a ramas doi ani intregi in casa luata de el cu chirie si primea pe toti care veneau la el, propovaduind imparatia lui Dumnezeu si invatand cele despre Domnul Iisus Hristos, cu toata indrazneala si fara nici o piedica.
Dupa aceasta inchisoare de doi ani, Pavel a petrecut inca doi ani intr-o alta calatorie misionara si s-a dus mai intai in Spania si de acolo in Rasarit, pentru a cerceta Bisericile din Efes, din Creta, din Macedonia si din Milet. In sfarsit, el s-a intors iarasi la Roma pe timpul stapanirii imparatului Nero si aici, a murit muceniceste. Insa el, fiind cetatean roman, n-a fost rastignit ca Sfantul Petru, ci i s-a taiat capul la anul 67 d.Hr. (Fapte 21, 17-28, 31).
Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit. De acum mi s-a gatit cununa dreptatii, pe care Domnul imi va da-o in ziua aceea, El, Dreptul Judecator (2 Tim. 4, 7-8).