Proorocul Iona

Proorocul Iona

Iona incearca sa fuga

Iona a proorocit in regatul lui Israel, dupa moartea proorocului Elisei. Si a fost cuvantul Domnului catre Iona, fiul lui Amitai, zicand: "Scoala-te si du-te in cetatea cea mare a Ninivei si propovaduieste acolo, caci faradelegile lor au ajuns pana la fata Mea!".

Si s-a sculat Iona sa fuga la Tarsis, departe de Domnul. Si s-a coborat la Iope, unde a gasit o corabie, care mergea la Tarsis si, platind pretul calatoriei, s-a coborat in ea, ca sa mearga la Tarsis impreuna cu toti cei de acolo, el fugind din fata Domnului.

Iona este inghitit de un chit

Dar Domnul a ridicat un vant napraznic pe mare si o furtuna puternica s-a starnit, incat corabia era gata sa se sfarame. Corabierii s-au infricosat si au strigat fiecare catre dumnezeul sau si au aruncat in mare incarcatura corabiei, ca sa se usureze. Dar Iona se coborase in fundul corabiei, se culcase si adormise.

Atunci s-a apropiat de el capitanul corabiei si i-a zis: "Pentru ce dormi? Scoala-te si striga catre Dumnezeul tau, poate El isi va aduce aminte de noi, ca sa nu pierim!".

Si au zis unul catre altul: "Haide sa aruncam sorti, ca sa stim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!". Si au aruncat sorti, si sortul a cazut pe Iona.

Zis-a acesta: "Luati-ma si ma aruncati in mare si ea se va potoli, caci stiu bine ca din pricina mea s-a pornit peste voi aceasta vijelie".

Si marinarii vasleau ca sa ajunga la tarm, dar in zadar, caci marea se ridica din ce in ce mai mult impotriva lor. Atunci au strigat catre Domnul si au zis: "O, Doamne, de-am putea sa nu pierim din pricina vietii acestui om si sa nu ne impovarezi pe noi cu un sange nevinovat, ca Tu, Doamne, precum ai voit ai facut".

Si il ridicara pe Iona si il aruncara in mare si s-a potolit urgia ei. Si Dumnezeu a dat porunca unui peste mare sa inghita pe Iona. Si a stat Iona in pantecele pestelui trei zile si trei nopti, rugandu-se Domnului Dumnezeului sau ca sa-l mantuiasca. Atunci a poruncit Domnul si pestele a aruncat pe Iona la mal.

Iona se duce la Ninive

Si a fost cuvantul Domnului catre Iona, pentru a doua oara, zicand: "Scoala si porneste catre cetatea cea mare a Ninivei si vesteste-le ceea ce iti voi spune!"

Si s-a sculat Iona si a mers in Ninive, dupa cuvantul Domnului. Si Ninive era cetate mare inaintea lui Dumnezeu; iti trebuia trei zile ca s-o strabati. Si a patruns Iona in cetate, zicand: "Patruzeci de zile mai sunt, si Ninive va fi distrusa!".

Atunci ninivitenii au crezut in Dumnezeu, au tinut post si s-au imbracat cu sac, de la cei mai mari si pana la cei mai mici. Si a ajuns vestea pana la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul sau, si-a lepadat vesmantul lui cel scump, s-a acoperit cu sac si s-a culcat in cenusa.

Atunci Dumnezeu a vazut faptele lor cele de pocainta, ca s-au intors din caile lor cele rele, si I-a parut rau de prezicerile de rau pe care le facuse si nu le-a mai implinit.

Dumnezeu mustra pe Iona

Si Iona fu cuprins de mare suparare si se aprinse de manie. Atunci Iona a iesit din cetate si s-a asezat la rasaritul ei, si-a facut o coliba si a stat sub ea la umbra, ca sa vada ce se va intampla cu cetatea.

Si Domnul Dumnezeu a gatit un vrej care s-a ridicat deasupra capului lui Iona, ca sa-i tina umbra si sa-i mai potoleasca mania. Si s-a bucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej.

Dar Dumnezeu, a doua zi, la revarsatul zorilor, a poruncit unui vierme sa reteze vrejul; iar el s-a uscat.

Si la rasaritul soarelui a pornit Dumnezeu un vant arzator de la rasarit si soarele a dogorit capul lui Iona, incat el se prapadea de caldura. Si si-a rugat moartea zicand: "Mai bine este sa mor decat sa traiesc!".

Si a grait Domnul catre Iona: "Ai tu dreptate sa te manii pentru vrej?" Si el a raspuns: "Da, am dreptate sa fiu suparat de moarte!" Si a zis Domnul: "Tu ti-ai facut necaz pentru acest vrej pentru care nu te-ai trudit si nici nu l-ai crescut, care si-a luat fiinta intr-o noapte si intr-alta a pierit!

Dar eu cum sa nu ma intristez de cetatea cea mare a Ninivei cu mai mult de o suta douazeci de mii de oameni, care nu deosebesc dreapta de stanga lor, si cu un mare numar de dobitoace!" (4 Regi 14, Iona).

Unde voi fugi, Doamne, de la fata Ta? (Ps. 138, 7).