Sabatul, sarbatorile si timpurile sfinte

Sabatul, sarbatorile si timpurile sfinte

Sabatul

Evreii aveau o zi de odihna pe saptamana, mai multe sarbatori peste an, si chiar ani sfinti. Asa, pe cand Moise se afla in muntele Sinai ca sa primeasca Legea, Dumnezeu, intre altele, i-a zis:

"Spune fiilor lui Israel asa: Bagati de seama sa paziti zilele Mele de odihna, caci acestea-s semn intre Mine si voi din neam in neam, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul, Cel ce va sfinteste.

Paziti deci Ziua de odihna, caci ea e sfinta pentru voi: cel ce o va intina, acela va fi omorat; tot cel ce va face in ea vreo lucrare, sufletul acela va fi starpit din poporul Meu.

Sase zile sa lucreze, iar a saptea este zi de odihna, inchinata Domnului: tot cel ce va munci in ziua odihnei va fi omorat.

Sa pazeasca deci fiii lui Israel ziua odihnei, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamant vesnic.

Acesta-i semn vesnic intre Mine si fiii lui Israel, pentru ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, iar in ziua a saptea a incetat si S-a odihnit".

Cele trei mari sarbatori de peste an

Cele trei mari sarbatori de peste an, insotite de calatorii la locurile sfinte - "De trei ori pe an, toti fiii lui Israel sa se infatiseze inaintea Domnului; la sarbatoarea Pastilor, la ziua cincizecimn si la sarbatoarea corturilor".

Sarbatoarea Pastilor

Sarbatoarea Pastilor era sarbatoarea in amintirea iesirii din Egipt; sarbatoarea cincizecimii se tinea in amintirea darii Legii pe muntele Sinai; iar sarbatoarea corturilor se asezase in amintirea ratacirii israelitilor prin pustiu.

Ziua pocaintei

Cu cinci zile inainte de sarbatoarea corturilor, era ziua cea mare a pocaintei. Ea era insotita de post negru si alte fapte de pocainta. In dimineata acelei zile, arhiereul aducea jertfa. Mai intai un taur pentru pacatele sale si ale preotilor, si apoi un berbec pentru pacatele poporului. Cu sange din aceste jertfe arhiereul intra in sfanta sfintelor si stropea propitiatorul (acoperisul chivotului Legii). Dupa aceea isi punea mainile pe capul unui tap, in semn ca arunca asupra lui pacatele poporului, si-l departa in pustiu.

Anul sabatic si anul jubileului

Fiecare al saptelea an se numea anul sabatic, si era sfant.

"Sase ani sa semeni ogorul tau, sase ani sa lucrezi via ta si sa aduni roadele lor; iar anul al saptelea sa fie an de odihna a pamantului, odihna Domnului; ogorul tau sa nu-l semeni si via ta sa n-o tai in anul acela.

Ceea ce va creste de la sine pe ogorul tau sa nu seceri si strugurii de pe vitele tale netaiate sa nu-i culegi, ca sa fie acesta an de odihna pentru pamant.

Si aceste roade vor fi in timpul odihnei pamantului hrana pentru tine, pentru robul tau si pentru roaba ta, pentru naimitul tau si pentru strainul tau, care s-a asezat la tine, pentru dobitocul tau si pentru fiarele cele de pe pamantul tau, sa fie de hrana toate roadele lui.

Nu va fi ingaduit a se innoi in anul acela zapisele de datorii, caci an de iertare este acesta, lasat de la Dumnezeu".

"Sa sfintiti anul al cincizecilea, care este incheierea a sapte saptamani de ani, si care va fi an jubileu. Acesta este an de odihna ca si anul sabatic. Sa se vesteasca slobozenie pe pamantul vostru pentru toti locuitorii lui. Sa va fie acesta an de slobozenie, ca sa se intoarca fiecare la mosia lui, fiecare sa se intoarca la ogorul sau.

Anul al cincizecilea sa va fie an de slobozenie: sa nu semanati, nici sa secerati ceea ce va creste de la sine pe pamant, si sa nu culegeti poama de pe vitele netaiate, caci acesta-i jubileu; sfant sa fie pentru voi; roadele de pe ogor sa le mancati.

In anul jubileu sa se intoarca fiecare la mosia sa" (Ies. capitolele 23, 31, 55; Lev. capitolele 23-34; Deut. 1).