Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul
Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul
Irodiada se razbuna
Si a auzit regele Irod ca numele lui Iisus se facuse cunoscut si zicea ca Ioan Botezatorul s-a sculat din morti, si de aceea se fac minuni prin el. Caci Irod, trimitand, l-a prins pe Ioan si l-a legat, in temnita, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele sau, pe care o luase de sotie. Caci Ioan ii zicea lui Irod: "Nu-ti este ingaduit sa tii pe femeia fratelui tau".
Iar Irodiada il ura si voia sa-l omoare, dar nu putea, caci Irod se temea de Ioan, stiindu-l barbat drept si sfant, si-l ocrotea. Si auzindu-l, era mult nedumerit, dar il asculta bucuros.
Si, fiind o zi cu bun prilej, cand Irod, de ziua sa de nastere, a facut ospat dregatorilor lui si capeteniilor ostirii si fruntasilor din Galileea, fiica Irodiadei, intrand si jucand, a placut lui Irod si celor ce sedeau cu el la masa.
Iar regele a zis fetei: "Cere de la mine orice vei voi si iti voi da". Si s-a jurat ei: "Orice vei cere de la mine iti, voi da, pana la jumatate din regatul meu". Si ea, iesind, a zis mamei sale: "Ce sa cer?" Iar Irodiada i-a zis: "Capul lui Ioan Botezatorul". Si, intrand indata, cu graba, la rege, i-a cerut, zicand: "Vreau sa-mi dai indata, pe tipsie, capul lui Ioan Botezatorul".
Irod trimite sa taie capul Sfantului Ioan Botezatorul
Si regele s-a intristat adanc, dar pentru juramant si pentru cei ce sedeau cu el la masa, n-a voit sa-si calce cuvantul. Si indata, trimitand regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Acela, mergand, i-a taiat capul in temnita, l-a adus pe tipsie si l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.
Si auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan si l-au pus in mormant. Si s-au adunat apostolii la Iisus si I-au spus Lui toate cate au facut si au invatat. Si El le-a zis: "Veniti voi insiva, deosebi, in loc pustiu, si odihniti-va putin", caci multi erau care veneau si multi care se duceau si nu mai aveau timp nici sa manance.
Si au plecat cu corabia spre un loc pustiu, deosebit (Mt. 14, 1-12; Mc. 6,14-32; Lc. 9, 7-9).
Sa nu fii desfranat. Sa nu ucizi (Ies. 20, 13-14).