Sfanta Cruce


Mantuitorul a fost rastignit pe o cruce mare, de lemn. Prin sacrificiul sau, Mantuitorul a sfintit crucea, care de atunci este simbolul tuturor crestinilor, este semnul biruintei si al victoriei vietii asupra mortii, al binelui care invinge mereu raul. La fel ca o icoana, crucea este purtatoare de har dumnezeiesc, sfintind toate cele din jur prin prezenta ei. De aceea credinciosii poarta cruciulite la gat si isi fac cu evlavie semnul sfintei cruci atunci cand trec prin fata unei biserici sau pe langa o troita. In fiecare casa trebuie sa fie icoane si cel putin o cruce. In toate bisericile se aseaza sfanta cruce pe masa din altar, iar in varful turlelor sunt inaltate cruci mari, ca toti oamenii sa vada de departe ca acolo este Casa Domnului - asa cum mai este numita biserica. Dupa exemplul vietii Mantuitorului nostru, Iisus Hristos, credinta crestina ne invata ca fiecare om trebuie “sa-si poarte crucea”, adica sa traiasca in rabdare si smerenie, sa nu-si piarda niciodata speranta in ajutorul Domnului si in mantuirea sufletului. In viata, orice om are de intampinat greutati, nevoi si slabiciuni, dar trecand peste ele cu rabdare si speranta, cu dragoste si credinta, ne putem mantui. In tara noastra sunt pastrate cu multa cinste fragmente din lemnul Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Mantuitorul, acum 2000 de ani. In Biserica Sfantul Vasile din Bucuresti (vezi p. 5), la Manastirile Secu, Caldarusani si la alte sfinte manastiri.


Crestinii se inchina si se roaga cu multa evlavie inaintea Sfintei Cruci, caci prin ea, Dumnezeu ne revarsa har, dragoste si putere.
                                                  Parintele Cleopa de la Sihastria

 

                                                                                        Lumea credintei, anul I, nr. 2