Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului

Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului Mareste imaginea.

Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului

Cautarea

De ce studiaza omul religia? Se pot gasi multe motive incidentale, dar unul singur este valabil daca persoana ia lucrurile in serios: intr-un cuvant, este vorba de intrarea in contact cu realitatea, de gasirea unei realitati mai profunde decat realitatea de fiecare zi care se schimba atat de repede, dispare fara sa lase nimic in urma si nu ofera fericire durabila sufletului uman. Orice religie autentica incearca sa deschida calea catre aceasta realitate. As dori sa spun astazi cateva cuvinte despre modul in care crestinismul ortodox incearca sa faca acest lucru - sa deschida celui care cauta calea catre realitatea duhovniceasca.

Cautarea realitatii este o misiune periculoasa. Ati auzit probabil cu totii istorii despre tineri ai acestor vremuri de cautari, care "au ars de tot" incercand sa gaseasca realitatea si, fie au murit de tineri, fie au esuat intr-o existenta plicticoasa in care nu au pus in valoare decat o fractiune din potentialul mintii si sufletului lor. Eu insumi imi amintesc de un prieten din zilele propriilor mele cautari de acum 25 de ani, cand Aldous Huxley tocmai descoperise presupusa valoare "spirituala" a L.S.D.-ului si ii determinase pe multi sa ii urmeze. Acest tanar, un cautator de hrana spirituala tipic pentru vremurile noastre, care poate ar fi audiat un curs ca acesta, mi-a spus odata: "Indiferent ce ai spune despre pericolul drogurilor, trebuie sa admiti ca orice altceva este mai bun decat viata americana cotidiana, care din punct de vedere spiritual este moarta". Nu am fost de acord, pentru ca inca de pe vremea aceea incepusem sa-mi dau seama ca viata spirituala se desparte in doua directii: poate conduce la o viata mai inalta decat aceasta viata cotidiana supusa stricaciunii, insa la fel de bine te poate conduce intr-un plan inferior, producand literalmente atat moartea spirituala cat si pe cea fizica. El si-a urmat calea si inainte de 30 de ani era deja o epava de om, imbatranit, mintea ii era ruinata si abandonase orice cautare a adevarului.

Exemple similare ar putea fi gasite printre oamenii care cauta diferite forme de experiente psihice, experimentarea starilor "extracorporale", intalnirea cu OZN-uri si altele asemenea. (Experienta sinuciderii in masa din Jonestown, din 1980, e de ajuns pentru a ne reaminti pericolele inerente cautarii religioase.) Literatura ortodoxa cu o traditie de doua mii de ani are cateva exemple pline de invatatura in acest sens. Voi cita aici doar unul din viata Sfantului Nichita de la Lavra Pecerska, care a trait cu aproape o mie de ani in urma in Rusia: Plin de ravna, Nichita i-a cerut staretului sau binecuvantare pentru a trai in singuratate. Staretul (care pe atunci era Sfantul Nicon) i-a interzis spunandu-i: "Fiule, nu se cuvine unui tanar ca tine sa fie trandav. E mai bine pentru tine sa traiesti cu fratii. Slujindu-i pe ei nu te vei lipsi de rasplata ta. Singur ai vazut cum Isaac a fost amagit de demoni in pustie. El ar fi pierit daca nu l-ar fi scapat harul lui Dumnezeu daruit lui pentru rugaciunile sfintilor parintilor nostri Antonie si Teodosie.

"Parinte - a raspuns Nichita - eu nu voi fi niciodata amagit de ceva de felul acesta, ci doresc sa stau cu hotarare impotriva inselaciunilor demonilor si sa-i cer lui Dumnezeu darul facerii de minuni, precum i s-a dat lui Isaac Zavoratul, care savarseste multe minuni si in ziua de astazi."

"Dorinta ta - i-a spus staretul - intrece puterile tale. Fii cu bagare de seama ca nu cumva, inaltandu-te, sa cazi in ispita. Eu, dimpotriva, iti poruncesc sa slujesti fratilor si vei primi cununa de la Dumnezeu pentru ascultarea ta." a- Dar Nichita, impins de cea mai mare ravna pentru viata de singuratate, nu avea nici cea mai mica dorinta sa implineasca ceea ce i-a spus staretul si a facut ceea ce-si pusese in gand. S-a inchis in sihastria sa si a continuat sa se roage fara sa mai iasa macar o data afara din chilie. Dupa o vreme, pe cand se ruga, a auzit un glas rugandu-se impreuna cu el si a simtit o mireasma minunata. Amagit de aceasta, si-a spus: "Daca nu ar fi inger, nu s-ar ruga cu mine si nu ar avea mireasma Duhului Sfant..." Nichita a inceput sa se roage sincer: "Doamne, arata-Te mie in chip deslusit, ca sa Te pot vedea".

Apoi a fost o voce care i-a spus: "Nu ma voi arata tie, pentru ca esti tanar si, ca nu cumva inaltandu-te, sa cazi".

Sihastrul i-a raspuns cu lacrimi: "Doamne, niciodata nu ma voi lasa amagit, pentru ca staretul meu m-a invatat sa nu primesc amagirile diavolesti, insa voi face tot ceea ce imi poruncesti".

Astfel, castigand putere asupra lui, sarpele cel stricator de suflete i-a spus: "Nu este cu putinta omului, in trup fiind, sa ma vada. Dar iata, iti trimit ingerul meu sa ramana cu tine. implineste voia lui".

Dupa aceste cuvinte, un demon in chip de inger i-a aparut sihastrului. Nichita a cazut la picioarele lui si i s-a inchinat ca unui inger. Demonul i-a spus: "De acum sa nu te mai rogi, ci sa citesti carti- in felul acesta vei ajunge la o vorbire neintrerupta cu Dumnezeu si vei primi puterea sa dai cuvant de folos celor care vin la tine, iar eu ma voi ruga Ziditorului a toate pentru mantuirea ta".

Sihastrul a crezut acestor cuvinte si a fost amagit inca mai mult. A incetat sa se mai roage si se ocupa numai cu lectura. Il vedea pe demon rugandu-se neincetat si se bucura, crezand ca demonul se roaga pentru el. Apoi a inceput sa le vorbeasca mult din Scriptura celor care veneau la el si sa prooroceasca asemenea sihastrului din Palestina.

Faima lui s-a raspandit printre oamenii lumesti si a ajuns pana la curtea marelui cneaz. De fapt, Nichita nu proorocea, ci le spunea celor care veneau la el unde le fusesera puse lucrurile furate sau ce se intamplase intr-un loc indepartat, obtinand aceste informatii de la demonul care-l insotea. Astfel, i-a spus marelui cneaz Izeaslav despre uciderea cneazului Gleb de Novgorod si l-a sfatuit sa-l trimita pe fiul sau pentru a prelua conducerea principatului. Asta a fost de ajuns pentru oamenii lumesti ca sa-l socoteasca pe Nichita un adevarat profet. E un fapt dovedit ca oamenii lumesti si monahii fara discernamant duhovnicesc sunt mai totdeauna atrasi de catre mincinosi, impostori, ipocriti si de catre cei aflati in inselare diavoleasca, luandu-i drept sfinti si slujitori adevarati ai lui Dumnezeu.

Nimeni nu se putea intrece cu Nichita in cunoasterea Vechiului Testament, dar nu putea sa suporte Noul Testament si niciodata in discutiile sale nu pomenea de Evanghelii sau de Epistolele Sfintilor Apostoli, neingaduind nici unuia dintre vizitatorii sai sa mentioneze ceva din Noul Testament. Din aceasta stranie alegere, parintii Lavrei au inteles ca era inselat de diavol. Pe atunci vietuiau la manastire multi sfinti monahi inzestrati cu daruri duhovnicesti si cu har. Ei l-au alungat pe diavol de la Nichita prin rugaciunile lor. Nichita a incetat sa-l mai vada. Parintii l-au scos pe Nichita din locul in care se zavorase si i-au cerut sa le spuna ceva din Vechiul Testament. Dar el a spus sub juramant ca nu citise niciodata cartile pe care mai inainte le stia pe de rost. S-a dovedit ca uitase si sa citeasca, atat de mare fusese puterea inselaciunii satanice; si cu mare greutate a invatat din nou sa citeasca. Cu rugaciunile sfintilor parinti si-a venit in fire, a recunoscut si a marturisit pacatul, a plans pentru el cu lacrimi amare si a atins o mare inaltime a sfinteniei si darul facerii de minuni printr-o viata smerita printre frati. Mai tarziu, Sfantul Nichita a fost hirotonit episcop de Novgorod.

Aceasta istorisire ridica pentru noi, astazi, o intrebare: cum poate o persoana care cauta experienta religioasa autentica sa evite capcanele si deziluziile care il pandesc in cautarea sa? Nu exista decat un singur raspuns la aceasta intrebare: omul nu trebuie sa caute experientele religioase, care pot sa insele, ci adevarul. Oricine studiaza serios religia ajunge la aceasta problema, care este una de viata si de moarte.

Credinta noastra ortodoxa, spre deosebire de confesiunile occidentale, este adesea numita "mistica", pentru ca se afla in legatura cu o realitate spirituala care conduce la rezultate numite in mod frecvent "supranaturale" - adica depasesc logica si experienta acestei lumi. Nu e nevoie sa cautam exemple in literatura veche, pentru ca viata unui facator de minuni din zilele noastre e plina de elemente mistice. Arhiepiscopul Ioan Maximovici, care a murit cu cincisprezece ani in urma si care a trait in aceasta parte a Californiei ca Arhiepiscop de San Francisco, a fost vazut stralucind de lumina, levitand in timpul rugaciunii, era inainte-vazator si a savarsit vindecari minunate... Nici una din aceste minuni nu este remarcabila in sine, pentru ca poate fi imitata cu usurinta de falsi facatori de minuni. Cum putem sti ca era intr-adevar in legatura cu adevarul?

Parintele Serafim Rose

Pe aceeaşi temă

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 22630

Voteaza:

Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE