CelMandru

"Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereşte; cel ce se smereşte, se îmblânzeşte; cel blând, păzeşte poruncile; cel ce păzeşte poruncile se luminează; cel luminat se împărtăşeşte de tainele Cuvântului dumnezeiesc." (Sf. Maxim Mărturisitorul)

"A zis avva Macarie: dacă ne gândim la relele pe care ni le fac oamenii, îndepărtăm puterea gândului la Dumnezeu; dacă ne gândim la relele pe care ni le fac demonii, atunci vom fi teferi." (Despre avva Macarie, Patericul Egiptean)

"L-a întrebat avva Longin pe avva Lukios odată despre trei gânduri, zicându-i:
– Vreau să mă înstrăinez.
– Dacă nu-ţi stăpâneşti limba, nu eşti înstrăinat, oriunde ai merge. Chiar şi aici, stăpâneşte-ţi limba şi eşti străin.
– Vreau să postesc.
– A spus Isaia prooroc „dacă ţi-ai încovoia grumazul ca un jug şi ca un belciug, nici aşa nu se va chema post adevărat“ – mai degrabă înfrânează-te de la gândurile rele.
– Vreau să fug de oameni.
– Dacă nu te îndrepţi mai întâi printre oameni, nici de unul singur nu te vei putea îndrepta." ( Despre avva Longin, Patericul Egiptean)

Respectul și mulțumirea de sine sunt buruienile ce trebuie mereu plivite din grădina lucrării duhovnicești.

"L-a întrebat un frate pe avva Cronie:
– În ce chip ajunge omul la smerenie?
– Prin frica lui Dumnezeu.
– Şi prin ce faptă ajunge la frica lui Dumnezeu?
– După mine, să se înfrâneze de la tot lucrul, să se dedea trudei trupeşti, şi, după puteri, să se gândească la ieşirea sa din trup şi la judecata lui Dumnezeu." (Despre avva Cronie, Patericul Egiptean)

"Credinta are putere sa zideasca fire noua." (Sfantul Isaac Sirul)

"Avva Ioan Colobós a zis: eu vreau ca omul să se împărtăşească din toate virtuţile. Deci în fiecare zi sculându-se dimineaţa, să înceapă din nou înfăptuirea fiecărei virtuţi şi a fiecărei porunci a lui Dumnezeu, cu cea mai mare răbdare, cu frică şi cu îndelungă răbdare, cu dragostea lui Dumnezeu, cu toată râvna sufletului şi a trupului, cu multă smerenie, cu răbdarea necazului inimii, cu pază, cu multă rugăciune şi cu priveghere, cu gemete, cu curăţia limbii şi paza ochilor, fără mânie când eşti nesocotit, împăciuitor, nerăsplătind răul cu rău, neluând seama la căderile altora, fără să te compari pe tine cu alţii, fiind mai prejos decât toată făptura, lepădat de materie şi de cele trupeşti, pe cruce, în luptă, întru sărăcia cu duhul, cu plănuire şi cu nevoinţă duhovnicească, cu post, cu pocăinţă şi lacrimi, cu luptă, cu discernământ, cu curăţia minţii, cu împărtăşiri folositoare; în tihna muncii, în privegherile de noapte, în sete şi foame, în frig şi goliciune, în nevoi, închizându-ţi mormântul, ca şi cum ai fi şi murit, gândindu-te că moartea îţi e aproape în tot ceasul." (Despre avva Ioan Colobós, Patericul Egiptean)

"Precum în clipele de linişte şi de seninătate pe marea cea văzută înoată delfini, aşa în vreme de linişte şi de seninătate pe marea inimii, netulburată de mânie şi de pornire, mereu se mişcă tainele şi descoperirile dumnezeieşti şi o bucură pe ea." (Părintele Arsenie Boca, Cărarea Împărăției)

"Rugăciunea este o stare de permanentă recunoştinţă." (Sfântul Ioan de Kronstadt)

"De vrei să nu cazi din dragostea cea după Dumnezeu, să nu laşi nici pe fratele tău să se culce întristat împotriva ta, nici tu să nu te culci scârbit împotriva lui, ci “mergi şi te împacă cu fratele tău” şi venind adu lui Hristos, cunoştinţă curată prin rugăciune stăruitoare, darul dragostei." (Părintele Arsenie Boca, Cărarea Împărăției)