CelMandru

"Vă spun acuma, ca un duhovnic: Nu se supără Dumnezeu pe greşelile noastre atât de mult pe cât se supără dacă suntem nepăsători." (Părintele Arsenie Papacioc)

"L-a întrebat avva Isaia pe avva Pimen despre gândurile spurcate. Avva Pimen îi spuse: aşa cum o ladă plină cu haine, dacă cineva o lasă, putrezesc cu vremea, tot aşa şi gândurile, dacă nu le facem şi trupeşte, cu vremea pier, sau putrezesc." (Despre avva Pimen, Patericul Egiptean)

"Cine este acela care nu are nimic de cerut lui Dumnezeu?" (Părintele Arsenie Papacioc)

"Fii râvnitor spre iubire, toate trec, numai iubirea rămâne veșnic, ca Dumnezeu Însuși, Care este iubire" (Viața mea în Hristos, Sfântul Ioan de Kronstadt)

"A spus avva Antonie: am văzut toate mrejele vrăjmaşului întinse pe pământ, şi am suspinat zicând: cine o să treacă printre ele? Şi am auzit o voce care zicea: smerenia." (Despre avva Antonie, Patericul Egiptean)

"A spus avva Antonie: având în faţa ochilor frica de Dumnezeu pururea să ne amintim de moarte, să urâm lumea şi toate cele din ea, orice răgaz trupesc şi să lepădăm viaţa aceasta ca să trăim în Hristos; că acestea le va cere de la noi în ziua judecăţii. Să însetăm, să flămânzim, să veghem, să fim goi, să întristăm şi să gemem în inima noastră, să măsurăm dacă suntem vrednici de Dumnezeu, să iubim suferinţa ca să-l găsim pe Dumnezeu, să dispreţuim trupul ca să se mântuie sufletul nostru." (Despre avva Antonie, Patericul Egiptean)

"Deci fiind îndreptați din credinţă, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am avut și apropiere, prin credință, la harul acesta în care stăm și ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu. Și nu numai atât, ci ne lăudăm și în suferințe, bine știind că suferința aduce răbdare, și răbdarea încercare, și încercarea nădejde. Iar nădejdea nu rușinează, pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. Căci Hristos, încă fiind noi neputincioși, la timpul hotărât a murit pentru necredincioși." (Romani 5, 1-6)

"Nimic nu urăşte Dumnezeu atât de mult ca mândria. De aceea de la început Dumnezeu a făcut totul, ca să dezrădăcineze din sufletul omului acest păcat. De aceea am ajuns muritori, înconjuraţi de scârbe si de dureri [...] Aşa e mândria. Nu numai că nu adaugă nimic bun vieţii noastre, dar ne ia şi ceea ce avem. Smerenia, dimpotrivă: nu numai că nu ne ia şi ceea ce avem, dar ne adaugă şi ceea ce nu avem" (Sf. Ioan Gură de Aur)

"A zis avva Ioan: ne-am dus odată din Siria la avva Pimen şi vroiam să-l întrebăm despre împietrirea inimii; bătrânul însă nu ştia greceşte, nici tălmaci nu s-a nimerit. Văzându-ne amărâţi, bătrânul a început să vorbească greceşte, zicând: firea apei e moale, şi cea a pietrei tare; ulciorul atârnat deasupra pietrei, picurând câte puţin sfredeleşte piatra. Aşa şi cuvântul lui Dumnezeu e moale, iar inima noastră pietroasă. Dar omul, auzind adesea cuvântul lui Dumnezeu, i se deschide inima spre frica de Dumnezeu." (Despre avva Pimen, Patericul Egiptean)

"Un frate l-a întrebat pe avva Pimen:
– Ce să fac cu frământările care mă zbuciumă?
– Să plângem dinaintea bunătăţii lui Dumnezeu în orice osteneală a noastră, până i se va face milă de noi." (Despre avva Pimen, Patericul Egiptean)