Stanca |
05.02.2011 00:52:02 |
intai ne-am imprastiat, acum ne adunam
M-as fi bucurat daca acum 6 ani, cand m-am trezit "initiata" in reiki, sa am acces la atatea forumuri si site-uri ca acum. Ca in mod sigur nu ma mai initia nimeni nici in camasa de forta!Simt o repulsie aproape organica numai cand ma gandesc ca am putut sa ma bag in asa ceva si, la fel, si atunci "simteam" rece in jurul meu ( chestia cu palmele incalzindu-se nu am simtit=o niciodata, doar daca le tineam mai mult pe corp si atunci e firesc sa se incalzeasca). N-am perceput nici un fel de entitati "luminoase", nu am vazut lumini, scantei, stele verzi sau rosii, nici sunete, nici nu am meditat vreodata pentru ca "nu-mi venea"!Dar viata mi s-a dat peste cap, recunosc. Dupa vreun an a inceput o serie de incercari, care de care mai ciudata, mai pe muchie de cutit. Dupa doi ani credeam ca sunt pe punctul de a innebuni sau a muri, aveam o depresie sora cu moartea, umblam pe strada ca teleghidata si mancam o data la trei zile, cat sa nu mor. Mintea parca mi-era blocata, dadeam numai de persoane ciudate, unele chiar malefice, intram in tot felul de amagiri, voiam sa plec in lume. Imi dadeam seama ca ceva nu e in regula, ma rugam si faceam reiki ( autotratament) zilnic, dar in timp, am observat ca ma rugam tot mai mecanic si ma apuca lenea cand sa ma rog! Incet, desi teoretic continuam sa ma consider credincioasa, am glisat spre domenii tot mai ezoterice, citeam numai carti de genul asta, cautam numai oamenii care erau preocupati de acest domeniu, iar pe cei cu adevarat credinciosi, ii evitam. Mi-am dat seama ulterior ca ma simteam penibil in prezenta lor, ca o baba cloanta care se da Ileana Cosanzeana. Asta a inceput sa-mi dea de gandit. In fine, dupa inca cativa ani, nu multi, am luat "Cararea Imparatiei" a parintelui Arsenie Boca. Citisem cartile cu marturii, dar voiam ceva scris chiar de el. De cate ori vedeam pe undeva poza lui ma apuca jena, imi venea sa dispar de acolo. Asa ca am inceput sa citesc, intai curioasa ce a scris, apoi, dupa cateva pagini bune mi=a venit un gand foarte clar: "Gata cu reiki!". L-am ignorat si am citit in continuare. A doua seara, gandul era si mai pregnant, am inceput sa rasfoiesc repede cartea, sa vad daca gasesc ceva referitor la practicile oculte...atunci am inteles ca nu putem sti niciodata "cine" se prezinta cand e invocat, chemat , ca diavolul e atat de subtil incat poate insela ( cunoscand si ce vrem si cele din Cer) chiar si suflete tari.
Din ziua aceea am inceput un proces invers, m-am "tarat pe coate" inapoi, in singura "dimensiune" unde am simtit mereu cald si bine.
Asta e , pe scurt, istoricul perioadei de reiki. Am ajuns la concluzia ca unii, mai usor "ispitibili" au uneori nevoie de asemenea lectii, ca sa simta ca tatal minciunii exista si nu doarme.
|