Daca este sa plec, atunci cand nu imi voi mai permite financiar sa stau in Bucuresti, nu ma duc la manastire cu inima grea si lipsa de nadejde..doar ca nu ma duc de bunavoie...am cam obosit sa schimb locul...dar asta e...daca alte optiuni nu vor fi.
Nu stiu daca voi face acest pas dar este posibil ca alti, multi, sa-l fi facut deja.
Poti ajunge la manastire si din constrangere, nu numai de bunavoie. Sunt cazuri cand cei care s-au dus fortat au ramas si sunt cazuri din cei care s-au dus de bunavoie care au plecat.

In cazul in care vei fi ramas fara optiuni, daca te impinge doar lipsa, atunci du-te ca simplu muncitor. Daca va fi sa ramai nu va fi nici o problema sa te razgandejsti.
In plus, manastirile care "angajeaza" mireni sunt mai aproape de sensul vietii duhovnicesti decat cele in care calugarii muncesc precum robii, iar indatoririle raman pentru timpul liber (cumva, un fel de burlacie de obste in care se urmareste tot indestularea si slujirea trupului).

Exista desigur si o categorie de mijloc, in care se imbina dreapta socoteala cu nevointa, dar trebuie sa alegi cu grija.

Si inca un lucru: exista si stareti care au alunecat de la menirea lor si au devenit MANAGERI; mai practica si hipnoza. Un cuvant urat pentru o fapta urata. De aceea te rog sa alegi varinata muncitorului, macar pentru 2 luni pana vezi cu ce se ocupa lumea pe acolo. Nu te indemn sa cazi in judecata, te indemn sa discerni. Eu unul a trebuit sa ajung prin Athos, si nu la romani ci la greci, ca sa pricep diferenta intre burlacie si monahism.

Nu pentru ca sa-si indoape cat mai mult burtile muncesc ei..
Astfel de manastiri primesc uneori si zeci de pelerini in fiecare zi, pe ei cine ii hraneste?

Si cred ca mai usor se apleac spre cele duhovnicesti un om muncit decat cel care nu-si poate vedea picioarele din princina burtii, pentru ca sunt altii, platiti, care sa-i aiba grija de gospodarie.

Poate n-ar trebui sa facem astfel de acuzatii vagi din care se pot intelege (prea) multe..

Judecarea..

Pai nu ai spus ce ai inteles tu pana la urma.
Esti sigur ca nu astepti un raspuns anume si de asta orice cade in afara liniei nu este convenabil?

Cred ca sunt cel mai prost om, altminteri nu-mi explic cum de intelegi orice-altceva decat ceea ce incerc eu sa spun. Probabil nu stiu sa ma exprim; cel putin nu pe intelesul tau.

Cat despre pelerini: sf. Isaac Sirul ne invata ca gandul cel viclean ne amageste sa lasam rugaciunea sub chipul unei fatarnicii a dragostei de aproapele. Pelerinii nu sunt turisti care vin la hotel sau la vacanta, iar daca multi vin asa este pentru ca vietuitorii monahali i-au deprins astfel.
Intr-un pelerinaj, eu unul prefer sa fiu intampinat de un monah evlavios care sa-mi zdruncine patimile si sa manac ce am in traista, decat sa fiu intampinat cu scofeturi si sa ma intorc de acolo mai bou decat sunt. Intre pelerinaj si turism este o mare diferenta.

Eu nu am gasit nicaieri scris de la sfintii parinti, ca indeletnicirea monahilor este sa ospataze mirenii.

Mai bine decat am scris prima data, nu sunt capabil sa spun altfel. Cred ca... a continua discutia nu ar fi de folos niciunuia dintre noi. Poate ca ar ajuta sa recitesti cele scrise deja.

Oricat de constrans te-ai simti, sa stii ca nu poti fi primit la manastire fara ceva bani. Chiar si acolo viata costa. Mai informeaza-te, ca sa nu te trezesti ca nu ai unde merge.

Nu cred.
Nu zic ca nu or fi si manastiri din astea, dar nu trebuie generalizat.

Toti avem probleme de comunicare.
Dar nu tin neaparat de limbaj.

Nu zice nici de lenea sub chip unei fatzarnicii a rugaciunii?

Multi? De unde stii? Ai facut un sondaj?

Na, nu toti au ajuns sa se nasca la asa inaltimi duhovnicesti.

Este.

Dar ai gasit ca rugaciunea trebuie sa se imbine cu munca?
Dar sa faca ascultare?
Dar sa omeneasca pe cei care le calca pragul?

Apropo, de parerea de sine, ai gasit scris ceva?

Mersi pt sugestie...daca va fi posibil incerc varianta asta.

Imi pare teribil de rau ca nu am o memorie formidabila ca sa tin minte pe de rost ceea ce este necesar. In pateric exista o istorisire exact despre ce ai intrebat tu. Un grup de crestini au ajuns la o chinovie, iar acolo li s-a dat sa manance verdeturi si radacini. Iar staretul le-a spus: "Tot ce aveam adunat ca sa mancam noi v-am oferit voua." Nu tin minte cu exactitate vorbele, nici istorisirea ca sa o reproduc cu citat. Dar stiu sigur ca despre dragoste era vorba.

Spune-mi! A fost staretul acela trandav sau lipsit de dragoste ca nu crestea gaini si nu pescuia, ca sa ospateze musafirii?


Parerea de sine ma stapaneste de la nastere si nu voi pretinde niciodata altceva.


p.s. Cand am incercat sa raspund la toate intrebarile, am umplut o pagina de text. Am gasit de cuviinta ca este suficient ceea ce am scris. Daca suntem din acelasi Duh, sigur vei gasi raspuns la toate intrebarile tale, in putinul mai sus.