Asa se vede de la tine, draga...dar procesiunea cu Sfinte icoane sau Sfinte Moaste este inchinata Sfantului respectiv. Ei, deja se vede parul de lup pe sub blana de oaie! Vezi sa ne legam de ce este al vostru? Nu. Atunci, muta-te, draga, pe forumul vostru, ca sa nu mai ai impiedicari si rau de Sfinte icoane, de Sfinti, de Sfinte Moaste.Invitatie sincera.

Nu te mai supara pe mine, Rodica. Te superi degeaba, eu sunt nimic si persoana mea nu merita osteneala sa te superi pe ea. Nu am vorbit de tine sau de cei ce cred corect; doar ca traiesc intre ortodocsi si vad; de multe ori ei se inchina icoanelor si nu lui Dumnezeu. Asta imi spun ei si eu ii cred. Eu nu ma impiedic in asta, ci ei insisi se impiedica pentru ca isi pun singuri poticnire pe calea catre Hristos.

Tu cum ai face daca ai fi in locul meu? Ti-ai astupa urechile si ti-ai vedea de viata ta, iar ei - duca-se? Si asta ca sa nu fii numit lup in blana de oaie? Numeste-ma cum vrei, Dumnezeu ma cunoaste mai bine. Insa ma gandesc ca nu prea ai inteles ce tot spun eu pe aici ci doar nu suporti sa iti zica cineva ceva de icoane. Si poti sa te legi de ce e al meu; promit ca nu ma supar si sunt gata sa recunosc daca gresesc cu ceva.

Incerc sa rezum, poate-poate s-o intelege unde bat: nu am nici o problema cu cinstirea icoanelor in amintirea celui reprezentat in ele; si mie imi plac [unele] icoane; eu vorbesc aici de inchinarea la ele, lucru total interzis de Dumnezeu. Poti face diferenta?

Fericiti cei saraci cu duhul ca acelora este imparatia cerurilor.

Cel care spune ca se inchina icoanei si nu celui reprezentat de icoana, este sarac cu duhul.
Omul sarman , fara carte multa, care se inghesuie la icoana, se inchina si o saruta, si pe care atunci cand il intrebi cui te-ai inchinat, raspunde ca icoanei, acela e sarac cu duhul.

In rest, toti ortodocsii se inchina la Dumnezeu.
Toti ortodocsii privesc icoana cu drag iar gandul ii fuge la cel reprezentat de icoana. In fata chipului Sau, se inchina Lui, Domnului Dumnezeul nostru.

Mmmm...Sper ca nu ai vrut sa spui ceea ce se intelege; anume ca mai fericiti sunt cei ce se inchina icoanei decat cei ce se inchina lui Dumnezeu. Oricum, a fi sarac cu duhul nu inseamna a fi nestiutor, ci inseamna ca duhul tau este mic in comparatie cu Duhul Sfant care locuieste in tine; deci inseamna sa fii smerit.

Ne inchinam intradevar icoanelor, dar intelesul este cel spus de mine mai inainte pentru toti ortodocsii, doar ca poate nu stiu sa explice. In toate incaperile casei mele exista icoane- unele lucrate de mine- goblen. Cand plec de acasa, imi fac o inchinaciune in fata icoanei si spun "Doamne, ajuta!".Cand privesc icoanele, sufletul meu se umple de bucurie- si vad un intreg univers, ma raportez la tot ce este Sfant, simt ca sunt puternica, simt ca pot sa strabat lumea si sa inving necazurile.Simt binecuvantarea lui Dumnezeu pentru casa mea, cum o simt cand tamaiez, cand fac sfestanie, cand fac rugaciunea, cand sunt in comuniune cu cei dragi- simt sfintenia pe care ne-o trimite Dumnezeu. E o incarcatura pe care nu pot sa o descriu in cuvinte. Fa comparatie intre un perete gol- nu spune nimic- si o Sfanta icoana.Doriana, nu va cunosc cultura din punct de vedere teologic, nici nu ma straduiesc, pentru ca am in Biserica mea cea draga tot ce am cautat, tot ce am nevoie.Sa nu te superi, uneori, chiar si stangaciile in rugaciune, sincere, sunt placute lui Dumnezeu.

Aceia nu se inchina icoanei, ci tot lui Dumnezeu se inchina doar ca nu stiu sa se exprime. Acest om se inchina in fata icoanei si tot asa spune: Doamne ajuta-ma, nu spune Icoana ajuta-ma. Nu am spus ca sunt mai fericiti decat ceilalti.
Ideea mea era de fapt alta. Mai repede ajunge in Imparatia Cerurilor omul simplu , fara multa carte, care isi indeplineste constincios indatoririle crestinesti si care greseste in exprimare cand spune: ma duc sa ma inchin la icoana dar cu sufletul si gandul este la Dumnezeu decat carturarul care citeste din carti bisericesti si vrea sa arate lumii cat de intelept e in intelegerea Scripturii.

Multumesc ca sunt Ortodox - Slava lui Dumnezeu pentru toate !
 

Simt atata bucurie , cand vad cum fratii ortodocsi uita de polemicile si disputele cotidiene , de diferenta pregatirii noastre , si se unesc intr un singur gand cand e vorba sa-L marturiseasca pe Hristos , sa apere si sa marturiseasca Adevarata Credinta ORTODOXA ! Acum sa fim sinceri , oameni din afara credintei noastre , chiar erati asa straini de de cultul nostru fata de sfintele icoane ! Ce reprezinta ele pentru noi ? Chiar a-ti aterizat acum pe aceasta planeta si nu a-ti mai auzit de cele spuse aici ? Accept orice , dar nu accept VICLENIA ! Multumim Zaharia , Rodica , Dobrin si celorlalti pentru puterea voastra de a trece peste inca o ISPITA venita din afara !

Doriana, v-aţi gândit vreodată cât de mult seamănă "iconodulii" care se închină la lemnul icoanei cu "iconoclaştii" care bolborosesc şi se scălâmbăie până cad pe jos zicând că sunt umpluţi de Duh Sfânt ?

De ce cinstim sfintele icoane
 

"Cinstim sfintele icoane pentru ca ele ne inalta gandul la taina Intruparii Domnului. Luand chip de om, Domnul ne-a aratat ca il putem infatisa si cinsti in zugravitura.
Cinstim sfintele icoane apoi pentru ca ele ne ajuta sa ne inaltam gandul la sfinfii care s-au nevoit si au patimit pentru dreapta credinta, dandu-ne noua pilda intru totul vrednica de urmat. Asemenea unei fotografii, icoana ne duce cu gandul la sfantul pe care il reprezinta.
Mai cinstim sfintele icoane pentru ca prin rugaciuni inaintea lor, adresate sfintilor pe care ii infatiseaza, credinciosii evlaviosi se fac partasi de imbelsugate daruri duhovnicesti.
Cinstirea icoanelor nu este inchinare la idoli, pentru ca cinstirea nu o dam lemnului si culorilor, ci sfintilor infatisati pe lemn, ca unii bineplacuti lui Dumnezeu, ca unii care s-au invrednicit sa stea in cea mai stransa legatura cu Dumnezeu si deci sa poata mijloci pentru noi. Inainte de a fi asezate in biserici si in casele credinciosilor, icoanele se sfintesc de catre preoti, dupa rinduiala stabilita de Biserica."

Of, atoatestiutorilor!!!

S-ar putea, ca la modul f. serios unele lucruri sa para ciudate celor din afara credintei noastre, la fel cum si noua ni se par ciudate ale lor.
De ce va suprinde atat de mult si nu intelegeti?
Ei vad ca ne inchinam si sarutam niste tablouri. Asa aratam noi in biserica, unui care priveste din afara.
Nu pot pricepe ce simtim noi.
Noi vedem ca ei se inchina la statui, sau mai stiu eu ce.
Sunt lucruri care mi se par tare ciudate la alte confesiuni si religii. Ce e rau in asta? Si mai fac uneori gafe, sau greseli. Intreb si aflu.

Legat de intrebarea initiala a topicului:
Fiecare pune icoanele in casa acolo unde are loc si poate. Sigur ca in loc respectuos.
Dar Iisus, Maica Sa, sfintii, sunt sus in cer si nu in icoane. La cer ar trebui sa ne rugam si inchinam.
Pozele din casa nu se supara.
Dar cei de Sus se supara cand suntem rai.
Ne-am facut icoane, ca sa ne imaginam o figura a fiecaruia atunci cand ne rugam.
Si cand avem poza unei persoane dragi in mana, iubim persoana si nu poza, dar poza ne aduce persoana mai aproape.

In incheiere: ispita (draga Cristi si ceilalti) este alta. Este mandria. Toit timpul venim aici si ne aratam mandria. Ce buni si atoatestiutori suntem si cum ii facem praf pe altii. Ei trebuie sa nu-i mai cedam. Dorintei de a arata cu degetul catre altii...