Pot să fac o predicţie? Nici n-o veţi lua în discuţie! Decât cel mult în binecunoscutul "stil Delia".

Este "evidentă" pentru gândirea ortodoxo-platonică, nu şi pentru gândirea biblică. Morţii respectivi sunt morţi, nu vii. Erau vii înainte de Potop în timpul predicării lui Noe, respectiv la data când li se predicaseră Evanghelia, acum sunt... morţi.

Atunci, vă rog frumos, nu-L mai înghesuiţi în tiparele acestea spiritiste! El a predicat pentru cei vii, cu cei morţi nu are treabă... decât să-i învie când le va veni rândul în funcţie de categoria din care fac parte:

si atunci aici care este , dupa tine, sensul cuvantului SUFLET? Doamne ajuta!

Te intreb si pe tine ceea ce l-am intrebat si pe prietenul grasu77 dar care nu mi-a raspuns. Cine sau ce erau acele DUHURI din 1 Petru 3:19-20? Doamne ajuta!

Textele sunt prea evidente pentru a le mai putea răstălmăci. Şi este evidentă inconsistenţa logică a părerii tale (nebiblice) pentru că nu avea cum să le predea nimeni Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos acelor oameni din vremea lui Noe. Nici măcar Noe. Pur şi simplu nu avea cum. Iar versetul spune clar că duhurile erau ţinute în închisoare. Evident este vorba despre nişte oameni care muriseră. Ei, însă ca duhuri, aşa cum îi denumeşte sfîntul Petru, continuau să existe, acolo în acea "închisoare" spirituală. Când fuseseră aceia necredincioşi ? În zilele lui Noe. În zilele lui Noe aceia fuseseră necredincioşi; nu le predica nici Noe şi nici altcineva vreo Evanghelie a Mântuitorului Hristos. Nici nu avea cum, decât dacă venea Hristos în persoană să le-o predice. Iar Noe era prea ocupat cu construirea arcei, şi nu avea timp să le propovăduiască o Evanghelie pe care nu o ştia. Prin urmare, inconsistenţa logică este evidentă, iar minciuna (adventistă) şi mai evidentă. Hristos S-a dus să predea acelor duhuri ţinute în acea "închisoare" spirituală. Asta vorbeşte foarte clar despre continuitatea existenţei umane după moarte în acel chip sufletesc/spiritual, şi despre capacitatea de a fi conştienţi după moartea fizică. Hristos deci a predat acelor morţi, după cuvântul Bibliei. Şi a făcut-o pentru că ei existau şi erau conştienţi, că altfel nu aveau cum să recepteze nici o predanie de la Mântuitorul Iisus Hristos.

Aceste lucruri v-au fost explicate şi de membri ortodocşi, chiar şi de protestanţi (în speţă, Scoţianul). Este evidentă reaua-credinţă pentru oricine care studiază atent acest forum. Aşa cum şi minciuna nebiblică a adventiştilor este evidentă. Errare humanum este, perseverare diabolicum.

Ţi-am explicat eu cine sunt acele duhuri. Nu ştiu la ce îl mai întrebi. Şi nu le mai spune "prieteni", pentru că băieţaşii aştia doi numai prieteni nu ne sunt. Duhurile sunt aceia care muriseră în acea stare de necredinţă. Acei oameni însă au continuat să existe şi după moartea lor fizică, prin partea lor spirituală/sufletească, sinele lor personale nefiind anihilate de moartea fizică. Şi pe de altă parte, mai erau şi conştienţi, că altfel nu ar fi putut să recepteze predania Mântuitorului Hristos.

vreau sa vad insa parerea lor de crerstin adventist. Doamne ajuta!

ψυχή (pluralul ψυχαί) este tradus de 40 de ori în NT ca „viaţă” sau „vieţi” în mod clar cu înţelesul obişnuit atribuit cuvântului „viaţă” (Mat. 2,20; 6,25; 16,25). Este redat de 58 de ori ca „suflet” sau „suflete” (Mat.20,28; 11,29; 12,18). În alte câteva cazuri înseamnă pur şi simplu „oameni” (Fapte 7,14; 27,37; 1 Petru 3,20). În alte cazuri este tradus ca, sau echivalent cu vreun pronume personal (Matei 12,18; 2 Corinteni 12,15; vezi la Psalmi 16,10). Uneori se referă la emoţii (Marcu 14, 34; Luca 2,35), la pofte naturale (Apocalipsa 18,14), la minte (Fapte 14,2; Filipeni 1,27), sau la inimă (Efeseni 6,6). Nu este nimic în cuvântul ψυχή însuşi care măcar pe departe să lase să se înţeleagă o entitate conştientă care este în stare să supravieţuiască morţii trupului şi, deci, nemuritoare. În nici un caz al folosirii lui în Biblie [ψυχή] nu se referă la o entitate conştientă în stare să existe separată de trup. Biblia nu cunoaşte nimic despre un suflet viu, conştient, care se presupune că supravieţuieşte trupului. În ce priveşte ebraicul "nephesh", (echivalentul ebraic al grecescului "psuche"), tot ce este spus despre un cuvânt se aplică la celălalt.
Aceste cuvinte sunt rostite de Iisus în contextul mandatului misionar adresat tuturor creştinilor. Nu trebuie să ne temem de persecutorii ce se opun lucrării de evanghelizare, căci ei chiar dacă pot să ne ucidă trupul, "ce e al nostru e pus deoparte": viaţa veşnică făgăduită la venirea Lui.

Erau oamenii antediluvieni cărora s-a adresat propovăduirea lui Noe prin Duhul timp de 120 de ani. Dar, din câte-mi amintesc, grasu77 ţi-a răspuns deja.

O spune chiar pasajul biblic: prin Duhul. Prin Duhul Sfânt orice e posibil celui ce crede. Deşi nu se spune textual că li s-ar fi predicat "Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos"-cum afirmi, vestea cea bună (asta înseamnă Evanghelia) li s-a propovăduit: "pocăiţi-vă oameni buni şi intraţi în Arcă, căci vine prăpădul!" Asta a făcut Noe timp de 120 de ani prin Duhul:


Fals! În închisoarea păcatului sunt ţinuţi doar oamenii vii, odată morţi diavolul nu-i mai poate ispiti spre păcat.
Şi apoi, mai e ceva: Scriptura zice că la moarte, duhul (spiritul/suflarea de viaţă) omului se întoarce la Dătătorul lui (Ecl.12,7). În aceste condiţii dogma ortodoxă (conform troparului "cu sufletul în Iad...") se duce pe râpă, căci suflarea de viaţă a antedeluvienilor nu era în Iad, ci la Dumnezeu Dătătorul... Cu cât încerci să explici această dogmă nebiblică a "nemuririi sufletului", cu atât te afunzi mai rău în mocirla ereziei.

Probabil şi Noe ăsta (zugrăvit de tine) era un simplu tâmplar ortodox care nu face niciun efort misionar, pe el nu-l interesează decât mântuirea proprie în "Sfânta Arcă", restul "ereticilor" să "se ducă tot învârtindu-se în iadul lor!" (cum mi-a spus odată o preacinstită faţă bisericească).

Ia te uită cine vorbeşte de "inconsistenţă logică"! Păi nene, dacă închisoarea era "spirituală" (nu cu lacăte şi gratii), nu e logic ca şi duhurile să fie tot "spirituale"(nu, nu e un pleonasm, în acest caz)? Tu crezi că erau nişte duhuri cu urechi (să audă propovăduirea), cu minte (ca s-o înţeleagă) şi eventual cu trup şi spirit ca să se şi pocăiască real.... Hai să fim serioşi!

I-am mai spus si Adrianei, iti spun si tie, care critici pe ortodocsi: nu orice papagal e indreptatit sa predice Evanghelia, caci mai mult rau face oamenilor. Din pacate, multi neoprotestanti se cred Invatatori, spirite evoluate, cand ei nici n-au trecut de stadiul de a “buchisi” Scriptura, insa au pretentia sa le dea lectii de credinta altora. Dupa ce citesc cele 101 reguli de "vraja lexicala" (brosura best seller a congregatiei), cred ca au cultura dialogului si inarmati cu aceasta reteta, pornesc in "lupta" de a produce prozeliti, smintindu-i si pe altii cu confuziile lor, informatiile acumulate de ei nefiind inca sedimentate. Daca prind pe unii care au o constiinta religioasa atrofiata, atunci infig puternic sabia cuvantului in el, atragandu-l in eresurile lui. Unii prefera sa fie smeriti, sa fie "elevi", nu invatatori, avand la dispozitie Biblia, in primul rand, iar apoi cartile si studiile unor oameni intelepti care-i pot calauzi, invata alaturi de altii, ascultand sfatul preotului, altii in schimb , sufera de un soi de mandrie spirituala, avand pretentia ca au inteles TOTUL, din moment ce pozeaza in profesori pentru altii. “Profesorii” , in naivitatea lor, te mai si insulta spunandu-ti: “vrea doar sa te fac sa citesti, eu nu te influentez”, deci presupun din start ca tu esti o persoana care nu citeste si nu studiaza Biblia, iar el e “ingerul providential”, sfantul venit sa-l lumineze. Spre deosebire de acum 2000 de ani, oamenii nu mai sunt analfabeti, deci nu e nevoie de o armata mare de "predicatori", caci nu cantitatea conteaza, ci calitatea lor. Efortul misionar al neo-protestantilor se bazeaza pe cantitate, toti predica, toti merg in lucrarea de evanghelizare sa-i invete pe altii, al ortodocsilor se bazeaza in primul rand pe calitate, deci numai cei cu o cultura teologica temeinica sunt indreptatiti sa fie misionari, restul invata alaturi de altii.