Normal. Si asta e o atitudine sanatoasa. Tot timpul trebuie sa iti pui intrebari.

Prin coroborare, de exemplu. Si aici Evangheliile pica testul.

Ma faci sa cred ca nu le-ai citit. Repet: cum a murit Iuda?

Catusi de putin.

Si daca sunt atat de banale, de ce nu raspunzi la o intrebare simpla? Ar trebui sa iti fi luat o fractiune din timpul pe care l-ai petrecut scriind ce ai scris mai sus, evitand raspunsul.

"Aceasta este raţiunea ascunsă a Providenţei: toată lumea este ispitită să se ciocnească de Iisus."

In sf.Evanghelie nu scrie cum a murit Iuda pentru ca aceasta informatie nu are nici o relevanta.
Pe noi ne intereseaza Hristos.
Asa poti sa mai intrebi si altceva ,de ex.ce avea Lazar ,ce boala ,de ce a murit ,etc.
Cum poate fi fericita o persoana care nu are nici o baza ,nu crede in nimc ,se clatina ,adica merge pe un sol alunecos ?
Esti fericit cand esti ametit?
Aici e vorba nu de ceva fizic.
Daca ai casa cladita pe nisip(incertitudini) e posibil sa ramai fara adapost.
Atentie !

“Prima iubire e către părinte. Primul copil avea tată pe Dumnezeu…Asta dovedeşte că iubirea îşi are sensul în Dumnezeu, care veşnic învredniceşte şi pe cel ce iubeşte pe Dumnezeu”.

“Creştinismul e a doua creaţie a lumii, a doua creaţie a omului, o creaţie din nou a firii. Iisus Hristos îl însoţeşte pe om prin învăţătura Sa, prin Biserica Sa, prin rânduielile Sale, prin sălăşluirea Sa întru noi şi întru toţi, ca un Dumnezeu pretutindeni de faţă, iar mai mult decât acestea – care se ştiau – şi până aici”.

“Înţelepţii Îl înţeleg pe Dumnezeu ca pe o necesitate în explicarea lumii. Copiii Îl au ca pe un Tată de pe celălalt tărâm. Iată de ce copiii sunt în Adevăr, pe când înţelepţii în afara Lui. Găseşti ceva şi cu mintea lor, numai dacă ai o inimă curată de copil. Aceasta te duce de-a dreptul în braţele Adevărului”.

“Să nu se creadă îngust, că dreptul apare numai în religie. Dreptul poate să se arate în oricare dintre valorile sau talanţii lui Dumnezeu. Dacă însă abia în religie apare, asta se datorează faptului că aici se mai ştie ceva despre atârnarea omului de Demnezeu. Deci purtătorul oricărei valori, dacă va ajunge la cunoştinţa atârnării sale de Dumnezeu, va ajunge drept. Drept e omul lui Dumnezeu, ori de poartă slujba preotului, ori pe-a împăratului, ori pe-a învăţatului, ori pe-a artistului, ori pe-a vistiernicului, ori pe-a bogatului, ori pe-a săracului. Un singur lucru i se cere pentru aceasta: să se cunoască pe sine ca avându-şi obârştia duhovnicească şi toată înzestarea de la Dumnezeu. Sunt mulţi drepţi care nici nu ştiu despre ei că sunt drepţi”.

“Tot ceea ce împiedică această situaţie normală e vălul de pe minte, e zidul despărţitor de Dumnezeu al păcatului. Dumnezeu pe toţi îi trimite înzestraţi şi în stare să fie drepţi. Dar trecând ei prin poarta naşterii pământeşti iau în spate poveri părinteşti, care-i spetesc, îi încovoaie şi-i împlântă cu privirea spre pământ”.

“E o ciudată ruşine de oameni în a te face mai bun. Iar îndrăzneala de-a sluji lui Dumnezeu şi a-i îndemna şi pe ei să-I slujească, de cele mai multe ori te pune în primejdie cu oamenii. E frica oii de lup. Dar dacă Iisus S-ar fi înfricoşat de oameni şi de iad, ce s-ar mai fi ales de nădejdea noastră? Precum în trupul lui Iisus se ascunde Dumnezeu, aşa şi în făptura creştinilor se ascunde Hristos. Aici e minunea, că oile biruie lupii, oricât de mare le-ar fi haita”.

“Lumea e impusă fiecăruia ca o piatră de tocilă pe care fiecare are să-şi ascută facultăţile sale spirituale”.
“Călătorim prin lume, unii cu faţa spre adevăr, alţii cu faţa spre aparenţă şi cu spatele spre adevăr, - unii călătorim spre cer iar alţii călătorim spre iad”.
“Lumea este pomul cunoştinţei binelui şi răului – pomul de încercare a omului. Din această încercare nu poate ieşi limpede decât numai cu ajutorul lui Duhului Sfânt, numai cu ajutorul vieţii duhovniceşti”.