Alin, nu cred ca noi aici pe forum cunoastem toate detaliile acestei povesti.
Cred ca mama Ioanei are o perceptie mai aproape de realitate.

De unde? O fi cumva o perceptie paranormala?

Apropo Ioana, poate mi-a scapat.
L-a invitat vreodata acasa? A stat de vorba cu el?

Pai logic...nu ar fi mai aproape de realitate decat noi cei din spatiul virtual?

Oricum ar fi, in locul Ioanei i-as multumi mamei pentru rugaciunile si pomelnicele in vederea casatoriei ei, ...sau daca nu i-as multumi, atunci macar as astepta sa vad cum evolueaza lucrurile/relatia cu prietenul...dar si cu ea. Mie mi-ar place sa cred ca mama ei nu e chiar atat de malefica pe cat e de portretizata, si ca doar s-a speriat ca orice mama de decizia fetei de a se casatori cu un barbat cu antecedente...si se roaga( asa cum e si indicat sa faca orice mama) lui Dumnezeu sa ii ajute pe toti sa procedeze asa cum e mai bine pentru fiecare. :1:

paradoxal, s-ar putea sa fim noi mai aproape.

Nu stiu daca mama ei s-a obosit vreodata sa o intrebe pe Ioana toate lucrurile care am intrebat-o noi despre el.

Paradoxal...nu se stie intr-adevar care si ce stie, sunt doar puncte de vedere diferite.

Nu prea inteleg ce relevanta ar avea numarul intrebarilor, de moment ce ele sunt adresate tocmai pentru a afla raspunsuri...in timp ce altii le-or fi primit fara sa mai fie nevoie sa intrebe.:3:

Una dintre "greseli" a fost sa-l ducacasa prima data si dupa aceea sa le spun de trecutul lui. Cata vreme nu a stiut e trecut chiar il placea mult. Inca ma mai " certa " pe mine cateodata ca sunt prea rea cu el.
Dupa ce le-amspus de trecut a inceput scandalul. De aici incolo nu a mai vrut sa vorbeasca cu el.

Ioana,

asa ma gandeam si eu.

Andrusca, Mirela, sper ca v-ati lamurit, macar acum.

Iertare ca intervin din nou, si scuze ca poate sunt prea directa.
Intr-o casatorie, e recomandabil ca macar unul sa fie stabil din toate punctele de vedere.
Un barbat care cedeaza nervos dupa 2 ani de casnicie si il lasa nevasta, nu cred ca e recomandabil pentru inca o casatorie, cu o persoana care si ea face vizite la psiholog. Cred ca asta este ceea ce o preocupa pe mama Ioanei, nu orgoliul ei personal.

Stabilitate psihica...........e greu s-o aiba cineva. Nici un nebun nu va recunoaste ca este nebun. Primul semn spre o vindecare e sa recunosti ca ai probleme. Nu stiu daca problemele mele psihice sunt mai mari sau mai mici decat normalul, dar am simtit nevoia sa vorbesc cu cineva specializat pentru a-mi explica starile mele emotive. In principal de ce plang de fiecare data fara sa ma pot stapani. Si am primit si explicatia: nu e depresie sunt atacuri de panica. Si nu sunt legate de mine ci de familia mea.

Poate ar trebui sa te intrebi daca nu cumva acea femeie a facut ceva de a ajuns omul sa faca ceea ce a facut si putea sa faca si mai rau.
De ce problema trebuie privita unilateral?

Nimeni nu e "stabil din toate punctele de vedere" sau ma rog, nu stiu ce intelegi tu prin treaba asta dar in mod evident, cred, nimeni nu e perfect si gata "din toate punctele de vedere" sa-l duca nonstop neconditionat in spate pe celalalt.

Ideea, e alta, oamenii sa se sprijine, sa se completeze, etc.

Iti place sa crezi, nu stii.
Mama ei nu e asa sofisticata ca tine, ea gandeste simplu: "ce o sa zica lumea, daca..".
Adica gura lumii este sistemul ei de valori in chestiunea asta.

Sa ma corecteze Ioana daca gresesc.