Nu va mai contraziceti, fiidca nu conteaza din ce motive credem ca iubim , important este sa iubim, cine iubeste semenii si se poarta respectuos cu siguranta la fel se poarta si fata de Dumnezeu si nu ii cauta nod in papura.

nadejdea e una, iubirea e alta.

Fondul nazuintei in toate religiile este fericirea si perfectiunea morala desavirsorea caracterului indiferent sub in forma ulterioara este ea inteleasa a fi concretizata.

Iubirea este direct proportionala cu desavirsirea deci cu masura in care Dumnezeu pune in noi acea iubire.

Tema este venirea Lui si invierea mortilor insa ea se leaga si de alte teme
cum este venirea lui Dumnezeu (pe pamint) si a sfintilor Sai.(Zaharia)

deci trebuie clarificate citeva lucruri :
-venirea Mielului ca Judecator este realizata in forma umana care presupune o prezenta paminteasca mai lunga pe pamint?
-invierea catre viata vesnica cu trup este una paminteasca sau o transfirmare brusca din starea nedesavisrita in starea desavirsita ?
-venirea lui Dumnezeu si a sfintilor este una de pogorire din cer sau o venire de pe pamint -ei fiind deja veniti deo anume vreme.?
Zaharia 14
4. Şi în vremea aceea se vor sprijini picioarele Lui pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, la răsărit; iar Muntele Măslinilor se va crăpa în două de la răsărit la apus şi se va face o vale foarte mare şi jumătate din munte se va da înapoi către miazănoapte şi cealaltă jumătate către miazăzi.
5. Şi voi veţi alerga prin valea munţilor Mei, căci valea munţilor se va întinde până la locul unde Eu voi da izbăvire. Şi veţi alerga cum aţi alergat de frica cutremurului, în vremea domniei lui Ozia, regele lui Iuda. Atunci va veni Domnul Dumnezeul meu şi toţi sfinţii împreună cu El.

Voi citi. Banuiesc ca voi gasi o preamarire a bisericii catolice. Sunt curios daca ma insel.


Noi il iubim pe Tatal pentru ceea ce este. "Dumnezeu este dragoste" (1 Ioan 4:8). Si, nu este o dragoste declarativa ci una care se da pe Sine Insasi. La asa ceva nu poti sa raspunzi decat cu dragoste.

Dvs. vreti sa vorbiti de Dumnezeu fara dragostea Lui (care se vede din ceea ce a facut si va face pentru noi, pacatosii). Este absurd, imposibil. Nu mai este dumnezeu.

Stiu ca dvs. nu aveti nevoie de fagaduintele Domnului. Aveti fagaduinte din partea bisericii. Este treaba dvs.

Eu sunt curios daca, dupa ce veti constata ca v-ati inselat (in ipoteza ca aveti onestitatea intelectuala sa faceti acest lucru) va veti inoarce aici pentru a va cere scuze.


Pai inainte ati spus ca-L iubiti pentru fagaduintele Sale, Inviere, viata vesnica etc.

Daca maine vi s-ar arata Dumnezeu si v-ar spune: "Grasule, uite ce e, tu stii ca eu m-am mai razgandit si alta data, stii, atunci cu Potopul; asa ca am stat si am hotarat ca dupa moarte din tine n-o sa mai ramana nimic, nu tu suflet, nu tu Inviere, pentru ca asa Consider Eu ca e mai bine, oricum, o viata de 70 de ani cu Dumnezeu e mai bine si mai mult decat nimic", L-ati mai iubi ?

Eu nu vreau si nu pot sa separ divinitatea de dragoste. De unde ati scos bazaconia asta ?

Cum ii cinstiti?



Atunci de ce nu-l iubiti si pe Allah sau Budha?Sau, ii iubiti si pe acestia, asa ... fara motiv?

P.S. Poate ati facut o greseala de exprimare si ati vrut sa spuneti: "domnule, eu nu am motive sa-L iubesc pe Dumnezeu". Asa, va mai cred.


"Sola Scriptura" este un principiu lansat de Domnul Iisus Hristos (care raspundea cu "este scris" oridecate ori se confrunta cu diavolul sau fariseii). Acelasi principiu l-au respectat si Sfintii Apostoli.

Dar, asa cum INVIEREA este de la Hristos si nu "va bateti capul cu ea", tot asa si principiul cu "este scris" (care este de la Domnul) a devenit o bazaconie.

P.S. Incercati sa nu numiti "Biserica lui Dumnezeu" acea institutie care "a schimbat legile si vremea" (Daniel 7:25).



Nu este nevoie de profetii dragi dvs. (cei la care faceti referire).
Este o vorba in popor, care spune: "lupul isi schimba parul, dar naravul ba". Iar eclesiastul spune: "nu este nimic nou sub soare; ce a fost va mai fi". Ce ziceti, aceste vorbe sunt valabile si pentru vremurile de prigoana, instituite de o putere religioasa cunoscuta?

Fiti sigur ca o sa-mi cer scuze.

Fagaduintele lui Dumnezeu fac parte din ceea ce este El, din caracterul Sau plin de dragoste. Nu pot face o disociere.

Un astfel de dumnezeu sa va imaginati dvs.

Sa va marturisesc ce gandeam, pana sa-L cunosc mai bine pe Dumnezeu: o duceam bine (nu aveam probleme, aproape de nici un fel). Dar, vedeam suferinta si nedreptatea din jurul meu. Ma imaginam vorbind cu Dumnezeu si ii spuneam: "Doamne, oricat de bine as duceo eu, daca m-ai facut doar pentru lumea asta si nu ai altceva pentru mine, inseamna ca mi-ai tras o mare pacaleala". Nu ma impacam cu gandul ca totul se termina la groapa si nu exista o alta lume si viata.
Mai tarziu, am aflat ca "Lucruri, pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." (1 Corinteni 2:9). Acesta este Dumnezeul meu.

Pe cel imaginat de dvs. nu aveti decat sa-l iubiti. Eu nu vreau sa-l cunosc.


O intrebare tangentiala. Daca tot spuneti ca-L iubiti pe Dumnezeu, de ce nu-i respectati poruncile? "Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui."(1 Ioan 3:5)

Cine spune ca nu-i iubesc ? Allah este doar numele lui Dumnezeu intr-o alta limba, iar Buddha a fost un om luminat care a descoperit intr-o oarecare masura Adevarul lui Dumnezeu, in conditiile in care nu avea nici un fel de acces la Scripturi.

Ca ma credeti sau nu dumneavoastra, va marturisesc sincer, ma lasa rece. Pe de alta parte, am facut o greseala de tehnoredactare, intr-adevar.

Da, ca de aia n-a scris nici un rand. Dumneavoastra va auziti ce bazaconii indrugati ?!!!

Isus Cristos a lansat "sola scriptura" ?!! Pai atunci ce treaba a mai avut sa-i invete pe oameni si sa propovaduiasca ?

Ar fi trebuit sa le zica: "Baieti, eu sunt Fiul lui Dumnezeu, ala de care zicea Isaia, acum ma duc sa ma rastigneasca romanii, restul raspunsurilor le gasiti in Scriptura"

Aha, deci ati citit-o pe White..... Daca dumneavoastra doriti sa numiti osecta veche de 100 de ani Biserica lui Dumnezeu, e ok.

Sunt altii si mai agitati pentru care Biserica se compune dintr-o singura persoana: ei insisi, pentru ca numai lor li s-a relevat adevarul Scripturii.





Dupa modul in care interpretati dumneavoastra Scriptura, o sa mai fie o data si Potopul, si imperiul Incas, si dinozaurii.

Adica, exact ceea ce ziceam mai devreme: pentru dumneavoastra crestinismul este marele bilet castigator catre viata vesnica. Este un mijloc de a castiga ceva.

Incerc sa le respect. Sper ca n-o sa aveti tupeul sa pretindeti ca dumneavoastra le respectati in totalitate.

M-am inselat. Imi cer scuze. In acel articol (de 6 randuri si un pic) nu este elogiata biserica catolica (doar daca dezvoltam subiectul "purificare", pomenit in articol).

Totusi, era mai potrivit pentru discutia noastra, sa-mi indicati articolul anterior (1020).


"""""""ARTICOLUL 12
"Cred in viata vesnica"


1020. Creştinul care îşi uneşte propria moarte cu aceea a lui Isus vede moartea ca o plecare spre El şi o intrare în viaţa veşnică. După ce Biserica rosteşte pentru ultima dată cuvintele de iertare şi de dezlegare ale lui Cristos asupra creştinului muribund, îl pecetluieşte pentru ultima dată cu o ungere întăritoare şi i-l dăruieşte pe Cristos în Viatic, merinde de drum, ea îi spune cu mângâietoare certitudine:.....""""""""

Toata nadejdea vietii vesnice este in biserica. Hristos este doar o unealta a bisericii.

Si, ca sa revenim la subiect: cum e cu "moartea ca o plecare spre EL (Mantuitorul)"? Intreb asta deoarece Mantuitorul fagaduieste ca se va intoarce EL sa ne ia (Ioan 14:3). Pe cine sa cred? Pe Domnul Iisus Hristos sau biserica?

Cum incercati? Caci in catehismul catolic, porunca a II-a este desfiintata iar porunca privitoare la ziua de odihna inchinata Domnului (devenita porunca a III-a, deoarece a II-a lipseste) este modificata. Ce respectati de fapt? Poruncile lui Dumnezeu sau poruncile bisericii. Daca raspundeti sincer la aceasta intrebare veti afla ce/pe cine iubiti, cu adevarat. Pe Dumnezeu sau o biserica?

Corect. Nu vreau sa mor. Iar Dumnezeu imi fagaduieste viata vesnica. Imi spune ca ma va INVIA si ma va lua cu EL. Iar eu accept acest "castig". Il cred pe Dumnezeu si-L iubesc pentru sansa pe care mi-o ofera, desi nu o merit nicidecum.

Zi-mi dumneata o alta cale de a mosteni viata vesnica, in afara de fagaduintele Domnului Iisus Hristos. Practic, asta inseamna credinta crestina: increderea in fagaduintele pline de dragoste ale lui Dumnezeu. De aici, pornesc toate: si dragostea de Dumnezeu si dragostea de semeni.

Cam in acelasi fel ganditi si dvs. Numai ca dvs. credeti in biserica (are si ea fagaduintele ei). Eu cred in Hristos.

Dumneavoastra, victima a minciunilor "profetesei" White, intelegeti prin "biserica" o organizatie omeneasca, cum ar fi CAP-ul sau CEC-ul sau Politehnica, in cel mai bun caz, si "marea tarfa a Babilonului" in cel mai rau caz.

Noi, prin Biserica, intelegem altceva:

Biserica se mai numeşte ''Ierusalimul de sus'' şi ''maica noastră'' (Gal 4, 26); ea este descrisă ca mireasa neprihănită a Mielului fără pată pe care Cristos ''a iubit-o şi s-a dat pe sine pentru ea ca să o sfinţească'' (Ef 5, 25-26), pe care şi-a unit-o printr-un legământ indisolubil şi pe care nu încetează să o ''hrănească şi să o îngrijească'' (Ef 5, 29)".

Unicul Mijlocitor, Cristos, a stabilit pe acest pământ Biserica sa sfântă, comunitate de credinţă, de speranţă şi de iubire, ca organism vizibil; El o susţine fără încetare şi, prin ea, revarsă asupra tuturor harul şi adevărul." Biserica este în acelaşi timp:
"societate organizată ierarhic şi Trup Mistic al lui Cristos;
adunare vizibilă şi comunitate spirituală;
Biserica de pe pământ şi Biserica plină de bogăţii cereşti".
Aceste dimensiuni constituie împreună "o singură realitate, complexă, făcută dintr-un element uman şi un element divin.


Biserica este în acelaşi timp cale şi scop al planului lui Dumnezeu: prefigurată în creaţie, pregătită în Vechiul Legământ, întemeiată de cuvintele şi faptele lui Isus Cristos, realizată prin Crucea lui răscumpărătoare şi prin Învierea lui, ea s-a manifestat ca mister de mântuire prin revărsarea Duhului Sfânt. Ea se va desăvârşi în slava cerului ca adunare a tuturor celor răscumpăraţi de pe pământ.

779. Biserica este în acelaşi timp vizibilă şi spirituală, societate ierarhică şi Trup mistic al lui Cristos. Ea este una, formată dintr-un element uman şi unul divin. Aici se află misterul său, pe care numai credinţa îl poate accepta.

780. Biserica este în această lume sacramentul mântuirii, semnul şi instrumentul comuniunii lui Dumnezeu cu oamenii.




Prin urmare, nu incurcati borcanele. Ceea ce White a numit "tarfa din Babilon", noi numim Trupul Mistic al lui Cristos. Dar pentru a intelege acest lucru, dupa cum am subliniat mai sus, este nevoie de credinta.