http://www.ioanguradeaur.ro/category/despre-rugaciune/

Sfaturile se dau si prin cuvinte, caci departe fiind unii de altii, nu prea avem alte mijloace.
Uite un sfat bun primit chiar aici pe forum: " cind ne rugam sa simtitm flacarile iadului ca sint in prejurul nostru
Asa voi face si eu si sper sa ajung si eu sa ma rog asa cum trebuie.
Ma ierti, Alynna, ca am fost in inselare atunci cand am crezut ca ai mai multa experienta in ale rugaciunii. Mie impresia aceasta mi-ai lasat-o. Noi oamenii ne mai inselam, doar Dumnezeu ne vede asa cum suntem.

Anca, iti dau si eu un sfat, un sfat dat de Parintele Serafim Parintelui Teofil Paraian: "sa te depasesti si sa te daruiesti". Parintele Teofil talcuieste aceste cuvinte astfel: "Inseamna: sa nu fii multumit cu cat ai facut pana acum, sa vrei sa faci mai mult, sa cauti mai mult, sa fii mai bun daca esti bun, sa fii mai iubitor daca esti iubitor, sa te silesti sa fii mai ingaduitor daca esti ingaduitor, sa fii mai iertator daca esti iertator..." Deci, sa nu rostesti in nicio vreme - m-am rugat destul.

Ca mare arma este rugaciunea. Comoara nelipsita, bogatie care niciodatat nu se cheltuieste, liman neinvaluyit, pricina de alinare, si radacina de nenumarate bunatati, si izvor si maica este rugaciuena, si decat insasi imparatia mai puterbnica. pentru aceea de multe ori insusi cel ce cu coroana este incoronat in fierbinteala cazand, si pe pat zacand si arzand ca fpocul, stau inainte doctorii, purtatorii de sulite, slujitorii, voievozii si nici mesterul de doctorii, nici venirea de fata a prietenilor, nici slujirea sligilor, nici indestularea doctorilor, nici scumpetea gatirii, nici avutia banilor, nici nimic altceva din cele omenesti, nu poate sa mangaie si sa usureze boala ceea ce zace asupra-i. Iar daca cineva din cei de au indrazneala catre Dumnezeu ar veni, si de trup numai s-ar atinge, si rugaciune curata pentru dansul ar face, toata boala trupului ar izgonit-o. Si ceea ce nu a putut bogatia si multimea celor ce slujesc, si stiinta iscusintii, si marimea imparatiei, aceasta a putut de multe ori rugaciunea unui sarac si scapatat. iar rugaciune zic, nu pe aceasta rece si de trandavirte plina, ci pe ceea ce cu osardie se face, cu durere in suflet, cu minte intinsa. Ca aceasta este care se suie la cer. Si precum apele, pana pe loc neted si potrivit se poarta, si de multa latime se impartasesc, nu se ridica la inaltime, iar dupa ce pe dansele mainile sligilor de jos imprejur, ingradindu-le si necajindu-le, si strangadu-le, decat toata sageata mi iute catre inaltime izbucnesc, asa cu adevarat mintea omeneasca, pana dobandeste slobozenie multa, se revarsa si curge. Iar dupa ce intamplarea lucrurilor de desupt pe dansa o va stramtora, storcandu-se si tescuindu-se bine, curate si intinse rugaciuni la inaltime trimite.
http://sceptik.wordpress.com/2007/12/11/cuvinte-pentru-pocainta-si-rugaciune-ale-sfantului-efrem-sirul/

Scriindu-mi aceste cuvinte, parca ai privit in inima mea si ai vazut ca nu ma rog destul. Iti multumesc, costel, si iti voi urma sfatul.

am si eu o intamplare despre importanta rugaciunii:intr-o seara din mai multe motive dar mai ales din lene am facut rugaciunea asa un pic mai superficial...ca sa vedeti cat de pacatoasa sunt...in noaptea aceea fiul meu a cazut din pat si s-a lovit, s-a trezit speriat si a plans, dar nu am facut pe moment nici o legatura.in alta seara dupa un timp cand am ajuns la ultima rugaciune mintea mi-a zburat aiurea...in acea noapte fiul meu a cazut din nou din pat dar fara sa simta si sa se trezeasca...de atunci incerc din rasputeri sa ma inchin asa cum ar trebui cu speranta ca poate rugaciunea mea va ajunge la dumnezeu....

Ar fii bine sa incercam sa facem ca fiecare moment din zi si din viata noastra sa-l traim intr-o continua rugaciune, adica sa fim placuti in fata lui Dumnezeu prin comportamentul nostru , sa nu suparam pe semenii nostrii sa i ajutam cu ce putem si sa avem tot timpul gandul si sufletul la Dumnezeu si la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu.
Sa multumim la Dumnezeu pentru ca este langa noi si nu ne lasa singuri.

Doamne ajuta!

Daca stau sa ma gandesc credca fac mai bine aia care se roaga la ore fixe in acest fel poate neuitand...decat eu care ma iau cu una cu alta si uneori uit...nu stiu daca e corect sa ne luam de cei din jur fara a sti exact care e situatia in realitate...si chiar daca am sti...nu e treaba noastra...

Apropos de asta un parinte spunea ca rugaciunea noastra de acum e un sir lung de cereri,nu se mai roaga omul sa multumeasca lui Dumnezeu,sa-l slaveasca...ci doar sa ceara...

"Adevarul nu sta in fete, infatisari si cuvinte, nici nu Se odihneste Dumnezeu in acestea, ci in inimi infrante, in duh de smerenie si in sufletele luminate de cunostinta lui Dumnezeu. caci se intampla sa vedem uneori pe cineva acoperindu-se in afara sub cuvinte si folosindu-se de vorbe smerite fata de altii, pentru a vana lauda de la oameni, iar inlauntru e plin de viclenie si de rautate si de tinerea de minte a raului aproapelui." - Cuv. Nichita Stithatul

:)