Am primit o rugaciune minunata scrisa de Sf. Ioan Velimirovici in cartea "Rugaciuni langa lac". Sper sa va placa si sa ne invete adevarata postire.

"Cu postul imi bucur nadejdea in Tine Doamne, Care vei veni iarasi.

Postul imi grabeste pregatirea pentru venirea Ta, singura asteptare a zilelor si noptilor mele.

Postul imi subtiaza trupul asa incat ceea ce ramana sa straluceasca mai usor cu duhul.

In timp ce Te astept nu doresc sa ma hranesc cu sange, nici sa iau viata, asa incat animalele sa poate simti bucuria asteptarii mele.

Dar adevarat, infranarea de la mancare nu ma va mantui. Chiar daca as manca doar nisipul de langa lac, Tu nu ai veni la mine daca postul nu patrunde mai adanc in sufletul meu.

Am ajuns sa stiu prin rugaciune ca postirea trupeasca este mai mult un simbol a adevaratei postiri, foarte folositoare pentru cel care tocmai a inceput sa nadajduiasca in Tine si, cu toate acestea, foarte grea pentru cineva care o lucreaza rar (postirea n.t.).

De aceea mi-am adus postirea in suflet pentru a-l curati de multele logodnice nerusinate si sa-l pregatesc pentru Tine ca pe o fecioara.

Si mi-am adus postirea in minte pentru a izgoni din el toate visurile de zi despre lucrurile lumesti si sa daram toate palatele de aer facute din aceste visuri de zi.

Mi-am adus postirea in minte pentru ca ea sa poata lepada lumea si sa se pregateasca de primirea Intelepciunii Tale.

Si mi-am adus postirea in inima pentru ca prin post inima mea sa poata innabusi toate patimile si iubirea de sine lumeasca. Mi-am adus postirea in inima mea pentru ca pacea cereasca sa poate imparati in inima mea in chip de negrait, cand Duhul Tau vijelios o intalneste.

Imi randuiesc post limbii mele ca sa-i curme obiceiul vorbirii in desert si ca sa vorbeasca cu masura doar acele lucruri care curata drumul venirii Tale.

Si mi-am hotarat post grijilor ca sa le pot risipi precum vantul risipeste pacla, ca nu cumva sa stea ca ceata deasa intre mine si Tine, si ca nu cumva sa-mi intoarca privirea inapoi spre lume.

Si postul mi-a adus in suflet linistire in fata lumilor create si necreate si smerenie fata de oameni si fapturi. Si a picurat in mine asemenea curaj cum n-am cunoscut cand eram inarmat cu multe feluri de arme lumesti.

Ce era nadejdea mea inainte de a incepe sa postesc decat o simpla povestire spusa de ceilalti, care a fost trecuta din gura in gura?

Povestirea spusa de altii despre mantuire, a devenit a mea prin rugaciune si post.

Postul mincinos insoteste nadejdea mincinoasa, asa cum nepostirea insoteste deznadejdea.

Dar dupa cum o roata urmeaza altei roti, asa postul adevarat insoteste nadejdea.

Ajuta-ma sa postesc cu bucurie si sa nadajduiesc cu bucurie, ca Tu, Prebucuroasa mea Sarbatoare, sa Te apropii de mine cu zambetul Tau stralucitor."

Post cu folos!
Elena

Postul de bucate reprezinta lupta cu omul lumesc (trupesc), iar cel de patimi reprezinta urcusul duhovnicesc. Unul fara celalat nu pot gusta raiul.:)

De fapt, postirea e starea potrivita firii umane, normala pentru om, creat pentru comuniunea eterna cu Creatorul. Viata adevarata este un neintrerupt post. Postesti, adica renunti la orice desertaciune pentru a-I face loc lui Hristos. Postul este deci o largire a inimii pentru a putea participa la plinirea cu energiile dumnezeiesti. Cum spune Mantuitorul, in pustie: "nu numai cu paine se hraneste omul, ci cu tot cuvantul lui Dumnezeu".

Postul ne redeschide portile Raiului, pe care neînfranarea primului om ni le-a inchis. Fructul oprit, pe care l-a mancat primul parinte, a fost otrava care a omorât pe toti urmasii lui. Prin post, noul Adam, Iisus Hristos, ne cheama la viata" (Sf.Vasile Cel Mare).

Postul este mersul catre libertate. Prin el se castiga stapania omului asupra lui insusi si asupra nevoilor lui. Il ajuta sa redobandesca adevarata pozitie a sa in lume. Scapa de aceasta mentalitate consumista, care este in estenta o mentalitate a irosirii. Vede si altceva. Traieste altfel. Are o simtire curatita.

FEMEIA NU POATE INTRA IN BISERICA ,DAR ACASA POATE POSTI ,caci ce sa o impiedice de la post?! ciclul lunar in nici un caz!!
postul ESTE INFRINARE de la lacomia pintecelui ,primul, pacat care atrage toate celelalte pacate dupa el. Si cu un stomac mai gol altfel te rogi decit cu un stomac plin!Esti mai smerit cind ti-e foame si mai sigur pe tine cind ti-ai satisfacut placerile gustative . Renuntarea la placerile gustative in exces atrage o obisnuinta care dc se mentine si dupa post ne asigura un progres inspre o rugaciune mai atenta si neimprastiata.Daca observam cind sintem satui nici nu prea ne vine sa ne rugam!Deci progresul spiritual este invers proportional cu cantitatea de mincare si cu calitatea ei ,o masa mai usoara cu verdeturi fiind mai sanatoasa si in afara postului decit una cu prea multa carne .