Iata-ti propriul raspuns dat pe un alt thread de la "Generalitati" , ce se vrea o mica urecheala data unui coleg de-al nostru , dar care se intoarce , acum , catre tine , si culmea ti se potriveste ca o manusa ! Pana una alta : RUSINICA , domnule Daniel !

"Cred ca ai o problema in viata reala,particulara...Ai lasat impresia ca iti place sa instigi,sau ma rog poate instigi fara placere,prin propria personalitate,si din aceasta cauza exista pericolul sa iei bataie..
Asta cred ca e o problema personala a ta,si nu o putem generaliza aici.. "

1.Era odata un timp,tot in trecut ,cand ma criticai ca imi fac publicitate la blog,lucru pe care vad ca il faci tu acum.

2.Ca de fiecare data ,esti in afara subiectului dezbatut pe thread.Pe tine nu te interseaza daca Yannaras spune lucruri gresite? Nu asta trebuie corectat?

3.Cel care a inventat cuvantul asta prostesc rusinica,care nu exista in dictionar,a sfarsit-o destul de rau,precum stim cu totii....

4.Eu am afirmat ca trebuie sa arunc acea carte la cos,pentru ca asa se face cu cartile eretice,daca nu stiai pana acum,cred ca am voie sa fac asa ceva cu ceva ce imi apartine....

Mie nu imi este rusine de ceea ce am afirmat pana acum,insa daca vrei sa folosesti acest cuvant ,foloseste-l in varianta lui corecta ,asa cum trebuie sa fie si credinta,corecta ,nu denaturata de acest Yannaras,care se cheama nemeritat si Christos.

ortodoxa vs catolic
 

am o intrebare si nu stiu unde sa o scriu, nu stiu daca aici e bine, totusi o scriu. am un iubit catolic cu care ma inteleg foarte bine si la anul am hotarat sa facem nunta pt ca acuma traim in pacat. el nu renunta la religia lui iar eu nu renunt la ortodoxie.mai are un frate si e casatorit tot cu o ortodoxa, au facut casatorie mixta.stiu ca Dumnezeu mi l-a scos in cale, insa nu stiu ce sa fac, nu m-as converti la catolici ca imi iubesc religia, cu ea m-am nascut. credeti ca o sa mearga aceasta casatorie? va rog sa imi dati un sfat. va multumesc

nu il lasa pe Dumnezeu sa devina o chestiune secundara in aceasta nunta. Pune-l inainte in toate. Chiar daca il pui inainte numai din interes, nu uita sa il pui inainte. Doamne ajuta!

nu exista doctrina in dreaptaslavire(ortodoxie), chiar nu ma asteptam sa pui problema asa. Pe verticala mentionata (Domnul sa ne ajute pe toti sa ne lasam trasi in sus pe ea) nu se poate urca prin „hai sa depasim micimile astea”. Una ca nu sunt micimi, ori ca micimile sunt doar o particica neinsemnata dintr-o miza vesnica. A doua ca noi nu avem puterea sa miscam un fir de par apoi sa depasim o realitate sau alta. De aceea ar fi fost de asteptat sa subliniezi, zic eu, ca pe acea verticala nu se poate urca decat prin acea credinta „data sfintilor odata pentru totdeauna”.

Doamne ajuta!

Sigur că orthodoxia nu ar trebui să fie doctrinară, ci în primul rând experiențială, dar ce se vede pe teren e adesea diferit și contradictoriu față de reperele optime. În realitate, diferențele confesionale dintr-un cuplu sunt percepute ca teorii despre Dumnezeu care se bat în cap în multe aspecte chiar dacă practica se ridică cu greu și imperceptibil peste cota zero în cazul amândurora. Dacă ”micimea” este totuna cu atașamentul orgolios și strict lingvistic față de propria ”tradiție străbună” atunci ea trebuie neapărat depășită, altfel ne blocăm în categoria ”mărturisitori cu buzele”, deplânsă altădată de Domnul.
Iubirea adevărată este întotdeauna verticală, este orthodoxă - adică o participare reală, adevărată, dincolo de etichete confesionale, la ceea ce știm că este Dumnezeu, Dragoste Absolută. Nu cred că adeziunea formală la BOR este același lucru cu valorizarea ”credinței dată sfinților odată pentru totdeauna”, ar fi un simplu compromis făcut de dragul domnișoarei, fără prea mare impact asupra existenței persoanei în cauză. Decât o convertire rapidă și formală, mai bine o experiență comună mai lentă dar solidă care să se împlinească într-o bună zi în Biserică.

pai nu am pomenit nicaieri de adeziune formala. Problema e ca tu spui „dincolo de etichete confesionale” si te referi la o inchinare „in duh si adevar”. Cineva care nu a simtit deloc „temperatura” Bisericii nu are cum sa inteleaga acelasi lucru. Iar tu esti responsabil pentru felul in care pricepe acel cineva ceea ce ti s-a descoperit tie. Deci prefer o marturisire simpla si tributara formelor, cum ar fi: „Hristos nu poate fi gasit decat in ortodoxie”, decat o marturisire care renuntand mult prea devreme la forme il face pe aproapele sa caute Adevarul acolo unde este „intunericul cel mai din afara.” Formele nu trebuie dispretuite, ele sunt doar depasite pe masura ce se pogoara harul.

Da, expresia ”dincolo de etichete confesionale” trebuie nuanțată, altfel se poate interpreta ca relativism transconfesional, dar dacă cineva citește cu bună credință își dă repede seama că ”eticheta” se referă la simpla aderență formală la credință, întrucât un creștin ortodox mărturisește cu ceea ce este, nu doar cu ce spune sau cu afișarea brandului confesional moștenit din familie. Îmi aduc aminte de o întâmplare avându-i ca protagoniști pe părintele Stăniloae și Olivier Clement, în timpul unui voiaj cu trenul prin Franța. Aflați în mijlocul unei discuții duhovnicești despre rugăciune, părintele observă o pereche de tineri, colegi de compartiment cu cei doi mari teologi, care se îmbrățișau cu mare delicatețe vădit îndrăgostiți unul de altul, și îi spune lui Olivier: ”Vedeți, cei din fața noastră se roagă în felul lor”. Remarca părintelui are un tâlc mai adânc decât simpla contemplare a gesturilor de iubire dintre doi oameni, sfinția sa făcând o comparație implicită între a vorbi despre rugăciune și a trăi realitatea iubirii ca rugăciune în mod spontan și nondiscursiv. Nu degeaba, în isihasm, rugăciunea este legată de vitala și vegetativa respirație, dincolo de simpla indicație tehnică. Când spunem unui heterodox ”Hristos poate fi găsit numai în ortodoxie” ne antrenăm într-o suită de explicații dificile, fiindcă găsim tot mai greu exemple vii și convingătoare prin care să ne argumentăm aposteriori aserțiunea pretențioasă și exclusivistă. Relația tainică dintre literă și duh nu se ilustrează prin declarații ultimative, ci prin realitatea pe care o generează, altfel riscăm să ne comportăm ca niște catâri mimând efortul în timp ce trag după ei o căruță goală.

Nu doresc sa intru in polemica cu nimeni de aici pe tema cartii lui Yannaras, Contra religiei, dar impresia mea, ca unul care am citit cartea cu pricina, este ca Yannaras cauta nod in papura.
Se razboieste cu niste canoane de care oricum nu prea mai tine nimeni seama, nici macar duhovnicii pe care ii ataca el, pentru ca eu nu am auzit ca vreun duhovnic sa condamne o femeie lauza ca a intrat in dormitorul pruncului botezat.
Se razboieste cu barbile preotilor, cu vesmintele lor, cu toate aceste lucruri de suprafata.
Cartea lui Yannaras este o carte de suprafata. Ea nu vorbeste despre profunzimile credintei ci despre nodul din papura. Yannaras se razboieste cu babele de la mine din sat care amesteca credinta cu superstitia, ca si cum acele babe ar reprezenta norma ortodoxiei.
Imi pare rau ca trebuie sa spun dar este o carte neserioasa.
Pentru ca daca vrem sa gasim chichite le putem gasi.
Dar nu cred ca asta e o intreprindere serioasa, sa gasim chichite legate de credinta.