Bine ca trebuia sa-i spui tu de conferinta lui Plesu :) care a fost oricum de senzatie.Poate o asculta,sau poate deja o stie si Lucian.Frumoasa explicatia IPS Anania(RIP) si nu ma pot abtine sa nu zambesc,in raport de contextul discutiei:) Lasa-l ma sa caute si el pt ca il va ajuta mai mult decat o polemica care nu spune nimic.Fa Luciane un raspuns cum trebuie,un florilegiu patristic pt ca textul chiar merita,nu este simplu,este printre cele mai dificile,poti aborda tema in extenso.Nu era ma nimic personal,era o invitatie la o analiza de finete,amandoi am fi avut mai mult de castigat.Ne auzim.

,,dar pentru cei de afară totul se face în pilde, Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi."

Pentru ca discutia pare a ramane un pic in suspans, pana se mai aduna probe :)
cu riscul de a irita pe careva prin lipsa mea de cunostinte teologice (iar memoria nu imi permite sa inlocuiesc cartile din biblioteca de acasa, aflata undeva in Baragan)
indraznesc o opinie personala. Desigur, fara nici o pretentie, ci doar asa de umplutura, pentru a da ragaz sa se iveasca vreo talcuire fericita.

"Cei de afara" e clar cine sunt. In orice caz, nu sunt ucenicii, nu sunt cei pe care Hristos ii alege pentru constituirea Bisericii, pentru propovaduire etc. Acestia, "din afara", din ratiuni stiute doar de Mantuitorul, au o proprietate remarcabila.

Iar aceasta insusire se pare ca o avem si multi dintre noi.
Iar ceea ce urmeaza este [b]doar o descriere a insusirii lor, nu o relatie cauzala, cum se obisnuieste in talcuiri[b] (sa fiu iertat, afirm ceea ce cred acum, opinie personala)

Care este aceasta insusire?
Cred ca, in exprimare sintetica, e vorba despre lipsa Duhului Sfant si impietrirea inimii (spre deosebire de ucenici, care primesc invatatura direct, prin harul Domnului)

Si cum este un om lipsit de Duhul, adica acela care nu a castigat inca pe Duhul?
Este un om care vede totul "in ghicitura", in metafore, in analogii si alte exercitii mintale, in inchipuire etc. Nu e dus de Duhul in miezul Tainelor, nu este un cunoscator al iconomiei lui Dumnezeu ci un om care isi face "idei despre...". Nu e in Dumnezeu, nu are duhul lui Hristos ci pur si simplu filosofeaza, fie si crestineste.

De aceea, [b]descrierea[ (caracterizarea)/B] lor este: neputind avea accesul direct (din varii motive, numite de Hristos) ei ce fac? descifrari de pilde (iau ca pilda ceea ce nu e pilda, de fapt...), se ocupa de simboluri (deh, mintea, intelectul...), complica, fac si desfac, rationeaza (poate chiar rationalizeaza) etc. Nu au perceptie directa, curata, nu pot vedea pe Dumnezeu inaintea lor ci vad un profet, un om, un poet, un visator (parca asa si zice Pilat), iar iudeii vad un salvator razboinic al poporului chinuit de dominatia romana etc. Doar pe Dumnezeu nu il vad, desi e acolo in fata ochilor lor si a urechilor lor. "Sacrul camuflat in profan" la ei ramane doar exercitiu de admiratie intelectuala a profanului. Cuvantul pentru ei e un discurs de cuvinte. Inima lor e impietrita. (In schimb, pe 3 dintre ucenici Domnul ii duce "in munte" si acolo li Se destainuie... Schimbarea la Fata...)

"Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi" - iata descrierea lor (se simte aici si ironia), a modului lor de "functionare". Nu este o consecinta, un fel de pedeapsa, misterioasa, de neinteles pentru noi, ci e exact starea lor de a fi. Asa sunt ei. Asa se poarta ei. Se uita, vad, privesc si percep (activitate complexa, la care concura tot sufletul) pe Domnul dar nu Il vad ca Dumnezeu. Cu inima si mintea gasesc doar un om pe care il cred profet etc.
Si nu vor sa se intoarca..............
Nu vor sa fie iertati....................
Da, da, pur si simplu nu vor, deoarece nu vad si nu cred... Sunt cantonati cu totul in micul lor univers. Sunt "mentati". (Se vede aici cam cat bate lanterna mintii umane...)
Pentru ca sunt rupti in doua: mintea e desprinsa de inima care, la randul ei, e impietrita.
Sunt aproape de starea celor din vechime, de pe vremea uriasilor - "numai trupuri". Aici insa trupul e lipsa duhului in minte, datorita necuratiei inimii, a impietririi ei, a daruirii ei in intregime duhului lumii acesteia, lui Mamona.

Deci, aflam ca ei se uita dar nu vor sa vada, aud dar refuza sa inteleaga, si se tem (da) sa se intoarca si sa fie iertati (pentru ca nu cred in iertare si in Cel care i-ar putea mantui). Iata starea lor. (Seamana, in psihologia de azi, cu "fenomenul Stockholm", cand prizonierul pactizeaza cu agresorul care il tine captiv, ostatic, datorita convingerii lui de catre agresor ca acesta ii este prieten, dandu-i o gura de apa, un colt de paine si alte jalnice avantaje, in schimb se aliaza cu agresorul impotriva salvatorului, a politistului sau, in terapie, a terapeutului...)

Este aici si un mic discurs despre impatimire si refuzul despatimirii, al infranarii, al curatiei.
Asa gasesc acest pasaj, acum. Fara pretentii, desi imi place modul acesta de interpretare, pe care il consider convergent cu multe alte pasaje-cheie din Evanghelii.

Iertati filosofarea mea, va rog... Regret ca nu am o talcuire din Sfintii Parinti la indemana.

Frate Ioan, găsesc foarte bună tâlcuirea ta şi, chiar dacă n-ai cărţile la îndemână, cred că pe Sfinţii Părinţi îi ai.

Ioane,2000 de ani daca mai traiam si nu-mi trecea prin cap sa fac o legatura cu fenomenul Stockholm,am ramas total surprins :) Trebuie sa ma gandesc la ce ai scris,ridici o anumita problematica,foarte dificila dar interesanta.Eu m-am gandit sa extrapolez textul,plecand de la ce ai spus tu si Priceputul in urmatorul fel:am de gand sa leg acest text din Marcu 4 de un text din Vasile cel Mare.Problema este ca in acest mod s-ar putea,eu protestant,sa aduc,fie si indirect,un argument in fav.Traditiei.
Am facut lucruri si mai nebunesti de atat,mizati ca-l fac si pe acesta.Problema mea este ca legatura dintre Marcu 4 si textul din Vasile cel Mare o fac cu ajutorul unui text-punte exegetic care ridica o anumita problematica,foarte dificila intr-un anumit punct,care,opinia mea,daca nu este imbinata cum trebuie(adica fundamentata)atunci te arunca in ceva periculos din punct de vedere al interpretarii.

Inca lucrez la acesta imbinare,nu imi place cum iese,nu scoate bine in evidenta o anumita nunanta si caut inca prin texte patristice o sustinere care sa depaseasca dilema mea.Sper ca intre/dupa Sarbatori sa postez un text,daca mai ma tine Dumnezeu in viata,cu titlul ,,Cuvintele pe care Hristos nu le-a scris niciodata".M-am gandit mult cu privire la titlul sub care sa potez textul si pe acesta l-am ales.O sa tin cont de tot ce veti posta voi pana atunci pe aici si poate ma ajutati,o invitatie din inima,si cu comentarii critice la ce urmeaza sa postez atunci.

Multumesc pentru bunavointa de a posta ceva care sper sa foloseasca tuturor.

Lasa acum, nu iti face griji ca aduci argumente Traditiei, ca doar am avut si eu anumite sentimente calvine candva, cum spuneai...:)
Si apoi, mai important, daca tot ne straduim sa ne apropiem de Domnul, putem chiar lupta cu Traditia, nebuneste, cum zici, DAR SA FIE CINSTIT, DIN TOATA INIMA. Si daca vom fi invinsi in lupta dreapta, in nici un caz nu cred ca vom capata vreun neajuns ori betesug vreunul dintre noi! Dimpotriva! (Dealtfel, eu cred ca putina mea credinta va creste prin lupta, doar prin lupta sincera si asumata, doar asa vine harul, sunt convins ca nu pica para malaiata...)
Dumnezeu sa te binecuvinteze, Duhul Sfant cu tine in efortul tau! AMIN+

Imi place pana unde a sapat fratele Ioan Cezar si incerc sa mai dau si eu cateva lopeti sau harlete si poate ar fi bine, ca dupa mine, sa ia altul harletul si sa adanceasca lucrarea.
Mai intai sa bat un tarus de semn: ce este o pilda? Stie cineva ce este o pilda? Da, exact, o pilda este un comprimat de intelepciune sau, cum spune chiar o emisiune radio, o pastila de intelepciune. Deja cred ca ati sesizat directia incotro o sa sap. Da, catre intelepciune. Ce e aceea intelepciune? Cunoastere? Nu, mai mult decat atat: e iubire in primul rand, apoi e cunoastere si mai apoi e adancire. Deci intelepciune = iubire + cunoastere + adancire. Asta inseamna ca Domnul nostru nu ne-a adus doar o invatatura, ci un mod de a trai si a cunoaste prin intelepciune. Pildele Sale dau nu simple cunostinte, informatii, ci intelepciune, care e mai mult decat atat. Dar pentru a primi intelepciunea e nevoie mai intai de iubire si de curatie a inimii. Culmea, Domnul spune o pilda copiilor, stiti dvs care pilda, cea cu tatal care are doi fii si tot culmea, la final ii intreaba care fiu e cel bun, adica nu numai ca se astepta ca ei sa inteleaga pilda, dar le cerea si sa stie sa raspunda la intrebare. Curios, nu? Fariseii, care priveau de pe margine, sunt sigur ca lor nu le-a cazut fisa din prima, ei faceau tot felul de deductii logice mai intai. Au inteles ei pana la urma unde batea pilda, dar copiii au raspuns din prima. Ciudat, nu? Fara explicatii, fara talcuire?? Niste sarmani copilasi? Da, da, da, caci acei copii erau curati cu inima si iubeau pe Mantuitorul sincer. Dar de ce Mantuitorul nu le talcuia pildele si celorlalti? Pentru ca El nu era interesat sa le dea informatii, cunostiinte, ci vroia sa le deschida inima mai intai si mai apoi intelegerea venea de la sine. La fel trebuia sa decurga lucrurile si in Rai cu primele fiinte umane, Adam si Eva. Ei trebuiau sa creasca in iubire si, pe masura ce ar fi crescut in iubire, ar fi primit si intelepciune. Dar ei au vrut sa incerce "metoda tolcerului": dintr-o data si cat cuprinde. Cunostinte goale nu doreste Mantuitorul sa avem, ci ele sa se nasca intr-o iesle a iubirii. Adevarul si Intelepciunea se nasc prin, in si cu Iubire. Fara ea suntem monede calpe, trambite si alamuri sunatoare, cum spune apostolul Pavel.
Har, smerenie si jertfa de sine.

1. Nu am sustinut si nu ma consider un erudit teolog
2. La intrebarea adresata am raspuns inainte de a adresa eu intrebarea am raspuns:

3. Am spus deja ca voi raspunde (in masura in care stiu) doar daca imi raspundeti la intrebare. Nici nu m-am uitat pe intrebarea, pe textul la care faceti referire. Deci nu voi raspunde daca nu primesc raspuns.

Ioane,textul meu nu este o lupta cu Traditia,ci o concluzie spre care m-as indrepta,nu polemic,ci pe argumentare,in constructia pe care am gandit-o.As avea doua variante:fie o evit(ceea ce ar fi patetic),fie vad unde ma duce(ceea ce ar fi oricum mai interesant).Daca as fi gandit totul pe stil combativ,as fi ales cu siguranta alt text,nu eram diliu sa-l aleg pe acesta.Eventual luam ceva din Pavel pe sistemul clasic calvin,dar nu din acest text.Eu special l-am ales ca sa vad unde ma duce.Si drumul este foarte interesant,nu m-am priponit in parametrii strict confesionali.Te asigur ca va fi sincer,ca doar am cerut sa fie criticat nu aplaudat,sa vedem cand il termin.Nu este chiar simplu,imi lipseste ceva.Vom vedea.
Mda,numai mosu de MariS nu postase.Ce faci batrine,ma onorezi cu un raspuns ca de obicei.Imi era dor de tine,clocotesc apele si trebuia sa vin si unul mai cu par alb ca sa nu sara copii la bataie(hihi:) Am notat batrine,multumesc.
Lucian iti multumesc pentru efort,cum vrei tu,vezi ca baietii astia de mai sus scriu lucruri interesante.Arunca-ti o privire,nu ai nimic de pierdut ci doar de castigat.Vei avea timp si de castigat vremelnice dispute virtuale de care,te asigur,nu vei duce lipsa.

Frumos, multumesc frate MariS_! "Ei trebuiau sa creasca in iubire si, pe masura ce ar fi crescut in iubire, ar fi primit si intelepciune." ...
Adevarata intelepciune se hraneste din Izvorul firav (!) al Iubirii, in timp ce istetimea mintii umane se adapa din fantana care, dupa cum misca apele, mai si seaca... Asa incat, uneori, amiaza in fantani, seceta, soare (cunoasterea lumeasca) care ucide viata ... Cum vedem si simtim deseori.
Cat de diferit e Soarele Hristos! Laudat fie in veci! AMIN+
Da, minunat textul tau, iti multumesc!

Mai, zi-ne si noua unde sapi, ce text folosesti din Sfantul Vasile cel Mare, ca sa ne implicam si noi, sa fim adica receptivi cand o veni textul tau, ca altminteri e riscul sa avem o amorsa din cu totul alte parti si, de data asta, eu unul nu mai vreau deloc, deloc, sa mai trantesc vreo reactie pripita (ca in momentul de trista amintire...).
Poate ajungem si noi in zona, cred ca astfel dialogul s-ar intensifica in chip fericit! Cu siguranta studiul pe aceeasi tematica permite intelegeri si simtiri mai inalte, duhul se impleteste mai curat cu duhul celuilalt. Deci: ne poti spune unde intentionezi sa cercetezi?