În prealabil postat de AlinB
(Post 426569)
De cate ori a spus Hristos sa iertam?
De cate ori ti-a iertat Dumnezeu tie?
Ce spune rugaciunea "Tatal nostru"? Este acolo un "precum".
"Cu ce masura masurati, cu aceea vi se va masura".
Te-ai intrebat ce ar fi daca si Dumnezeu ar obosi si el sa-ti mai ierte?
Nu stiu cel de om esti (varsta, profesie, etc.) dar pot sa spun ca ai talentul sa faci oamenii praf, sa-i diseci ca pe broaste, cu un sange rece si o rautate de neinchipuit. Ma rog. Revin la ceea ce spui.
Incearca totusi sa priveste si partea cealalta a monezii. Da?
Eu trebuie sa iert pana mor, iar acea persoana are dreptul sa-mi faca rau la nesfarsit, ca doar o iert. Sau cum vezi tu lucrurile?
Atentie! Dumnezeu a mai spus si cum sa procedam totusi cu cei care ne ranesc mereu: s avorbim cu ei, daca nu se indreapta, sa cerem sfat la din ce in ce mai multe persoane, sa-i punem la sfarsit in fata lumii sa-i judece. Scrie asa undeva chiar intr-o Evanghelie.
Deci inca o data: altul are voie sa ma raneasca la nesfarsit dupa parerea ta? El chiar nu este limitat?
Poate ma insel, dar pentru tine Biserica inseamna un loc unde te poti intalni cu persoane dragute si cumsecade.
Mai putin un sistem de valori care sa-l urmezi "la sange" oricat de greu ti-ar fi.
Daca te referi la biserica in sensul de locas de cult, da acolo este comunitatea. Acolo intalnesc si anumite valori. Dar inca o data, eu nu pot diferentia valorile, pentru mine totul este credinta. Si se spune tot timpul ca trebuie sa mergem si la biserica, sa ne rugam in comunitate, chiar daca singur cu Dumnezeu te simti mai bine.
Nu. nu te obliga sa urmezi nici un sistem "la sange". In toate pildele si scrierile spune de moderatie si dupa puteri.
Ai contestat de fiecare data cand ti-a convenit, invatatura Bisericii.
Ai fost trimisa sa vezi care este si cum este la origine, in loc de asta ai preferat sa te declari confuza de parerile expuse pe Internet si sa ramai la parerile tale.
N-am contestat niciodata invataturile bisericii. Fiecare le intelege si le aplica in alt fel. Eu nu m-am putut calugari, altul da, altul este ateu, altul s-a dus in pustie, altul s-a dus sa moara. De ce vreti voi sa fim toti la fel, la indigo?
Te consideri ortodoxa, dar asa cum vrei tu sa vezi ortodoxia, ai propriile sabloane morale, mergi pe drumul tau, sa nu te miri daca ajungi intr-o fundatura.
Eu nu stiu cum esti tu, n-am facut niciodata ceea ce faci tu acum cu minei in loc sa-mi dai un raspuns la obiect. Am avut insa o vreme un inger langa mine, de la care am invatat anumite lucruri. Iti recomand sa citesti un pic despre parintele Galeriu, cum a fost el si ce a facut pentru oameni. Si mai vorbim dupa aceea.
Categoric nu e vina ortodoxiei.
N-ai acest drept. Dar ai dreptul sa ierti.
Adica supararea este naturala, se poate intampla, dar TREBUIE sa treci mai departe. De fiecare data. De 70 ori cate 7 si peste. Vezi mai sus.
Ei exact asta am venit sa intreb aici: cum sa trec mai departe? Pe care parte? Ca asa cum am spus poti trece mai departe, peste problema, in mai multe feluri: ignorare, despartire temporara, definitiva etc. Spune-mi concret te rog.
Ai o oarece stare de confuzie, Biserica e una, preotul pe care esti suparat ca nu ti-a satisfacut niste ambitii personale si nu se incadreaza in asteptarile atale, este altceva.
Bine ar fi sa avem si fata de noi cel putin atatea pretentii cat avem fata de altii.
De unde stii tu ce pretentii am eu de la mine si ce fac eu in viata mea? Nici nu ma cunosti. Habar n-ai ce mi se cere zilnic.
Dar iti pot spune ca este un proces invers, cu cat avem mai putine asteptari de la noi (si prin asta coboram) cu atat avem mai multe de la altii.
Si daca in ceea ce ne priveste pe noi insine, putem face muuuulte, in ceea ce ii priveste pe altii nu foarte multe, in orice caz nu repede si usor cum ne asteptam in general iar asta duce la frustrare.
Astfel stand lucrurile, cred ca este limpede ce poti face ca sa le indrepti.
Mi-a scapat cred, link te rog.
vezi pe acest fir, putin mai in urma.
Incapacitatea de a ierta si tot ce deriva de aici -> deruta si deriva spirituala, chiar sociala, etc.
Sau pe scurt: bagare in seama.
Dumnezeu nu-ti conditioneaza si limiteaza faptele bune la ce faci in biserica (ca loc social).
Nu inteleg. Ce vrei sa spui cu asta.[/I]
Intentiile bune sunt bune atat timp cat sunt bine puse in practica. Atunci cand ele cer si implicarea altora, intervine regula: "binele cu forta nu se poate". Nu este loc pentru ce vrei tu? Treci mai departe si iti vezi de ale tale.
Fortezi? E vina ta, si intentiile bune nu mai sunt bune. Si tu esti cea mai buna confirmare ca este asa, binele autentic nu degenereaza niciodata in frustrare.
Aha, deci tu ma inveti sa nu fac bine si chiar ma condamni pentru asta. Exact tipicul vremurilor. Strutul. Singur pe drumul sau, cu capul in nisip. Nu stiu, nu cunosc, poate sa moara ala de langa mine, sa cada lumea. Daca toti am face la fel, nu s-ar mai face nimic bun pe lumea asta. De ce sa mai vindece medicii, de ce sa se mai inventeze ceva, de ce sa mai existe preoti? Bine cu forta nu se poate, asa ca nu mai facem bine. O.K. Tu fa asa.
Ortodoxia e mai presus de orice institutie.
Si reprezentatii adevarati sunt Hristos si Sfintii.
Cu ce ti-au gresit ei?
Pai am spus ca nu ei ma deranjeaza. Cred ca nici nu citesti mesajele. Scrii tot ce vrei tu. Ortodoxia este reprezentata pe pamant de biserica (institutie si ierarhia ei).
De la a fi botezat ortodox pana la a fi ortodox e un drum lung.
Esti sigura ca l-ai parcurs in intregime?
Nu, n-am spus asta vreodata. Dar sa nu confundam. Tu zici acum ca botezul este egal cu zero in credinta. Ai grija. Eu sunt undeva pe acest drum, nu stiu tu.
Probabil daca ai fi, n-am mai fi avut aceasta conversatie acum.
In momentul in care alegi sa fii intr-o tara unde ortodoxia este o raritate cred ca trebuie sa-ti asumi riscurile de rigoare si sa nu fii prea mofturos.
Asta asa este. Dar se si pot face multe. Ca dovada: uite-te la site-urile bisericilor din alte tari si vezi ce fac ei. Depinde mult de preot si de episcop si de comunitate.
Daca problema e serioasa si cu adevarat spirituala poti lua in considerare si posibilitatea de a trai mai prost, dar mai aproape de inima ortodoxiei (geografic vorbind).
M-am gandit la asta. Din pacate insa nu pot lua singura aceste hotarari. Nu sunt singura. Dar nu e timpul trecut. Asta este o varianta concreta. Poate am sa ma mut in alt oras, cu alta biserica ortodoxa si alt preot.
Altfel ajungi la un asa grad de ipocrizie si ratacire incat sa-ti parasesti credinta pentru mofturi si sa spui ca ai dus-o in felul asta la superlativ.
Sunt suficiente exemple pe aici.
[I]Mofturi? Poate pentru tine. Eu le consider lucruri f.importante (ma refer si la ceea ce-mi doresc si la ceea ce mi se intampla).
Depinde despre ce lucruri vorbesti. Esti sigura ca Dumnezeu ti le-a cerut sau sunt ambitii personale?
Nu inteleg la ce te referi. Eu vorbeam de lucruri de care voi nu va loviti, iar noi da si de aici diferenta de gandire intre noi. De ex. voi aveti biserica la fiecare pas si cate 2-3 preoti in biserica, puteti alege, schimba totul, aveti tot ce va trebuie: carti, librarii, duhovnici, magazine cu tot ce aveti nevoie in materie bisericeasca, etc.
|
