Sigur, unor Hristos li s-a revelat personal, pagini fiind (Sf. Mc. Ecaterina) insa din cate stiu nu este nici macar un singur caz de Sfant care sa fi primit mucenicia in baza unei propovaduiri eretice.

Ne impiedicam in cuvinte, Alin. Daca omul aude, chiar din gura unui eretic sau pagan, ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru a-i ierta pacatele, astfel incat el nu va mai muri ci va avea viata vesnica, apoi crede asta cu tot sufletul si moare bucuros caci stie ca pentru el moartea e doar o trecere spre vesnicie, crezi ca il va intreba Dumnezeu de ce a auzit aceasta veste de la un eretic si nu de la dreptcredinciosi? Pai omul nici nu stie ce este acela un eretic...

In plus, cui i se da mult i se cere mult. Cui i se da insa numai o propovaduire scurta, fie ea si eretica, dar raspunde la ea cu dragostea unui mucenic, "credinta aceasta i se socoteste ca dreptate".
Se obtine atat de greu incat unii, care zeci de ani au crezut ca sunt pe calea cea buna acuzandu-i pe altii ca nu sunt, s-ar putea sa aiba surpriza sa nu o capete. Pe cand un oarece musulman venind din urma, dispus sa moara pentru Hristos le-o poate lua mult inainte. Caci mantuirea este, in esenta ei, renuntarea la mine insumi si la viata mea pentru a ma darui lui Hristos.

Alin insinua sa fie facuta distinctia intre martiri si victime nevinovate ucise de extremisti. Ereticul poarta o dubla responsabilitate: pentru el si pentru cel/cei care-i atrage in erezia si ratacirea lui. Desigur multi se cred mari propavaduitori ,capabili sa-i invete pe altii, cum se (re)boteaza, cum pleaca in lucrare de "evanghelizare", insa vor plati pentru faptele lor, asa cum vom plati cu totii.

Un om de buna-credinta este un om care crede cu adevarat in credinta lui, nu e un ipocrit, un farseur care mimeaza ca el crede. Credinta lui poate fi insa o amagire, o idolatrie mentala, nu autentica.

O necesara si utila precizare intr-un moment in care reactiile emotionale ne pot birui pe toti.In putine cuvinte a fost cuprinsa o tema de reflectie generala as spune.Doamne ajuta!+

Intelesesem eu gresit, am crezut ca tu ai vrut sa spui ca e gresit articolul de pe apologeticum din cauza ca ei au scris ca nu pot fi martiri eterodocsi.

Nu ma refer la cazul muceniciei, am auzit de mai multe ori ca daca nu stie cineva ca e intr-o credinta gresita atunci nu greseste. Pana acum nu am intalnit prea multi oameni care sa spuna ca sunt intr-o credinta gresita, apropae toti cred ca sunt in adevar, indiferent de ce religie au. Cineva care crede intr-o erezie va spune ca el crede in ceva adevarat, altfel nu va mai crede asa si va deveni ortodox.
Chiar daca stie adevarul sau nu-l stie rezultatul e acelasi, ca rezultatul conteaza. Daca cineva vrea sa ajunga la Cluj si se indrepta spre Constanta nu are cum sa ajunga la Cluj, chiar daca el crede ca merge spre Cluj. Nu conteaza ce crede el, ci care e adevarul. Sau daca cineva nu stie ca un cutit taie, daca va da cu el pe mana va avea acelasi rezultat ca in cazul in care stia ca taie: se va taia. Sau un hindus care pratica religia lui fara sa stie ca e gresita tot hindus e, nu e ortodox. Dar daca are fapte bune e posibil sa il ajute Dumnezeu sa vada adevarul. Poate va nimeri "din intamplare" peste un crestin, sau va citi tot "din intamplare" ceva despre crestinism, sau poate sa aiba chiar o revelatie.

Orice observatie justificata reprezinta pentru mine un prilej de smerenie, pentru care sunt recunoscatoare celui ce mi-a adresat-o. Nu e rusine sa gresim, e rusine sa nu recunoastem ca am gresit dupa ce ni s-a demonstrat.


Ce s-a intamplat cu tine? Te stiam mai vehement. Ai devenit duios. Iar cu citatele ma faci sa rad. Da, am spus si repet ca apreciez ce este apreciat la orice om, indiferent de confesiune. In ce consta greseala? Ca, iata, iti sunt recunoscatoare daca ma ajuti sa scap de ea!

Noi am complicat atat de mult ideea de credinta incat am uitat ca are legatura cu verbul "a crede". Incerc sa explic mai bine credinta despre care vorbeam:

Daca un om aude/ citeste de undeva ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu si a murit pe cruce pentru pacatele lui si crede, credinta aceasta i se socoteste ca dreptate. Acum, zi-mi tu daca aceasta este o credinta buna sau eretica.

Dupa ce aceasta credinta apare, este impodobita cu alte podoabe (sau zorzoane), diferite de la o confesiune la alta. Dar aceste podoabe sunt doar podoabe si nu conditii sine-qua-non de mantuire.

Tu analizezi din prisma invataturii protestante Sola Fide (inventata de Luther), dar la noi nu exista aceasta invatatura. Cum spune in Sfanta Scriptura, si ingerii cazuti cred in Dumnezeu si Iisus.
In al doilea rand erezia nu e considerata doar o greseala de ortodografie, nu doar pentru atata lucru s-au luptat sfintii si si-au dat viata. Pentru ca martirii au fost care au murit si pentru apararea dreptei credintei impotriva vreunei erezii. Erezia e considerata rupere de Hristos, e cel mai mare pacat, pacat impotriva Duhului Sfant. Cum harul se pierde in cazul viciilor si pacatelor, cu atat mai mult in urma hulirii lui Dumnezeu sau a adevarului revelat. Ecumensimul vrea sa induca ideea ca nu are asa mare importanta adevarul, dar de fapt asta inseamna rupere de Hristos si de mantuire.
Si facandu-se aceatsa ruptura acestia cred ca se inchina la Dumnezeu, dar de fapt se inchina la altceva, in spatele idolatriei, ereziei sunt ingerii cazuti.
Ca sa dau si argumente din Sfanta Scriptura Ev. Matei, cap. 7, 21-23. Iisus spune mai intai sa ne ferim de proorocii mincinosi, apoi mai spune ca unii vor spune ca L-au cunoscut, s-au inchinat Lui, ba chiar au facut minuni in numele Lui, dar El le va spune ca nu-i cunoaste. Ei par sinceri cand cred ca au facut minuni cu ajutorul lui Iisus. Iar daca nu au fost minuni de la Dumnezeu e clar ca au fost de la vrajmasul.

Nu am anlizat nimic, ci am pus doar o intrebare simpla, anume: Este credinta in Hristos o credinta eretica?