Magia nu e putere, e amagire.
Monahii(si cei ortodocsi) primesc puterea clarviziunii de la Domnul prin prorpia smerenie, putere pe care nu si-o "propovaduiesc" fiindca ar insemna preamarire si ar pierde si smerenia si puterea.

magia este amagire dar presupune si putere (puterea satanei)

monahii au Duhul Sfant, care presupune si putere...putere de la Dumnezeu, in functie de dar (al inainte-cunoasterii, al tamaduirilor).

1. Multumesc "Mosh-Neagu" - mesaje frumoase si sensibile

2. Laura19 - exista multe puteri la monahi. Poate nu stiu eu sa le numesc corect.
De ex. citeam ca parintele Boca si altii, aveau o putere de a vedea niste lucruri in om, de cum aparea in fata lui, chiar spunea(u) oamenilor ce au de facut si ce li se va intampla in viitor, cu o mare precizie.
Voi cum numiti asta?
Asta cu destinul omului este discutabil. Eu sunt convinsa ca Dumnezeu iti da un drum in viata si tu pe urma ti-l mai aranjezi cum vrei. Dar ceva vine de la El, este o voie a Sa. Chiar daca multi nu vor sa accepte asta.
Ba pot sa fie si manastiri care sa ajute oamenii si fara yoga si alte chestii orientale. Pur si simplu sa poti discuta cu monahi, sa te poti retrage din lume sa te rogi si sa ai liniste.
O fi chiar asa de rau si imposibil?
Chiar si acele ascultari pot face bine, mai ales tinerilor cu diverse probleme si rebelari.

Literatura ortodoxa? Cine a spus ca nu e buna? Am spus doar ca lipsesc niste lucruri, dar or fi si nu stiu eu (adica biografii de monahi, experiente din manastire).

Si n-a vorbit nimeni aici de magie, ci de haruri date de Dumnezeu.

3. Ioanna si Zaharia - mesajele lui Zaharia sunt o gramada de grau amestecat cu multa neghina si sau alte impuritati. Este greu de selectat. Eu am inteles ca el judeca si critica oamenii in general ca nu se duc la biserica si ca nu au credinta. Pentru Zaharia cam nimeni nu are destula credinta.

Tare bine ar fi fie sa avem mai multi preoti si teologi (poate profesii noi care sa se ocupe numai de duhovnicie, cateheza si intrebarile oamenilor, munca cu oameni, caci preotii nu au destul timp), sau mergem pe la manastiri macar in concedii, sau sabbatical (an liber de la serviciu) in care sa ne mai linistim si sa mai invatam de la monahi, sa ne mai rugam, sa ne mai retragem din lume.
Pe forumuri vad ca nu ne putem intelege.

Fragment din povestea lui Stavros despre marfurile din tirg si viata omului :

"Eu bat tirgul si iarmarocul nu ca sa-mi vind ale mele mai mult. Ca si asa este plina tara de neghina si impuritati incit adaugindu-le si pe ale mele ne-am putea stinge cu totii .
Caut insa si eu sa cumpar griu, griul bun , griul curat, griul bun de samanat , de la altii despre care se spune ca il au precum aurul in topitoare .
Aud un nume , ca are acestea, si ma duc si il caut , dar gasesc usa inchisa si aflu ca nu mai este .
Imi spun insa altii ca din griul dat de acela se mai gaseste la cutare si cutare in hambare . Si plec catre intr-acolo .
Uneori gasesc si ma indestulez si fiindu-mi bine asa spun si altora si ii indemn.
Alteori nici aici nu mai gasesc si gindul supararii ma cuprinde caci nu am auzit pina acum sa poata trai cineva altfel decit cu griul de aur, curat .

Insa , in timpul din urma am vazut ca pe linga cei care vindeau griul acesta au mai aparut si dintre cei care il vind cu neghina si impuritati .
Nedumerit am intrebat ; mi s-a raspuns : cei care vind griul de aur sunt lucratorii, nevoindu-se pt. tine ca sa traiesti .
Cei care il vind amestecat sunt negustorii, si ei vor sa te invete pe tine sa il alegi .
Cind dai peste primii te bucuri mult si imediat te folosesti .
Cind ii intilnesti pe cei din urma, desi esti necajit, mai intii te nevoiesti si abia apoi te folosesti .
Insa poti fi bucuros ca pe oricine vei intilni vei gasi hrana ta !
Caut-o ! "

O povestioara gasita pe o coperta de carte ... si luata de acolo !

Putine sunt mesajele fara neghina pe forumul nostru, draga mea... Extrem de putine. Iar ale mele nu se numara printre ele. Din pacate unele au atata neghina, ca aproape nu se mai desluseste graul, iar daca te straduiesti sa-l aduni, nu-ti ajunge sa saturi ... o furnicuta!...
Se intampla totusi un fenomen straniu; in ciuda faptului ca noi suntem incredintati ca semanam "grau curat", sa nu fi avut destula grija initial sa curatim desaga in care sa punem graul, iar acolo sa fie din vremuri de demult, neghina vrajmasului, care are atata rautate incat transforma si marea parte a graului nostru, in "balarii de soi"... Doar bunul Dumnezeu, prin mila lui cea mare, este in masura sa faca... "o magie" cu noi, care suntem adevarate neghine in ogorul Lui, si sa ne faca grau curat... Fara El... risipa si vant!


Poate in biserici, daca incercam mai des!...

Last edit: Acum am vazut si mesajul lui Zaharia... Foarte frumoasa povestioara! Daca ne-am folosi de toate cate ni le da Dumnezeu, si nu ne-am incrunta si am rastalmaci vorbele, mult folos am mai avea in viata asta trecatoare!

Pentru Sophia - carte despre viata parintelui Cleopa - deci o carte intreaga, nu pasaje : http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ntelui-cleopa/

Marturii despre sine ale par. Arsenie Papacioc - http://www.crestinortodox.ro/parinti...ine-69485.html

Parintele Paraian despre sine:
: Părinte, ne-aţi spus despre maica Teodosia, despre părintele Arsenie. E mult dacă vă cerem să ne spuneţi ceva despre dumneavoastră? Despre începuturile dumneavoastră? R: Apoi despre mine, n-am ceva deosebit de spus. Despre mine poate vor spune alţii, vor exagera alţii despre mine. Eu am început, m-am trezit în lumea aceasta, în sfera aceasta, a gândirii religioase. Însă v-am spus că am fost rău, aşa că deja aveţi nişte elemente, nu? Cum zicea buna: “Hoheriule şi mişelule!”. Sau aveam o vecină acolo, îi zicea nănaşă la mama, dar nu mama era nănaşa, ci soacra lui mama, mama lui tata. Şi făcea: “Nănaşe, acesta nu este botezat bine! Să-l duci la popa să-i mai citească ceva, că nu i le-a zis toate”. Acestea sunt începuturile mele. Ştiu că am fost lacom de bani. M-am dus odată, când ne-o dus părinţii mei la Maglavit - tata m-a dus, a stat cu mine vreo câteva zile - şi a zis tata că: “Hai să punem doi lei de la tine. Să punem că poate se primeşte”. Parcă şi-acum îmi pare rău după banii ăia. Aşa mi-a părut de rău. Nu ştiu de ce am fost aşa lacom, cu cine oi fi semănat, cu buna poate. Aveam o bunică, şi eu eram la un târg, la Ocna Sibiului - eram copil aşa de 8-9 ani. Ne-am dus la târg, la Ocna. Şi unul striga pe acolo: “Limonată! Limonată! Un leu paharul”. Eu am vrut limonată. No, mi-a cumpărat de un leu, am băut limonată. Şi după aceea a strigat tot acela: “Sirop de zmeură”. Şi-am vrut şi de-ăla. Şi vine buna: “Nu, c-ai mai băut de acela”, şi nu ştiu ce. Şi el strigă, de acolo - acela cu limonata, cu siropul -: “Uite la bătrâna cât e de zgârcită!”. Aşa c-oi fi semănat cu cineva. Buna, dacă zicea cineva de vreun nepot că seamănă cu ea zicea: “Numai de-ar semăna cu mine, că-i bine”.





Eu când eram copil nici nu ştiam cum se numeşte ceea ce sunt eu, că sunt ortodox. Nu ştiam. Că şi pe bunicii mei dacă îi întreba cineva de ce credinţă sunt, nu ar fi putut spune că sunt de credinţă ortodoxă. Ar fi zis că‑s de credinţa românilor, a oamenilor din satul nostru. Eram copil şi m‑a întrebat cineva: ”Măi, tu ai drăguţă?”. Şi i‑am zis: “Nu ştiu, stai să mă duc să o întreb pe mama”. Cam aşa era şi cu oamenii, pe care dacă i‑ai fi întrebat dacă sunt ortodocşi, ar fi zis: “Stai să mă duc să întreb pe cineva pentru că nu ştiu”. Nu aveau cu ce să se confrunte cu altceva ca să spună că sunt ortodocşi. Când m‑am dus la şcoală la Cluj, eram copil de vreo şase ani jumate‑şapte, şi m‑au întrebat colegii: “Tu ce eşti? Ce credinţă ai?”. Şi eu n‑am ştiut. Şi m‑au întrebat cum zic eu când îmi fac cruce. Şi am spus că zic: “În numele Tatălui şi‑al Fiului şi‑al Sfântului Duh”. Mi‑au zis atunci că sunt ortodox. Aşa am aflat că sunt ortodox.






Sunt multe marturisiri inserate.

Este minunata si utila, pentru vremurile coplesite de superficialte, vremuri pe care le traim.
Am totusi o veste buna. Dumnezeu nu e nici complex, nici sofisticat, ci Un mare iubitor de simplitate: ce este "da!" sa fie "da!" si ce este "nu!" sa fie "nu!" .

Noi insa, nu putem fi asa. Suntem afectati de viclenie, iar simplitatea si claritatea pare ca ne-ar insulta inteligenta. Ne putem la incercare unii pe altii, ne ispitim, ne tachinam, vorbim cu subintelesuri, batem "apropouri", iar cei care nu tin pasul cu viclenia noastra sunt prostuti. Si atunci, este nevoie de astfel de istorisiri care sa abata interesul viclesugului din inima fiecaruia, sa ne abata de la intuneric spre lumina.

Nu deznadajdui!
Orice om care-si pune nadejdea in dogma religiei sale, ajunge sa discute mereu despre felul in care e impodobita racla cuviosului Cutare; caci a trudi sa imite viata acelui cuvios... dogma nu il obliga.

Multi si-au descoperit chemarea spre viata monahala dupa multe cautari si incercari ale vietii. Au optat in deplina cunostinta de cauza spre aceasta cale de mantuire si au sfintit ei insisi locul, nu au cautat sa gaseasca sfintenia doar la altii. Exemplu:

http://www.fericiticeiprigoniti.net/...gului-romanesc