Ba straluceste, Ilie. Pur si simplu, mai concret ca lumina soarelui.
Cel al carui nume il porti stie mai bine cum vine asta... Poate il intrebi?...:)

Pai atunci dam in altceva. In fizica mai exact. Lasand la o parte interpretarea moralistica a luminii, daca vrei sa generalizam sensul de lumina in unul care sustine existenta univerrsului, atunci trebuie sa lasam deoparte un pic partea cu inima si sa discutam despre originea lucrurilor, cauza lor, care este o discutie despre fizica.

Asta e problema pe care o intampin cel mai des. Voi, cei invatati in religia crestina mai mult decat mine, mereu amestecati lucrurile. Cand vorbim despre geneza lucrurilor, o dati pe sentiment, pe iubire, pe faptul ca nu poti intelege daca nu ai iubire. Cand e vorba de lumina spirituala, voi ziceti ca nu, acea lumina nu este numai spirituala, e mai mult.

Categoric.
Noi oamenii, cand suntem micuti, bebelusi, ne straduim tare mult, pentru ca ne dorim, sa invatam relatiile interpersonale cu parintii, cu fratii si surorile, cu oamenii...
Si iata, abia dupa aceasta incalzire, ne punem pe treaba si ravnim sa intram si in alta societate, mai aleasa...:)
Greu ne era cand eram mici, greu inca ne e si acum!
Atunci insa, cu ajutor, am invatat treptat. De ce nu am invata oare din nou?

Dezvolta un pic. Explica-mi natura acestei straluciri.
Daca e vorba tot de lumina spirituala, nu te mai osteni, inteleg aceasta abstractizare si sunt de acord cu ea.

Pai ce sa facem daca, vrem nu vrem, in spatele genezei dam de Dumnezeu?
Despre ce altceva sa vorbim? Despre cine altcineva?

Si cum sa nu fii cuprins si tu, chiar de esti ticalos cum iata, eu chiar sunt, cum sa nu fii si tu cuprins de iubire?
(Eu m-am straduit sa ma opun dar, iti marturisesc, nu am putut sa-I fac fata... Din pacate uit mereu experienta si iar ma straduiesc si tot asa o tinem... din stradanie in stradanie, ca, vezi lucru mare, eu am mereu rabdare cu Dumnezeu... Vezi cum e omul pacatos, Ilie? Rabduriu... in pacatele lui nenorocite...)

Nu pot. Si nici nu pot sa vreau, de ma intelegi... Ce stiu eu? Am spus doar atat, pur si simplu.
Cat priveste natura, ea e Dumnezeiasca. Este Harul, asa cum Il percepe omul, uneori, in clipe rare.... Gasesti in Filocalia mai multe... Precum si la cuviosi din zilele noastre.

Pe forum sunt cateva threaduri despre rugaciune, despre sfinti, despre har etc. Gasesti pe acolo, de ai putin timp sa investesti.

Sunt multi pe forum care au talanti. Eu zic ca atunci cand Dumnezeu are timp, sa posteze factura pe forum, iar fratii evlaviosi si induhovniciti sa se ocupe de acest mic detaliu.

Bine, hai sa dau un exemplu simplu, daca tot veni vorba de Soare.
Pamantul se invarteste in jurul Soarelui datorita unei forte, pe care oamenii au botezat-o forta gravitatiei.

Suntem intr-un caz in care iubirea si sentimentele le lasam la o parte un pic, fiind vorba despre niste obiecte neinsufletite.

Daca Iisus este lumina lumii in sensul in care n.priceputul il zice, atunci cum isi manifesta Iisus lumina in acest caz al gravitatiei ? Presupunand ca da, Iisus a creat si Soarele si Pamantul. Acum in momentul asta, la mult timp dupa geneza, cum se manifesta lumina lui Iisus in cazul gravitatiei ?

Mai curând în metafizică.

E o discuție și despre fizică, ea însăși fiind o consecință a creației. Pe scurt, ca să definim mai bine termenii, cum bine ziceai, trebuie să facem distincție între Creator și creatură (creație, materie), între Lumina necreată și cea creată; să nu le amestecăm.

Despre geneză ce să spunem? Nu L-am văzut pe Autor. Îi vedem, însă, amprentele.

@Cezar : Nici un raspuns.

Vezi, de aia zic eu ca religia trebuie sa se limiteze doar la aspectul etic/moral al existentei, si nu ar trebui sa se bage in chestiuni de geneza si cauza-efect.

Adica, practic religia nu trebuie sa aibe ca scop explicarea existentei, ci doar imbunatatirea spirituala a oamenilor.