Nu ,duhovnicul meu asa recomanda ,probabil calea de mijloc.Nu cred ca daca as cere voie nu m-ar lasa ,dar pentru mine altele sunt prioritatile : lasarea pacatelor ,smerenia ,mai multa ravna la rugaciune .

Nu trebuie acuzati preotii pentru asta ,preotii trebuie sa aduca sufletele la mantuire ,ori deasa impartasanie nu ajuta prea mult daca nu avem trevzie ,adica vederea propriilor pacate.
De multe ori ne aflam in inselare ,nu ne dam seama cand gresim.Aici trebuie sa intervina preotul .

Nu m-am referit la împărtășirea deasă.

Aici am vrut să ajung. Mai departe fiecare cu prioritățile lui. :1:
Însă, Mântuitorul ne spune: ”Fără de Mine nu puteţi face nimic”.

Hristos a înviat!

Frumos și puternic cuvântul tău!

Acolo scrie așa:
”in Biserica Il avem prezent pe Hristos, Care Se Jertfeste pentru noi la fiecare Sfanta Liturghie”.
Cu alte cuvinte, ori de câte ori mergem la Sf Liturghie se cuvine să ne împărtășim fiindcă El pentru noi se jertfește; dacă zilnic Se jertfește și zilnic mergem la Liturghie, zilnic se cuvine să ne împărătșim.

P.S. Off-topic.

Nu am citit tot topicul dar ca de cele mai multe ori, si si acesta evident, este deschis pt un lucru simplu. Dar asa simplu cum este avem ocazia sa citim si ce nu ne-ar trece prin gind vreodata, legat de subiect, ca sfat sau ca pozitie sociala de moment.
Chiar avem un frate, prin excelenta polemist, care, ca de fiecare data, te omoara cu parerile si sfaturile lui garantat onest-sociale.
Eu m-am gindit sa intru si sa las un un cuvint deoarece, in cele pe care le-am citit, adevarat ca nu in totalitate, nu am gasit referire la hrana sufletului. Ori viata in duh si adevar mai putin tine cont de social, de moralcivism, de corectitudine legista, s.a.m.d.
La dumnezeu mai putin cu "multumesc" , "scuze Doamne", "dar omul asta chiar este insistent" sau orice alta constructie pricopsita si de multe ori obligatoriu si inveninata.
Cei care duc viata duhovniceasca reala(si nu stau acum sa deschid un nou topic cu ceea ce ar putea insemna aceasta, cei ce o practica o cunosc f. bine , iar eu lor ma adresez !) si au trecut prin multe si felurite indercari, care sunt permanent preocupati de pacea lor, de iertarea aproapelui(tocmai pt a nu-ti pierde pacea ta,) si de iubirea lui reala (dar asta neinsemnind nici pe departe ca te lasi pe tine de izbeliste intr-un mod si cu un scop fals duhovnicesc chipurile in folosul lui, de dragul lui !) stiu ca una din grele ispite se declanseaza atunci cind cu gurita ta spui tare, in vazduh, in lume , ca voiesti sa faci un lucru duhovnicesc.
Spun batrinii ca din clipa in care tu insuti ii comunici satanei ce fapta buna vei voi sa faci, deja din acel moment incepe ispita, care nu cedeaza de multe ori, pina ce te impiedica complet sa faci fapta, sau sa o faci prost, sau sa-i pierzi din folos sau chiar sa o faci spre pacat, umplindu-te de multa mindrie ca o savirsesti .
De aceea , spun aceiasi batrini ai bisericii, trebuie sa tacem tot timpul, sa vorbim cit mai putin, exersind aceasta din ce in ce mai mult pina ce ajungem sa facem porunca Mintuitorului cu adevarat : iar vorba voastra sa fie da, la ce este da, si nu, la ce este nu, caci mai mult de atit de la satana este !

Asa e cind esti perfect ....eu zic sa te cercetezi pe tine poate si tu enervezi cu un cuvintel.....

in cazul acesta, NIMENI nu ar trebui sa se impartasesca. Nu poti sa-l iei pe Dumnezeu in tine, atat timp cat nu constientizezi ce pacate ai savarsit si nu regreti aceste fapte rele. In cazul acesta unde este vina preotului?

Si ce facem cei care mai luam medicamente trebuie sa lesinam acolo in biserica? mai fratilori mai potoliti-va cu ideile astea sinteti mai stricti ca Hristos.