clarifica.

deci in afara de 4 oameni toti vor invia la judecata de apoi.Asa stiam si eu dar cu atatea interpretari mi-am pierdut coerenta.
In consecinta, sfanta Paraschiva, de exemplu, nu este inviata, asteapta si ea invierea la judecata ca toti ceilalti.

Interesanta invatatura, de unde a aparut?

A trecut prin judecata particulara si este printre Sfintii Sai.

deci practic e vie. sufletul ei cel putin ar trebui sa fie activ, lucrator, nu inert. Si cum exista multi sfinti, se contrazice ideea ca toti oamenii vor invia la judecata finala.

Inca odata: prin "inviere" intelegem reintrarea sufletelor (care, prin natura lor, odata create nu pot fi extincte) cu trupurile. Deci, denumirea corecta pentru acest lucru ar trebui sa fie "invierea trupurilor". Dar, din comoditate de limbaj, de obicei spunem, simplu, "invierea".

Moartea se defineste, in sens crestin (teologic), ca despartirea sufletului de trup. Iar in sens medical traditional ca incetare a functiilor vitale (respiratia si bataile inimii).

Deci, in urma mortii, trupul intra in disolutie, adica se desface in cele din care este alcatuit, iar sufletul subzista. Aceasta inseamna ca, dupa moarte, sufletul vede, aude, se misca, are ratiune si vointa. Sufletele, dupa moarte, isi pastreaza personalitatea si se pot recunoaste unele pe altele.

Aceste suflete care mereu au vazut, auzit, rationat, miscat, adica aceste persoane, se vor uni cu trupurile reconstituite de Dumnezeu intr-un fel pe care nu il putem intelege pe deplin. Ei bine, acestei reuniri ii spunem "inviere".

trebuie definite mai clar conceptele zic eu.
Atat timp cat exista constiinta de sine, vointa si memorie , un om poate fi considerat viu (priveste-o daca vrei ca pe o generalizare a ideii de viu, in sau inaafara materiei).

in concluzie toti oamenii sunt si vor fi vii oricand.
atunci de unde frica de moarte?
de ce vor oamenii sa se mantuiasca, sa obtina viata vesnica daca oricum o au.

viata in afara materiei schimba complet personalitatea individului. vor disparea toate pacatele care isi au originea in materie (inclusiv pacatul comis la fiecare reapiratie). memoria nu mai are sens. vointa la.fel
RAman doar sentimentele probabil. cat din v3chiul eu se regaseste in noul eu? aproape nimic. mie acum imi place muzica. un eu viitor fara muzica nu mai este eul meu.

Asa este. De aceea spunem adesea ca "sfintii sunt vii" ori ca "viu este Dumnezeu". La randul lor, si damnatii, dupa moarte, sunt vii, doar ca intr-un anumit sens. In sensul ca vad, aud, gandesc. Adica exista.

Ceea ce uneste frica de moarte a crestinilor fata de frica de moarte a necredinciosilor este caracterul ei reflex, data de instinctul de conservare. In rest, deindata ce privirea noastra care studiaza frica de moarte se ridica de la nivelul cel mai de baza in sus, totul devine diferit. Frica de moarte a crestinului este, de fapt, frica de judecata si de marea probabilitate de a se numara cu cei din stanga. Frica de moarte a necredinciosului este teama de neant.

Fiindca ceea ce conteaza e cum traiesti. Vedem bine cat de mult ne temem, referitor la viata aceasta, de a sta o vreme fara servici, de a fi aruncati in strada de proprietar, de a ne fi luata de banca masina pe care n-am platit-o. Si, dimpotriva, cat de mult ne dorim sa locuim si noi ca lumea, la casa noastra cu un anumit grad de confort si siguranta. Ei bine, toata miza mortii este mult, mult mai mare, ca intre a nu avea nimic si intre a avea totul. Si asta, timp de o vesnicie.

Asa este. Vor disparea, adica vor deveni imposibile.

Aici, e randul meu sa fiu nedumerit. Nu am priceput sensul.

Numeroasele marturii ale celor care au vizitat raiul coincid in a descrie o muzica splendida, care nu avea asemanare cu nimic de pe pamant. Si invers, multi din cei care au vizitat raiul vorbesc de un zgomot continuu. Referindu-ne la el, pana si in limbajul comun vorbim de "zgomot infernal".

Daca omul poate exista doar ca suflet (persoana cu identitate)

care este de fapt logica reincapsularii acestuia intr-un trup - la "inviere"?



Daca sufletul are o identitate fara trup, daca poate simti fara materie,

daca este usor, fara greutate -

de ce sa mai fie acoperit din nou cu materie densa, viscoasa, greoaie?



Caci din punct de vedere fizic, o inviere a trupului material presupune o ferecare si ingreunare a sufletului.

Tine de natura umana. Nu suntem ingeri. Nici animale. Un om intreg inseamna un spirit intr-un corp material.



Dar dv cititi si mesajele altora, sau numai propriile mesaje ? Pe acest forum a fost deseori vorba, mai ales in preajma Invierii, despre diferenta dintre trupurile glorioase si trupurile actuale. Cel putin Delia a vorbit despre asta pana m-a zapacit...



Pentru damnati reintegrarea trupurilor va fi un moment pe care deja il privesc cu groaza. Stiu ca va veni, dar spera, atat cat se poate spera in iad, ca va veni cat mai tarziu.

Dar, pentru drepti, va fi o sarbatoare. Se vor bucura din nou de darul acesta al lui Dumnezeu, se vor bucura de trupurile glorioase si perfecte, asa cum ar fi vrut sa le aiba in timpul vietii, dar nu le-au avut.

Un trup este un fenomen compus, un agregat format din mai multe parti, perceput cu o anumita forma geometrica, masa, densitate...


"Trupul launtric" insa este necompus.

Fara caracteristici geometrice si densitati.


Trupul launtric a-L Lui Hristos este dincolo de forma.

Al nostru asisderea, pentru ca El este Tatal nostru.

Pentru ca adancul nostru isi are sursa in Tatal, este legat de El.

Pentru ca fiecare dintre noi este fiu/fiica.


In acest spatiu infinit, in aceasta libertate perfecta ne unim cu El - o dimensiune fara caracteristici, fara niciun semn (fie forma, lumini stralucitoare, intuneric,...caci toate acestea tin de intelegerile simturilor trupesti).


Trupul exterior, cu particularitati limitative, nu este adevaratul nostru trup.

Un trup, glorios in adevaratul sens al cuvantului, nu poate fi un fenomen agregat - care ne restrange prezenta spatial si perceptia intr-un anumit mod.

Un trup nu este glorios doar pentru ca straluceste si nu este perisabil.

"Un trup" este glorios atunci cand este unit extatic, desavarsit cu Dumnezeu.

Acest Trup nu are forma. Este conditia noastra existentiala fundamentala, acolo unde eul si trupul sunt Unul - nu doua continuumuri separate.

----

Dumnezeu isi asuma o forma - fie ca este pamanteana, fie ca este taborica (lumina stralucitor orbitoare) - doar pentru fiintele care pot vedea numai cele exterioare, inteligibile prin simturi.