Nişte ecumenişti vânduţi ruşilor şi ăia...:24:

Cred ca asta cu eronatii (auzi, "frati eronati"!) e tot de la denigratori.
Probabil ca in curind vom auzi varianta "precum si noi iertam eronatilor nostri"....:)

Politicienii (vicleni şi cu interese străine de Dumnezeu) care se dau mari ortodocşi (ecumenişti sau antiecumenişti) se deosebesc foarte simplu de ortodocşii veritabili. Ei îşi permit aşa ca şi comuniştii să judece şi să califice tot ce nu e conform cu linia partidului ca fiind: secte, bazaconii, diversiuni ordinare, sminteli, eretisme, dezbinatori, ce aduc tulburări, rupţi, schimatici, nebuni, derbedei, lupi în haine de oaie, rătăciţi, obraznici, abateri de la... permiţîndu-şi să-i facă pe cei incomozi, deveniţi aşa din pricina mărturisirii lor drepte, în tot felul de feluri urîte şi rele aşa cum cred ei că este mai de folos politicii partidului lor comunist sau păgîn înfiltrat şi aflat la putere prin serv-viciile pe care le controlează în ortodoxie.

N-aţi văzut de exemplu cum califică Voronin sau alţi comunişti bolşevici mişcările unioniste române? Aşa califică şi ''ortodocşii'' mai nou tot ceea ce nu le convine după modelul furerului stalinist sau nazist sau fascist sau naţionalist de mucava.

Un ortodox veritabil nu-şi permite să facă proşti sau nebuni sau sminţiţi sau derbedei sau dezbinatori sau rătăciţi sau obraznici sau sectanţi sau eretici pe nimeni ci un ortodox se fereşte pe sine însuşi să aibă o viaţă ortodoxă de tip eretic sau sectant sau ruptă de Dumnezeu dar fără să acuze şi fără să judece pe nimeni fiind foarte atent la limbajul curat folosit atunci cînd eventual nu judecă ci învaţă şi pe alţii de ce nu e bună o astfel de viaţă ortodoxă cu cale largă sau greşită ca să ştie orice creştin... că nu prea poţi să-ţi permiţi să... faci proşti sau nebuni pe alţii.

Deci ăsta (apariţia în limbaj a unor astfel de termeni cu care ei califică adversarii politicii) e unul din semnele politicianiste din limbajul ''ortodocşilor'' care apără ''ortodoxia'' fie prin ecumenism fie prin antiecumenism.

Da, și eu sunt de părere că e o cădere în politicianism.

"politicianismul" nu e o cadere, este o realitate, de cand a iesit Biserica din catacombe si a devenit religie oficiala de Stat.

Nu degeaba Sf. Scriptura spune " fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.".

Din pacate sunt insa destui techea berchea care sa-si dea cu parerea despre vinovatia/nevinovatia altora, fara sa se uite la ei mai intai.

E o cădere în sensul că toată tevatura asta din jurul sinodului din Creta, respectiv a ecumenismului seamănă cu reacțiile față de mișcările/ partidele politice.
Dacă am fi fost în Israel în timpul Mântuitorului, disputele s-ar fi purtat între partida fariseilor și cea a saducheilor.
Avem un comportament politic în Biserică, în loc să avem unul creștinesc în politică.

Din articolul pus mai sus de Adrian:

„În fine, ce ne rămâne de făcut?
Cu toţii ar trebui să luăm mai în serios exigenţele evanghelice ale vieţii creştine, care înseamnă să petreci mai mult cu Hristos decât în interminabile navigări pe Internet, chiar dacă e vorba de site-uri sau grupuri de socializare hiper-ortodoxe. Iertaţi-ne că trebuie să o spunem, dar noua patologie a dependenţei de Internet, a consumării vieţii creştine în interiorul unui mediu care nu are nimic în comun cu îndumnezeirea nu este cea mai bună modalitate de a ne apăra Ortodoxia. Părinţii şi canoanele (în numele cărora mulţi se luptă) vorbesc în primul rând de post şi priveghere, de rugăciune de toată vremea şi de viaţă liturgică, şi mai ales de conştientizarea faptului că la urcuşul duhovnicesc – presupus de curăţirea de păcate, luminare şi desăvârşire – sunt chemaţi toţi cei ce poartă numele lui Hristos, nu doar Sfinţii. Fără acestea, toate bătăliile noastre vor fi numai bătălii ideologice, care vor aduce multă tulburare în Biserică tocmai pentru că vor fi duse fără de Hristos.” (Gheorghe Fecioru)

Care seamana cu reactiile fata de meciurile/cluburile de fotbal.

Nici măcar, fiindcă ultraşii sau suporterii îşi iubesc echipa şi o susţin. Cîntă, participă emoţional la meciuri, încurajează tot campionatul şi sunt cinstiţi atunci cînd echipa pierde analizînd greşelile cu dreptate în Adevăr.

Cînd e vorba de partide religioase sau de partide creştine sau chiar ortodoxe, defapt nu se fac grupuri sau mişcări de credincioşi care chiar cred într-o idee, într-un Adevăr, într-o Dreptate care au un Crez, o Viaţă Sfîntă ci se fac grupuri de cîini morţi foarte negrii sau roşii în cerul gurii care acţionează la comanda unor serv-vicii înfiltrate avînd toţi de cîştigat ceva păgîneşte prin implicarea lor ''politică''.

Deci sunt ca la sindicatele roşii politicianizate adică ele ies să scandeze nu pentru interesele celor pe care îi reprezintă fiindcă nu-şi mai primesc toate drepturile salariale sau pentru alte revendicări ci ei ies la comandă ocultă pentru interesele viclene ale liderilor politici cu care sunt în relaţie mafiotă şi care au pus pe şefii sindicali pe funcţii şi la privilegii fiindcă ei au deţinut sau încă deţin puterea şi atunci aceia acţionează la comandă, ies în stradă împreună cu echipa lor de cîini morţi care impun tuturor sindicaliştilor şi oamenilor ieşiţi în stradă ce să scandeze şi astfel reuşesc să păcălească restul manifestanţilor şi opinia publică pentru a le lua fraieri partea ca să-i apere şi să ceară privilegii pentru ei, ies şi urlă pentru a-i îndreptăţii şi ca să-i ajute să se menţine ei la putere sau pentru a accede iar la putere cîte unul de-al lor... nepăsîndu-le celor ce se mulţumesc cu o sută de lei în plus la pensie sau la salar sau pentru că au ieşti să urle că cei ce deţin toată puterea şi stau la privilegii profită de munca poporului şi că nimeni nu-i trage la răspundere pentru atîtea tîlhării şi fărădelegi.

Deci nu sunt suporteri sau ultraşi cinstiţi care apără echipe de credinţă care joacă cinstit întrun campionat cu reguli drepte ci sunt nişte păpuşi manipulate de interesele serv-viciilor... care prin fraieri îşi fac jocurile lor politicianiste manipulîndu-i ca pe proşti.

Dacă ar fi mai multe echipe cinstite, de credinţă dreaptă, aşa ca în politică atunci întro democraţie ca a noastră în care este garantat multipartitismul, s-ar ajunge la Adevăr prin jocul democratic de a accede la putere pentru că ar fi o luptă de credinţe şi de idei în care oamenii ar crede... Dar nu este o astfel de aderare liberă a fiecăruia la ceea ce crede el că ar fi mai bun ci este o continuă manipulare şi o luptă vicleană pentru interese străine de Dumnezeu.

Deci atît ecumeniştii cît şi antiecumeniştii nu sunt cu adevărat sinceri şi încrezători deplin în credinţa lor ci ei servesc doar interesele serv-viciilor păgîne care toate sunt străine de Dumnezeu.

Ca să fie vre-o cale de dialog ar trebui să lupte cu toţii pentru Adevăr, pentru Dreptate, pentru Mîntuire şi să creadă şi să-L iubească pe Dumnezeu şi atunci vor găsi uşor calea comună şi bună, calea cea strîmtă şi plină de milă, calea prin care vor birui păcatul şi mîndria şi dorinţa de stăpînire a tiranilor răi şi terorişti...

Dar nu se vrea ci lupii îmbrăcaţi în haină de oaie stau în haite şi îşi plătesc cîini morţi roşii şi negrii în cerul gurii ca să latre şi să muşte şi ei mînă turmele de oi pămînteşti unde vor interesele serv-viciilor lor şi aşa ajung cu toţii în groapă, în păcătuirea cea cu multul şi pe calea cea largă fiindcă niciunuia dintre ''stăpîni'' nu le mai pasă de oi iar oile nu vor să priceapă nici ele şi se fac şi ele din oi aşa ca nişte cîini şi ca nişte lupi răi şi păcătoşi crezînd că slujesc Dreapta Credinţă... sau Credinţa Universală... sau protestările şi reformele şi neo protestările spre îndreptare şi tot aşa.

Defapt cearta asta nu are miez, conţinut, inimă ci e o ceartă absurdă între farisei şi ipocriţi şi cu mic cu mare toţi ajung nişte morminte văruite, nişte ouă de struţ stricate şi vopsite, nişte ouă de şarpe, nişte seminţe de scandal, nişte neghine, nişte războinici care habar nu au că defapt luptă pentru plăceri păgîne, pentru interese străine de Dumnezeu, adică defapt pentru păcat. Nu-şi dau seama ci luptă pe viaţă şi pe moarte care să ajungă primul pe fundul iadului... crezînd că apără valori, idei, credinţe... cînd defapt în numele lor toţi apără păcatul şi mîndria de a stăpîni cu răutate şi de a avea sclavi şi supuşi uşor de manipulat şi de manevrat.