Am folosit expresia "a da cu parul", tocmai in sensul de a nu gasi nici o circumstanta atenuata, de a trata problema in mod nediferentiat, de a trimite pacatosul, a priori, de-a dreptu'n adincul iadului, ca si cum ar fi un ucigas oarecare.

Atentie, circumstanta atenuanta nu presupune inlaturarea vinovatiei, nici nu am sustinut asa ceva.

Totusi, fata de situatiile de viata deosebit de grele in care se pune problema eutanasiei, atitudinea potrivita mi se pare una in care intransigenta morala sa fie combinata cu multa empatie, cu cantitati de suport moral si rugaciune proportionale...

Eutanasia este un păcat prin acţiune, nu prin omisiune (neintervenţie). Deci, pentru ca să vorbim de eutanasie, este necesar ca păcătosul să îşi provoace moartea.

Simpla acceptare a cursului natural al bolii NU este eutanasie.

Lasitatea intodeauna promite oamenilor illuzii si ofera oamenilor un loc "confortabil".

Daca ai sa mori,de ce sa nu mori incercand.Cine stie ,poate ai sa reusesti sa traiesti.Si daca nu,ori de exista Dumnezeu sau nu, cu siguranta un om care moare incercand si care nu renunta o sa aiba o soarta mult mai buna decat un om care renunta la viata.
Asta este o lege ai vietii,asa functioneaza viata.De ce fugi de aia nu scapi.

Eutanasia ramane o crima, chiar si atunci cand ia chipul binelui, sau pare ca poate fi argumentata pozitiv. Si nu este o crima numai in raport cu omul, ci mai ales o crima la adresa la Dumnezeu, pentru ca, luand o asemenea decizie nefericita, nu-L ai in vedere tocmai pe Datatorul vietii.

Omul, prin eutanasie, vrea sa coboare de cruce, nemaisuportand durerea. Dar Il avem model pe Hristos, care nu S-a dat jos de pe Crucea Sa, cu toate ca si El a fost ispitit s-o faca.
Fiul lui Dumnezeu n-a venit in lume sa ne scape de suferinta, ci sa fie alaturi de noi in suferinta.

Este un pacat grav!

Un raspuns foarte bun si frumos! Pentru ce atata dialectica, atatea ipoteze cand simplitatea ramane adevaratul rafinament?

Din cate stiu, termenul eutanasie provine din limba greaca si inseamna "moarte buna". Indiferent cata tristete, durere si neputinta ar contine viata, ea ne este daruita si pentru asta trebuie sa multumim neincetat. Asa ca moartea nu trebuie sa vina printr-o decizie omeneasca, ci doar la momentul randuit de Dumnezeu.

Momentul randuit de Dumnezeu... ciudata expresia asta, pentru ca inseamna una din doua:

1. eu ma sinucid, deci trec peste Dumnezeu

2. mor in accident ca da peste mine un bou care se crede schumacher: planul domnului.

Un chin fara scop e doar atat, un chin. Bunicul meu a avut cancer la gat. In ultimele saptamani a inceput sa aiba dureri ingrozitoare. Deci au bagat morfina in el pentru ca era intr-adevar inuman sa il lasi sa se chinuie, mai ales ca toti stiam ca o sa moara in maxim o saptamana. Si a fost drogat bine de tot vreo 2 saptamani. Acum intrebarea e: a facut pacat ca s-a drogat cu morfina? A facut pacat ca nu a suportat durerea? Pentru ca toate discutiile inspre asta merg.

Ce mi se pare e ca noi vorbim aici fara sa ni se fi intamplat lucruri groaznice. Peroram de pe scaunul nostru de judecatori (in anonimatul forumului) despre ce pacate fac altii.

Poate ca ar trebui smerenie multa sa ne vedem de ale noastre, nu sa punem stampile pe faptele altora.

Eutanasia ar trebui sa fie legala? DA. Cine vrea poate sa se eutanasieze, treaba lui. Cine nu, sa moara cum i-a randuit Dumnezeu. Legea principala a lui Dumnezeu este libertatea, fiecare face ce vrea si suporta consecintele. Cine sunt eu sa il opresc pe fratele meu sa pacatuiasca daca el asta vrea? Eu nu sunt stapanul lui, judecatorul lui. Pot fi in cel mai bun caz modelul lui. Ortodoxia nu are baza in vorbe, ci mai ales in modele de viata. Pana cand nu suntem modele de viata, putem noi sa incercam convertiri din vorbe...

Dacă în cazul de care spui morfina ar fi păcat, atunci orice analgezic ar fi păcat; alinarea durerilor oricui ar fi păcat. Evidentă că nu-i așa.

Eutanasia, însă, nu e numai sinucidere; e o provocare a morții de către cineva pentru a curma chinurile altcuiva, socotit în stadiu terminal. Cred că trebuie făcut tot ce se poate pentru a-i alina durerile, însă fără a i se grăbi moartea.

Pe de altă parte, nu sunt nici pentru prelungirea artificială a vieții. Aș prefera să nu mor într-un spital, ținut în viață de niște aparate care nu fac decât să-mi prelungească agonia.