eu cred ca cele mai mari virtuti sunt iertarea si iubirea. Doamne ajuta!

De acord cu tine, numai că ce ai citat tu anterior era parte dintr-o postare niţel off-topic.

stiu
am facut (avut) mica eroare! Doamne ajuta!

Nu in versuri sa scrii,
nu ...
in praful ce-l inlaturi in prag,
in fuga de noapte cand cerul
se-aprinde de-albastru,
in glasul slefuit al apei
ce se toarna-n vin,
in painea culeasa din roua
cand devine prescura...

Si sinceritatea .

am intalnit un inger...
zbura, mergea, inota
tacea ...
mai ales tacea

I-am strigat: da-mi cuvant de folos
pentru macar o secunda

tacea

Da-mi secunda sa tac impreuna cu tine
sa tac orice-ntrebare
orice raspuns
orice strigat
orice uimire


tacea

da-mi roua
sa spal cuvantul
rostirea
indemnul
sfatul
pacatul

tacea

am luat aceasta arma
sa pot cuvanta

. . . si rabdarea ( dar e atat de "rara" ! )

smerenia
 

"De la aproapele ne vin si iadul, si raiul."

Sa-ti iubesti aproapele , da , e chiar o virtute , si ea devine pe atat de valoroasa , cu cat musai trebuie sa-ti iubesti vrajmasul , dusmanul , cel ce te cleveteste , te judeca . te invidiaza . . . Aici ne masuram iubirea , nu selectiv . . . , dar greu si cu asta . . . !

Sunt de acord cu tot ce ai scris pana acum prietene. Daca stai bine si analizezi nu cred ca este o virtute mai mare decat celelelte. Toate sunt importante deoarece sunt calitati divine. Doamne ajuta!