Greşit frate ! Dumnezeu toate le-a făcut curat, dar omul pe toate le-a întinat, le-a spurcat, precum facem şi noi acum , precu gândirea Protestantă ce ne ademeneşte ca şarpele viclean. Aşa că : Greşit frate ! Ai undeva sustinere în scrierile Sf. Părinţi ? Concret .

Nu e chiar asa Fani !Femeile la menstruatie cat si barbatii care au scurgeri au interzis la impartasanie punct. si nu neaparat pentru varsarea de sange care se face ci datorita acelor celule moarte pe care femeile le elimina ,la fel si la barbati cai tot din singe provine si la ei.Cand te impartasesti te impartasesti cu insesi viata si trebuie sa te aflii curat sufleteste dar si trupeste si nu ai voie sa te apropii in necuratie adica in perioada in care se elimina acele celule care dau viata .Lucrurile acestea sunt reglementate de canoane in baza celor lasate fie prin viu grai sau in scris de Sf.Apostoli si atata timp cat noi muritori de rand fara sa fi facut vreo minune cum au facut Sf Parinti fara sa fi fost vazatori cu duhul nu avem dreptul sa le contestam Dupa Inaltarea la cer Mantuitorul pe acestia i-a lasat sa carmuiasca gloata(adica pe noi )si nu invers.Dumnezeu nu este absurd e adevarat dar nu este nici asa cum vrem noi fiecare in parte sa fie.Grija mare caci una este parerea teologica sau parerea Sf Parinti cu privire la un lucru si alta este relementarea prin canon in Biserica care este norma obligatorie pt tot ceea ce priveste morala si dogmatica singurul loc unde se face exceptie e la reglementarile disciplinare unde se acorda pogoramant (dispense)numai daca nu se aduce atingere reglementarilor de mai sus.

Claudiusmarius, stii, s-ar putea sa ai dreptate. Eu nu verau sa ma cramponez in chestia asta. Ce nu mi se pare mie corect este sa se asocieze o stare care nu depinde de noi, de sfintenia noastra, de starea psihica, de nimic decat de natura sa fie considerata necuratie.
Vin apoi unii chiar aici pe forul si spun ca daca e necuratie, este pacat, deci femeile ar trebui sa se straduiasca sa nu mai aiba ciclu... (mi-e tare teama sa nu inceapa iar sa posteze pe aceasta tema si aici... ca nu mai terminam)
Or Hristos a zis ca necuratia vine doar de la pacat. Asta zicea si Sf. Ioan Gura de Aur (al carui citat nu-l gasesc, ca a scris multe.. dar il voi gasi la un moment dat). Daca el putea zice asa, desi canonul respectiv exista si in vremea lui ( exista din sec. al 3lea, sf. Alexandru parca de Antiohia), atunci si eu as aputea fi de aceasta parere, dar nu zic ca sunt eretici cei care sunt de alta parere ;-) Este intr-adevar parere venerabila si respectabila.
Si m-am luat si dupa preoti care sunt de parerea asta. Ce-i drept, aici in occident, unde stau de 20 de ani, drept care unii o sa-mi spuna ca li si mi s-a intunecat mintea.. ;-) Dar sa stie ca si la catolici exista aceasta interdictie pana nu demult.

In ceea ce priveste canoanele, ele sunt importante si nu trebuie calcate fara socoteala, e drept; dar nu trebuie confundate cu dogmele. Sunt canoane care nu se mai aplica acum, fie ca nu mai sunt de loc actuale (sa nu scrii cu cerneala rosie - ca sa scria imparatul), fie ca s-a uitat de ele, dar poate n-ar fi trebuit si macar ar trebui sa se tina seama de ele intr-un fel sau altul: ca daca nu te impartasesti fara sa spui motivul trei duminici la rand, esti considerat ca excomunicat si trebuie sa faci pocainta (canon apostolic). Sau ca Constantinopolul are jurisdictia in 'tarile barbare' , adica neortodoxe Calcedon) (vai de asazisa diaspora, cati altii au jurdisdictia pe aici in acelasi timp si ce conflicte ies din asta!) Pe aceste doua canoane nu se calareste asa mult, or ele exista.
Corpul canonic ortodox nu e la fel cu cel catolic, nu are putere de lege. Este nu corp viu, care poate fi interpretat si schimbat. Este unul din dezideratele viitortuliui sinod panortodox care se tot pregateste de vreo suta de ani incoace.
Deci, asta voriam eu sa zic.. , poate nu am dreptate. Am zis si eu...

le postez si aici ;-)
 

1) Sf Ioan Gura de Aur (Omilie la Tit)

NIMIC ALTCEVA NU ESTE NECURAT, DECÂT NUMAI PĂCATUL,
LĂCOMIA SI CELE DE ACEST FEL, PE CÂND CELE APARENT NECURATE,
NUMAI CU NUMELE SUNT AŞA, NU ÎNSĂ ŞI ÎN REALITATE

Deci, iubiţilor, ce este necurat? Păcatul, răutatea, lăcomia, viclenia. „Spălaţi-vă, zice, curăţiţi-vă! Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei” (Isaia 1, 15-16), şi iarăşi: „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule” (Psalmi 50, 11), şi iarăşi: „Plecaţi, ieşiţi de acolo, zice, nu vă atingeţi de lucru spurcat!” (Isaia 52, 11), fiindcă şi observările acelea erau simboluri ale curăţiei. „De mort, zice, să nu te atingi” (Num. 19, 16), căci aşa este păcatul: mort şi împuţit. „Leprosul, zice, este necurat.”
Dar şi păcatul este variat şi de multe feluri. Cum că aceasta lasă a se înţelege, este învederat din cele ce urmează. Dacă lepra este întruna şi pe tot trupul, acela este curat, iar dacă este numai pe o parte a trupului, acela este necurat. Ai văzut că variaţia şi prefacerea este necurăţia? Şi iarăşi, cel ce suferă de scurgerea seminţei este necurat. Dar, tu gândeşte-te la cel bolnav de această boală cu sufletul, la cel ce aruncă seminţele sufletului. Lei netăiat împrejur iarăşi este necurat.
Ai văzut cum acestea nu sunt alegorii, ci tipuri sau închipuiri? Cel ce lucrează sâmbăta, adică cel ce nu este pentru totdeauna consfinţit lui Dumnezeu, este bătut cu pietre, zice, este nimicit.
Să vedem acum câte feluri de necuraţii sunt.
Femeia lăuză, zice, este necurată. Dar, oare de ce? Spune-mi! Oare nu Dumnezeu a făcut sămânţa şi naşterea? De ce, dar, femeia lăuză este necurată, dacă nu cumva lasă a se înţelege aici altceva. Aşadar, ce este aici? Dumnezeu a sădit în om evlavia, şi de aceea sufletul său a fost îndepărtat de desfrânare.
Dacă aceea care a născut este necurată, atunci cu atât mai mult cea care desfrânează. Dacă acela care se apropie de femeia sa nu este atât de curat, cu atât mai mult cel ce se apropie de una străină. Dacă acela care a luat parte la înmormântarea cuiva este necurat, zice, apoi cu atât mai mult este necurat cel ce a luat parte la omor şi război. Şi, în fine, ar putea găsi cineva multe feluri de necuraţii, dacă ar voi să le adune pe toate, însă nu aceasta căutăm noi acum, ci totul se rezumă la sufletul nostru. Fiindcă sunt mai aproape de noi cele trupeşti, de aceea şi apostolul despre acestea îl sfătuieşte pe auditor, însă nu acum, căci nu trebuia a sta pe lângă tipuri şi nici să stăruie în umbre, ci să facă uz de adevăr, şi de acesta să se intereseze mai de-aproape.
Necurat este păcatul, şi deci de acesta să fugim. „Ca de faţa şarpelui fugi de păcat” că, de te vei apropia de el, zice, te va muşca”. (Înţelepciunea lui Isus Sirah 21, 2) Nimic nu este mai necurat ca lăcomia. Şi de unde se învederează aceasta? Din înseşi împrejurările ce o însoţesc. Căci ce nu întinează? Mâinile, sufletul, şi chiar casa în care sunt puse cele răpite.
Nu numai desfrânatul este necurat, ci şi alţii mulţi, şi preadesfrânatul. Necurat este şi acesta, ca şi acela, nu atât pentru împreunare — fiindcă tot pentru acest cuvânt este necurat şi cel ce se împreunează cu propria femeie —, ci pentru nedreptatea şi lăcomia lui, căci l-a nedreptăţit pe fratele său în cele necesare.
Ai văzut, dar, că răutatea este necurată? Cel ce avea două femei nu era necurat, şi chiar David, care avea mai multe femei nu era necurat; dar când a avut-o pe una împotriva legii, a fost necurat. De ce oare? Fiindcă a nedreptăţit, fiindcă s-a lăcomit.
Chiar şi desfrânatul nu pentru aceea este necurat, fiindcă s-a împreunat, ci pentru felul cum el le nedreptăţeşte pe femei. Dar şi bărbaţii se nedreptăţesc unii pe alţii, având o femeie comună, şi răstoarnă chiar şi legile naturii, fiindcă a unuia singur trebuia a fi acea femeie. „Bărbat şi femeie, zice, a făcut (pe om)”, şi iarăşi: „şi vor fi amândoi un trup” (Facerea 1, 27; 2, 24), adică nu mai mulţi, ci: „amândoi un trup”.
Deci, şi aici se vede nedreptatea, şi de aceea faptul este rău şi necurat. Mânia iarăşi când trece peste hotarele sale, îl face necurat pe om, nu pentru mânie, ci pentru modul în care se produce. „Oricine se mânie pe fratele său, zice, vrednic va fi de osândă” (Matei 5, 22), aşa că pretutindeni, oricine doreşte mai mult, este necurat, fiindcă aceasta se zămisleşte din lăcomie şi nesaţ.
Să priveghem, dar, vă rog, şi să devenim curaţi prin curăţia cea adevărată, ca astfel să ne învrednicim a vedea pe Dumnezeu, prin Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia împreună cu Tatăl si cu Sfântul Duh, se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

2) in engleza, iar (pe romaneste nu exista cred)
 

2) Sf. Grigore cel Mare,intr-o scrisoare catre sf. Augustin de Canterbury care il intreba despre unele practici din VT, e si mai direct:

"A woman should not be forbidden to enter Church during these times, for the workings of nature cannot be considered culpable, and it is not just that she should be refused admittance, since her condition is beyound her control. We know that the woman who suffered an issue of blood, humbly approaching behind our Lord, touched the hem of his robe, and was at once healrd of her sickness. If, therefore, this woman was right to touch our Lord's robe, why may not one who sufferes nature's courses be permitted to enter the Church of God?"

NB A intra in Biserica era echivalent pe vremea aceea si cu a te impartasi.
Dar mai jos e si mai explicit:

And if it is objected that the woman in the Gospels was compelled by disease while the latter are bound by custom, then remember, my brother, that everything that we suffer in this mortal body trough the infirmity of its nature is justly ordained by God since the Fall of man. For hunger, thirst, heat, cold, and weariness originate in this infirmity of our nature; and our search for food against hunger, drink agannst thirst, coolness against heat, clothing against cold, and rest against weariness is only our attempt to obtain some remedy to our weakness. So if it was a laudable presumption in the woman who, in her disease, touched our Lord's robe, why may not the same concession be granted to all women who endure the weakness of nature?"

Tot din sf. Grigore cel mare, un citat mai pedagogic sau cu sens pastoral:

"A woman, therefore, should not be forbidden to recieve the mistery of Communion at these times. If any (women) out of deep sense of reverence do not presume to do so, this is commendable; but if they do so, they do nothing wrong. Sincere people often acknoledge their faults even when there is no actual fault, because a blameless action may often spring from a fault. For instance, eating is no fault, but being hungry originates in Adam's sin; similarly, the monthly courses of women are no fault [asta-i pt prietenul Emanuel ;-)], because nature causes them. But the corruption of our nature is apparent even when we have no deliberate intention to de evil, and this corruption springs from sin; so may we recognize the judgment that our sin has brought on us. But let the man who deliberately commits sin bear the unwellcome punishment of his wrongdoings. So, when women after due consideration do not presume to approach the sacraments of the Body and Blood of the Lord during their courses, they are to be commended. But if they are moved by devout love of the holly mystery to receive it as pious custom requires, they are not to be discouraged."

traducerea textelor sfantului Grigorie cel mare
 

1) Unei femei nu ar trebui sa i se interzica sa intre in biserica in acele perioade, pentru ca lucrarile firii nu pot fi considerate o vina, si nu este drept ca ei sa ii ie refuzat accesul, conditia ei fiind una asupra careia nu are control. Stim ca femeia care suferea de scurgere de sange, apropiindu-se cu smerenie de Domnul, i-a atins marginea hainei, si a fost imediat vindecata de boala ei. Daca, atunci, aceasta femeie a facut bine atingand haina Domnului, de ce una care sufera de slabiciunea firii sa nu fie primita sa intre in Biserica lui Dumnezeu?

2) Si daca se va obiecta ca femeia din Evanghelie [cea cu scurgere de sange] era impiedicata de boala pe cand cealalta este impiedicata de obiceiuri, atunci aminteste-ti, frate, ca tot ce suferim in acest trup muritor prin infirmitatea firii sale este lasat de Dumnezeu in mod drept de la caderea omului. Caci foamea, setea, frigul si oboseala provin din infirmitatea aceasta a firii noastre. Iar noi cand cautam hrana impotriva foamei, bautura impotriva setei, racoare impotriva arsitei, imbracaminte impotriva frigului, si ne odihnim impotriva oboselii, incercam doar sa gasim un remediu pentru slabiciunea noastra. Deci daca femeia care, fiind bolnava [de scurgere de sange], a facut un lucru de lauda atingand haina Domnului, atunci de ce nu poate fi admis asemenea lucru fiecarei femei care indura slabiciunea naturii femeiesti?

3) Unei femei, deci, nu ar treui sa i se interzica sa primeasca taina Impartasaniei in acele perioade. Daca insa o femeie, dintr-un adanc simtamant de evlavie nu vrea sa se impartaseasca, aceasta este un lucru acceptabil (ingaduit). Insa daca se impartaseste, nu face nimic rau. Oamenii sinceri (cinstiti) adeseori recunosc pacate chiar cand nu au savarsit nici un pacat, deoarece o actiune nevinovata poate adeseori sa provina dintr-o vina. De exemplu, a manca nu este un pacat, dar starea foamei provine din pacatul lui Adam; la fel, ciclul lunar al femeii nu este pacat, deoarece firea este cea care il cauzeaza. Insa stricaciunea firii noastre se vede chiar cand nu avem nici o intentie sa facem raul, si aceasta stricaciune provine din pacat; deci noi am putea recunoaste judecata pe care pacatul a adus-o peste noi. Insa sa primeasca un om care a pacatuit pedeapsa nebinevenita pentru pacatul sau.
Deci, daca o femeie dupa ce a chibzuit dupa cuvinta nu vrea sa se apropie de sfintele Taine ale Trupului si Sangelui Domnului in timpul menstruatiei, nu trebuie sa fie obligata. Insa daca este impinsa de dragoste cucernica fata de sfintele taine, sa le primeasca asa cum cere sfanta traditie, sa nu fie descurajata sa faca aceasta.

Cred ca nu ar trebui sa uitam de smerenie
 

Eu sincer...nu inteleg de ce unii nu pot accepta pur si simplu ca sunt anumite perioade in care oamenii sunt considerati " necurati". Eu nu am stat sa analizez cat de necurata sunt, sau daca nu cumva sunt de fapt foarte " curata" ;)...pur si simplu nu contest aceste lucruri si mi se pare normal sa incerc sa fiu smerita. Parerea mea e ca si aceste perioade ar trebui sa ii faca pe oameni si mai constienti de faptul ca in fata lui Dumnezeu trebuie sa fie smeriti si sa se roage pentru iertarea pacatelor lor si nu sa se considere " curati" doar in virtutea orgoliului. Parerea mea...

Sigur, Andrusca, nu trebuie sa uitam de smerenie. Daca ciclul ne ajuta sa devenim mai smerite, apoi este un dar de la Dumnezeu si nu o necuratie. Si daca suntem mai smerite, atunci ce ne opreste sa mergem la biserica, sa sarutam icoanele si sa ne impartasim? Ca doar asta ni se cere in primul rand, nu?

.....
 

In opinia mea ( fac si eu ca si protestantii) daca am adus in discutie smerenia care ar trebui sa-i caracterizeze pe crestini in general...se subintelege ca nu ar trebui sa se mai iteasca capete orgolioase care sa se considere " curate ca lacrima" in orice context si mai ales in fata lui Dumnezeu si a celor sfinte. Daca Dumnezeu asa a lasat oamenii pe pamant, ca o consecinta a optiunii oamenilor de fapt...si a naturii umane mai exact, inseamna ca ar trebui sa constientizam si de ce suntem asa si in ce perioade avem voie sa avansam pana in fata altarului si cand nu...simplu.Nu inteleg deloc " acele perioade" ca fiind un " dar " sau un cadou...sunt mai mult niste perioade pe care nu si le-ar dori nimeni. Intreaba tu o femeie daca si-ar dori sa aiba parte de acest dar de 5 ori pe luna :)). Bolile de exemplu sunt o pedeapsa in general...si nu constituie un dar pentru nimeni.
Nu cred ca isi au loc in fata lui Dumnezeu concepte de genul : discriminare, orgoliu personal sau sentimentul de nedreptatire...in cazul in care un crestin stie cum se si poate autoevalua prin prisma smereniei.
Sincer...eu chiar nu ma consider nedreptatita sau discriminata prin ceva in religia ortodoxa si asta pentru ca nu contest nimic din Cuvantul lui Dumnezeu, insa cei care simt asta cred ca ii dau mai mult un contur social religiei...si tocmai de asta se ajunge la astfel de intrebari, mai ales din partea femeilor :D.
Sper sa nu te superi pe mine...insa asa percep eu lucrurile. Doamne ajuta! :)

imi cer scuze daca deranjez dar am si eu niste intrebari legate de femei si barbati si va rog sa-mi raspundeti ca este important pt mine......normal Dumnezeu a creat femeia si barbatul pt ca ei sa apartina unul altuia si sa formeze un intreg iar dupa momentul casatoriei sa fie parteneri de viata,sa fie egali,sa se respecte unul pe celalalt..femeia trebuie sa isi iubeasca barbatul si sa ii fie fidela dar normal ar trebui si el sa fie la fel si sa isi daruiasca unul altuia intelegere si respect.....atunci de ce femeia este atat de injosita?de ce un barbat poate avea mai multe femei deodata sau are dreptul sa umble cu mai multe pe cand fata trebuie sa ramana fidela unuia singur?de ce femeia este considerata un simplu obiect pe cand baiatul se crede stapan asupra ei?de ce femeia trebuie sa ofere(dragoste,intelegere, sa aiba grija de casa)pe cand baiatul doar sa le cerseasca fara sa le ofere zicand ca e normal ca fata sa faca asta iar el doar sa primeasca?de ce baietii vad intr-o relatie doar lucruri care se rezuma doar la sex pe cand normal iubirea spirituala ar trbui sa fie pe primul loc?de ce baietii au dreptul la distractie cu fetele iar ele trebuie sa fie serioase(aici ma refer la faptul ca baietii vor distractie-sex.. iar pe fetele serioase nici nu le observa sau le pastreaza,,pt mai tarziu")?