La menopauza femeia nu iese din uz
 

Când ajunge la menopauză, femeia nu "iese din uz" ci doar îşi pierde capacitatea de a mai procrea. În rest, totul e ok, bărbatul mai tânăr nu are nici un motiv să "aibă probleme să se stăpânească" pentru că de fapt nimic nu se schimbă între soţi.

Doar că, iar asta variază de la femeie la femeie, o vreme fluctuaţiile emoţionale ale soţiei vor risca să afecteze buna relaţionare a cuplului. Dar dacă e iubire, se va trece cu bine şi peste asta. În fond, pentru soţ nu e nimic nou - a trecut prin ceva asemănător în perioada de graviditate a soţiei.

"Probleme" îşi va face băiatul ai târziu, când va începe să-l pască andropauza. Dar nici în cazul acesteia nu e capăt de ţară, şi nu se poate spune că bărbatul a "ieşit din uz". Şi într-un caz şi în altul, latura emoţională e cea mai afectată, mult mai afectată decât cea biologică.

Penibilul spectacolului
 

Dacă membrii unui cuplu în care diferenţa de vârstă este foarte mare, preferă să facă un "spectacol" public din relaţia lor, atunci da, sunt penibili. Pentru că încearcă să câştige "imagine" în loc să câştige profunzime. Un scriitor al cărui nume nu mi-l amintesc acum, spunea odată cam aşa: "Dragostea prea trâmbiţată e de calitate îndoielnică." Iar asta se aplică la toate cuplurile, nu doar la cele în care există o diferenţă mare de vârstă.

Mândria?! Să spun sincer, mă surprinde o asemenea idee! Păi probabil că există o mândrie aici, dar cred că faci o confuzie între mândria ca trufie, şi mândria în sens pozitiv, constructiv. Când cineva se dă rotund în public că alături îi şade o jună superbă, acela, e clar că urmăreşte aparenţele, şi ca atare cade în păcatul trufiei. Dar atunci când cineva se simte mândru de calităţile sau realizările partenerului - iar acest sentiment izvorăşte dintr-un sentiment de iubire, preţuire şi admiraţie pentru acesta - atunci e clar că e vorba de ceva profund, că omul de alături, indiferent cât de mare sau de mică e diferenţa de vârstă, nu e privit ca pe un instrument, ca pe un mijloc de a obţine faima publică (o faimă iluzorie dealtfel), ci ca pe o fiinţă, ca pe un om la a cărui desăvârşire trebuie să participi şi de ale cărui realizări şi calităţi să te bucuri. Subliniez, să te bucuri, să te simţi mândru, dar nu pentru tine, ci pentru el şi de dragul lui. În fond, inteligenţa, frumuseţea sau rafinamentul celui de lângă tine, nu sunt ale tale, ci ale lui. Nu ai nici un merit pentru calităţile ce-i aparţin altuia. Dar ai obligaţia morală de a i le cultiva - o "obligaţie" dulce pe care ţi-o dictează chiar iubirea însăşi. Şi mai ai şi dreptul firesc de a te bucura de "priveliştea" lor.


În ceea ce o priveşte pe învăţătoare, după replicile pe care le dă, cred că e vorba de una de prin anii '80...

Am lângă mine nişte vecini, între care există o mare diferenţă de vârstă. Oamenii, au trăit bine împreună, au avut şi 2 copii, şi nu au existat probleme. Ea povesteşte că atunci când a născut prima dată, şi a venit soţul s-o viziteze, asistenta a anunţat-o că a venit socrul sau tatăl ei. A fost puţin penibil dar ea a privit lucrurile cu umor, dovadă că azi are putere să povestească despre asta. Oricum, acuma sunt amândoi bătrâni, şi deja se întreabă cu cine li s-o însura nepotul...

Marius, diferentza mentzionata de tine nu este una superluminica ci una obisnuita in practica zilelor noastre. Problemele incep acolo cind tu ai 24 si ea 35 dar nici atunci se poate sa nu fie o problema daca va intzelegetzi bine. Am intalnit familii in care ea avea 45 si el 30 , iar acuma au deja o vechime de 20 de ani de casnicie! Mult noroc sa ai!

Cu dragostea Domnului nostru va salut si eu!!
 

Am citit cu atenție multe mesaje, si oarecum unele m-au încurajat, sincer de fiecare data când auzim cuvantul Domnului este bine si mai ales in teme care țin de căsătorie si curtarea biblica!! Eu de religie sunt protestant si cred ca tema căsătoriei trebuie văzută strict din punct de vedere al principiilor biblice, am văzut câteva postări care chiar accentuează aceste lucru si cred ca este foarte bine sa vedem totul din punct de vedere biblic!!
Eu am 37 de ani si imi place o fata care are 42 de ani, sigur ca rumeg multe in cap dar un singur lucru stiu, acela ca daca vreau sa ma asemen Lui atunci voi alege calea Lui si aceea este IUBIREA si nu judecata vizavi de ea, cu atât mai puțin părerea lumi!!
Voi ce părere aveți? Domnul cu voi!!

Acu' tu ce faci? Ne hispiteşti? :26:

Dimpotrivă, :-) cred ca trebuie sa ne ridicam unii pe alții in Cunoașterea cailor Lui Dumnezeu si intelegerea voi Sale plăcute si bune in viața noastră!! Asa sa ne ajute duhul Lui!!

De ce ai judeca-o că s-a născut înaintea ta? :-))

Si mai ales cu tine!

Nu stiu daca-ti convine punctul de vedere biblic, dar apostolul spune in Biblie:

1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.(1Cor7,1)

Insusi Hristos a demonstrat asta.

Mi se pare totusi, ca tie-ti place mai mult fata decat Biblia, dar(surprinzator) si la asta Biblia face referire:

2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.
9. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă.(1Cor7,2.9)