Eminescu nu a fost ateu. E ridicol sa judecam un om dupa unele momente din tineretea sa.

Pai tocmai ca spre sfârșitul vieții a devenit ateu. Mai jos avem un fragment de corespondenta din 1882 cu un an înainte de a se îmbolnăvi.
DACĂ AM AVEA RELIGIE, noi doi, am crede că Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătit atât amor, DAR N-O AVEM, de aceea numai în noi înșine putem crede și pe noi înșine ne putem întemeia."
Scrisoare către Veronica Micle - August 1882 15 iunie

Nope, din ce ai dat tu, reiese regretul lui Eminescu da a nu se ridica la
inaltimea principiilor crestine(din cauza pacatului) si nu ca ar fi ateu
(adica sa nu crezi ca exista Dumnezeu).
Una este sa crezi ca nu exista Dumnezeu, alta este sa regreti ca nu te poti
ridica la standardele pe care Dumnezeu le cere.

In nici un caz nu e vorba de regretul lui Eminescu ca nu se ridica la înălțimea principiilor creștine. Mai recitește odată fragmentul cu atenție. Acesta nu este un text literar, nu se folosesc figuri de stil. El afirma ca dacă ar fi ei credincioși s-ar baza pe Dumnezeu sa ii ajute, dar nu sunt credincioși și de aceea Eminescu afirma ca "NUMAI IN NOI înșine PUTEM CREDE" și "pe noi înșine ne putem întemeia".

Foarte bun linkul dat de dobrin7m : http://www.romanialibera.ro/aldine/h...etative-126979
Foarte bine documentat articolul din Romania Libera scris de Razvan Codrescu, redactorul șef al revistei Lumea credinței si membru-fondator și vice-președinte al Asociației Ziariștilor și Editorilor Creștini.
De altfel domul Razvan Codrescu, autorul articolului, a mai publicat si o carte numita "Eminescu si credinta" sub Editura Lumea Credintei pe care intenționez sa o cumpăr.

Nu am citit volumul de corespondenta inedita (minunata descoperire, cine ar fi crezut posibil ?), astfel incat, limitandu-ma doar la opera, nu pot decat sa observ o contradictie intre, sa spunem, "Rugaciune" ("Craiasa alegandu-te..."), pe care am avut surpriza sa o aud cantata de corul bisericii Baratia la Sf Liturghie in chip de Priceasna si "Eu nu cred nici in Iehova".

Dar, sa admitem una dintre ipoteze: aceea ca Poetul ar fi fost ateu. In acest caz, nu putem sa nu observam: cata deosebire intre ateismul lui Eminescu si ateismul agresiv si iconoclast al zilelor noastre, asa cum il putem vedea si la unii atei declarati pe acest forum. Cate deosebire intre acest vas ales al liricii care, ingenuncheat, sufera parca, precum Arghezi, ca nu i s-a dat si lui sa cunoasca "macar un pui de inger" si ateismul mitocanesc al cocalarilor din lumpencultura de fite, cu care facem cunostinta, incepand cu spatele blocului ("dupa blocuri suntem noi") si pana la comentarii jurnalistice din editiile online ale ziarelor. Cu adevarat, o deosebire ca de la Cer la pamant! Incat nu poti sa nu te gandesti ca, parca, nici ateismul nu mai e ce a fost.

Adoratie avem doar fata de Cineva si numai Lui aducem de toate pentru toate. De idolatrizat, nu o idolatrizam nici chiar pe Regina Caeli, care e deasupra tuturor puterilor nevazute. In Eminescu, bine ar fi sa vedem nu doar un model de artist, de jurnalist si de om de cultura in general, ci si un model de cetatean. Admirabla la Eminescu poate ca nu e ortodoxia, cat ortopraxia. Omul a facut pentru Cetate, in cativa ani ingaduiti de Dumnezeu, MULT mai mult decat facem noi, in cercul nostru stramt, intr-o viata. Dealtfel, din comentariile la Corespondenta, am inteles un lucru care, noua, azi, ni se pare incredibil: omul NU a avut legatura trupeasca cu iubita lui, cel putin atata timp cat batranul profesor Micle traia. Si-au scris vreo suta si ceva de scrisori, s-au intalnit si Sara pe Deal, si la Bolta Rece si totul a fost...platonic. Ei bine, sa NU crezi in Dumnezeu si sa faci chestia asta, aici trebuie vazuta diferenta dintre robul lui Dumnezeu Mihail si nu doar ateii zilei, ci si noi, fariseii care ne batem cu caramida credintei in piept, dar care nu plinim legea Domnului pe pamant.

@ioan cezar: Bine ai revenit, fratioare, ca pribeag ai fost!

http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...ai-roman-nu-e/

PS:Romania Libera ? , Cmon astia nu traiesc din vanzari si din economia
reala.Astora daca nu le vine cineva cu sacosa de bani in fiecare luna
mor de foame, asa de "cautati" sunt.

PS:ideea pe care tu bati moneda, este un cunoscut curent ateu de distrugere a neamului romanesc.Iar ca sa distrugi un neam, prima oara trebuie sa le distrugi modelele, simbolurile.

Deții informații sau fapte reale în baza cărora afirmi cele de mai sus?

Întreb asta pentru că mie îmi par niște jurnaliști onorabili, care își fac treaba cu profesionalism, asta însemnând cinstit și cu obiectivitate, nu slujind, imoral, un patron care le plătește salarii grase.

Pe de altă parte, Răzvan Codrescu - un om pentru care am toată stima - nu este angajat al ziarului.

Am auzit odată un bătrân călugăr spunînd la o predică ceva în genul: "fraţilor, dacă am avea credinţă, noi am trăi aşa şi pe dincolo, am posti, ne-am ruga, am fi milostivi etc. etc."
Şi s-a găsit cineva să afirme: uite, călugărul ăsta preot e ... ateu!

Aşa o fi fost şi cu Eminescu cel prins în iţele iubirii: o fi vorbit şi el pe limba iubitei, îngînînd-o pentru niţică rezonanţă de cuplu, doar-doar s-o mai da şi ea pe brazdă, precum şi pentru a o mai întări cu niţel curaj în ampla aventură... O fi fost asaltată de temeri şi îndoieli şi alte emoţiuni romantice şi nu numai, că publicul şi soţietatea nu erau cu mult mai blânde pe atunci comparativ cu zilele noastre.
Dumnezeu ştie ce-o fi fost de fapt în inima poetului. În definitiv credinţa omului e şi o taină (nu doar o declaraţie), iar taina începe abia unde se termină trâmbiţele zgomotoase ale existenţei.

Subţire, modest de tot, abia o ţâră peste 1/2 din straşnica voastră bejanie....:)